The rest is still unwritten (15)

Adriana ne-a trimis  citate din "Wide Awake", tradus de Alexandra. Acest fan fic este printre preferatele mele. L-am citit de vreo două ori tot ficul și l-am mai început și pentru a treia oară:)). Este absolut superb și îi mulțumesc prin asta Alexandrei, deoarece a avut răbdarea să traducă o poveste atât de fascinantă. 

Îți mulțumim și ție, Adriana, pentru că ne-ai arătat o parte din acest fan fic minunat.

„Aşa că atunci când s-a făcut ora zece, am ieşit bucuroasă pe uşă şi m-am îndreptat spre casa lui Edward. I-am pregătit cina sa preferată. Pui Alfredo. O mulţumire tăcută pentru noaptea dinainte, şi să-l răsfăţ puţin pentru ceea ce urma să vină în noaptea asta. I-am făcut de asemenea şi prăjitura lui preferată cu unt şi arahide, Peanut Butter Panacea, doar că măsura de precauţie pentru mâine.

Când am ajuns, el aştepta, arătând foarte înfometat.

- Ne e foame? Am rânjit în timp ce deschideam ghiozdanul.

Se uita la mâncare cum Emmet se uita câteodată la Rosalie.”

„Dar Rose se uita distrată la unghiile ei, în timp ce Emmet şi-a înfăşurat pe deget o şuviţă din părul ei blond.

- Nu văd ce e aşa mare scofală, Alice. Casa mea e plictisitoare. S-a ofensat Rose.

Emmet s-a întors spre Alice atunci.

- Mda, plus că, Rose are deja planuri cu cel mai sexy bărbat din Forks week-end-ul ăsta. Nu-i aşa, Rose? Şi-a ridicat sprâncenele sugestiv.”

„-Nu. N-o să am niciodată un prim sărut, şi tu o să fii întotdeauna singurul bărbat pe care pot să-l ating.

Aproape am putut să aud cum a ridicat din umeri, de parcă nu era cine ştie ce treabă. Am mârâit. Vroiam să o aud râzând din nou; vroiam să o aud chicotind, nu amărăciunea, şi cu siguranţă nu acceptarea. Am şuierat într-un chicotit în timp ce schiţam pe hârtie.

- Ai spus-o de parcă ai vrea să te sărut. Am chicotit, rânjind.

Mă aşteptam ca ea să şuiere, sau să râdă, sau să mârâie, sau poate să se enrveze la o sugestie atât de ridicolă, dar m-a întâmpinat o linişte completă şi totală. Creionul mi-a îngheţat în mână, lăsând partea întunecată pe jumătate umbrită, şi rânjetul mi s-a scurs de pe faţă. Încet, mi-am ridicat capul de la cartea cu schiţe ca să mă uit la ea. Şi ea se uita în jos la cartea ei, roşind naibii.

Să fiu al naibii.”

„Odată ce am strâns tot, am simţit nevoia să-i las prăjiturile pe masă, şi apoi am realizat că i le-am dat deja aseară. Fudge You All. Nu mi-a descris ziua complet. Chiar vroiam să le numesc “Prăjituri O Urăsc Pe Jessica Stanley Şi Pe Prietenele Ei Urâte Pentru Că M-au Făcut Să Mă Simt Prost În Vestiarul Sălii De Sport”, dar ceva mi-a spus că cutia Ziplock nu era destul de mare pentru asta. „

„Edward mi-a atras atenţia când a început să înjure. M-am uitat în sus de la iPod, şi destul de sigur, a făcut mizerie. Sos de tomate pe buzele lui, pe bărbie şi pe tricou. Am chicotit şi mi-am scuturat capul.

- Nu e amuzant!

El mesteca. Gura îi era plină, aşa că a ieşit cumva estompat. A început să-şi şteargă tricoul cu şerveţelele şi să-şi lingă sosul de pe buze. Şi nu m-am putut abţine. Mă uitam cu neruşinare la limba lui care se mişca de-a lungul buzelor […]Când a terminat de mâncat, eram sigură că şi-a omorât tricoul. I-am spus asta.

- Nu e mort.

S-a încruntat, uitându-se în jos la petele roşii şi trăgându-şi tricoul ca să-şi inspecteze victima mai îndeaproape.

- E doar… – a ridicat un umăr, uitându-se lung la tricou – … adormit.”

„- Lasă-mă să văd dacă înteleg asta…

Şi-a încruntat sprâncenele şi şi-a înclinat capul într-o parte.

- Tu şi Bella Swan dormiţi împreună.

Am aprobat din cap. Era adevărat.

- Dar nu… vă culcaţi împreună?

Mi-am îngustat ochii.

- De asta ne ţinem gurile închise. Ştii Jazz, contrar a ceea ce crede lumea; este posibil să ai o femeie în patul tău fără să i-o tragi. Am sărit eu. Pentru că ştiam ce urma.

S-a uitat la mine sceptic, dar până la urmă a acceptat ceea ce era. Doar dormeam. Nu i-am spus despre sărut. Nu aveam niciun motiv să pun paie pe foc.

- Brandon… – s-a oprit, întorcându-se să se uite la mine, părând precaut. O să te omoare. A spus el simplu. De parcă asta era bătut în cuie. Şi probabil era.

- Mda, nu mă îndoiesc – am mârâit eu. De asta trebuie să-ţi ţii şi tu gura. [..]

- Pot să o întâlnesc? A întrebat Jazz din scaunul lui.

Mi-am sucit capul brusc să-i întâlnesc privirea.

- Absolut nu, la dracu`. Am spus cât de calm am putut, îngustându-mi ochii.

Fata mea nu era vreo noutate la care să te poţi uita cu gura căscata. El a ridicat o sprânceană.

- De ce nu? A întrebat el.

Pentru că eşti un fraier.

Am scos un oftat adânc şi m-am întins şi mai mult pe canapea, punându-mi o cizmă pe măsuţă de cafea din faţa mea.

- Pentru că, ţi-am mai spus dracului o dată, nu-i plac băieţii. Apoi, după o pauză, am adăugat: Şi pentru că eşti un fraier.”

„M-am uitat la pământul ud şi rece şi am mers spre casă răsunătoare. Mi-am dat ochii peste cap la muzica rap care se auzea. Pentru că suburbiile din Forks erau atât de mafioate…”

„Zâmbetul acela. Zâmbetul acela ştrengăresc, glorios, radiant, sexy, seducător. Niciodată nu mi-a mai zâmbit aşa. Şi eu cunoşteam zâmbetul acela. L-am mai văzut folosindu-l doar de două ori. Una a fost să o facă pe doamna Cope să-l învoiască de la o oră. Cealaltă să ia budinca gratis de la domnişoară de la prânz. Zâmbetul acela era arma secretă a lui Edward pentru femei. El ştia că odată ce l-a folosit, ele vor cădea la picioarele lui. Şi, Dumnezeule, a mers.”

„Rosalie a răspuns la uşă. Stătea în uşă în blugii ei strâmţi şi bluza, uitându-se la mine în jos de parcă eram murdărie.

- Edward.

A spus cu ochii îngustaţi. Am rânjit la ea, pentru că era aşa o târfă şi atât de uşor să o enervez. Ea s-a întors, făcând părul ei blond să atingă marginea uşii.

- Jasper! Iubitul tău e aici.”

„- Bella şi cu mine suntem mai mult. Mi-am ridicat sprâncenele.

Expresii scânteietoare de înţelegere îi treceau pe faţă, şi apoi a zâmbit la mine, ceea ce m-a făcut agitat.

- Chiar o să am nevoie de faţada ta de ne-idiot pentru conversaţia asta. Mi-am îngustat ochii la el.”

„- Te iubesc. A respirat uşor şi dulce în părul meu, strângându-mi talia mai tare.

Am zâmbit larg când mi-am împletit picioarele în ale lui, împunându-mi să-l aud spunându-mi asta în fiecare seară când mergem să ne culcăm.

- Şi eu te iubesc.

Am răspuns într-o şoaptă moale, fredonându-i să doarmă şi adormind şi eu la scurt timp după asta. În braţele iubitoare ale iubitului meu, Edward trăsnitul Cullen.”

„Duşul fierbinte a fost… Divin nici nu spune tot. A fost… Edward-esc. Şi în timp ce stăteam sub şuvoiul aburind de apă care îmi relaxa fiecare fibră din corpul inflamat şi obosit, am decis că Edward-esc ar trebui cu siguranţă să fie un adjectiv.”

„ -Trandafiri? Am întrebat sec.

Destul de clişeistic, Brandon nu s-ar mulţumi niciodată cu asta.

- Alice n-ar fi niciodată satisfăcută cu asta. A mormăit el, scuturându-şi capul şi ghicindu-mi gândurile atât de corect, încât m-a speriat puţin. [..]

El a mers cu paşi mari spre un buchet mov de flori şi l-a scos din coşul lor, întorcându-se la mine cu sprâncenele ridicate.

- Astea sunt garoafe. Unii oameni cred că nu au clasă, dar de fapt sunt nişte flori excepţional de frumoase.

El a mirosit buchetul, părul lui blond spălăcit formând un contrast puternic când mi-a susţinut privirea.

- Florile mov reprezintă demnitate, şi regalitate. Un aranjament plin cu flori mov reprezintă talent şi admiraţie.

A spus el cu o voce ca o consecinţă a unui fapt. Si eu cumva am rămas uitându-mă la el cu gura căscată, stând acolo şi lecturându-mi despre flori de parcă citea notiţele pe care Brandon l-a pus să le studieze. ‚

- Iei astea pentru Esme, nu pentru Bella.

El mi le-a aruncat în mâini şi eu le-am prins, încă uitându-mă la el şocat. El s-a mutat spre alt coş, scoţând un buchet de flori galbene, întorcându-se spre mine cu o expresie serioasă.

- Ea crede că eu nu ştiu, dar margaretele sunt preferatele lui Alice. Galben reprezintă libertate, fericire, şi prietenie. E de asemenea culoarra favorită a lui Alice. O să iei puncte în plus.

El mi le-a aruncat în braţe lângă florile mov şi s-a mutat la alt coş. El şi-a presat buzele, luând flori individuale şi aranjându-le în timp ce vorbea.

- Ale Bellei trebuie să fie mai semnificative.

Eu mă uitam ca prostul la el în timp ce a ales două tipuri de flori şi le-a pus iîtr-o hârtie de plastic pentru buchete.

- Crinii albi reprezintă inocenţă şi veneraţie. Sunt eleganţi şi subtil magnifici.

El şi-a încruntat sprâncenele în concentrare şi a început să adauge flori albastre.

- Albastrul profund al unui iris poate calma grijile şi preocuparea; reprezintă pace, sinceritate şi seninătate.

El a dat din cap când a terrminat aranjamentul floral din mâinile lui şi mi le-a aruncat în braţe cu o expresie destul de încrezută. Eu eram atât de… tulburat. Era ca şi cum îl auzeam citind din Cosmopolitan sau ceva. M-am uitat la rânjetul lui încrezut cu veneraţie şi îngrijorare în acelaşi timp.

- Jazz, amice…

Am început eu cu vocea dezaprobatoare, uitându-mă la el şi scuturându-mi încet capul.

- Cred că vaginul tău iese la suprafaţă. M-am înecat.”