"Mulțumesc pentru amintiri" de Cecelia Ahern - recenzie: Campania Valluntar

Cartea a apărut la Editura ALL şi o puteţi comanda de AICI.

Se spune că opusurile se atrag întotdeauna, dar ce se întâmplă atunci când sunt exact la fel?

Un răspuns foarte simplu: un dezastru fascinant de amuzant:)).

Exact acest lucru ne relatează Cecelia Ahern în cartea “Mulțumesc pentru amintiri”, carte pe care am primit-o de la Editura All, în decursul campaniei Valluntar, iar prin aceasta îi mulțumesc enorm deoarece este o carte minunată ce trebuie citită categoric de cât mai multe persoane.

De ce? Simplu. Este vorba despre două persoane care la prima vedere, lumea ar spune că nu au nimic în comun și nu ar fi șanse să se întâlnească vreodată, dar se pare că destinul le-a propus altceva.

Joyce Conway se află într-o căsnicie care nu mai merge de multă vreme ca una normală, de aceea , în urma unui accident nefericit, după care are nevoie de o transfuzie de sânge, pune capăt acelei șarade care reprezenta viața ei, dorind să o ia de la capăt.

Care este primul lucru pe care îl face? Se mută cu tatăl ei și încearcă să își facă ordine în gândurile ei dezordonate. Curând își dă seama că nu mai e ea însăși de când a suferit acel accident, fiind copleșită de un puternic deja-vu, sentiment pe care nu îl poate explica. Cert e că e convinsă că amintirile pe care le are intens intipărite în memorie, nu sunt ale ei…

În tot acest timp facem cunoștință și cu Justin Hitchcock care e un incurabil divorțat, trăindu-și viața din plin, alături de cea mai fidelă iubire a lui: arta. De aceea ajunge la Dublin pentru a ține prelegeri despre artă. În cursul acelei expediții, șarmul lui de burlac nesigur pe el reușește să atragă o doctoriță foarte frumoasă, care îl convinge să doneze fără să vrea sânge. Reușește în cele din urmă să treacă peste frica lui de ace, zicându-și în minte că poate așa va face o impresie bună doctoriței, însă nicio clipă nu îi trece prin minte cât de mult va conta acel gest umanitar atât pentru viata unei alte persoane, cât și pentru a lui însuși.

Din clipa în care amândoi se întâlnesc pentru prima dată, într-un salon de coafură, își dau seama de conexiunea care există între ei doi. Felul în care se mișcă la unison, atmosfera care îi înconjuoară… de parcă au fost născuți doi oameni cu același suflet. Acest lucru însă nu împiedica destinul să nu se joace puțin cu cei doi.

Joyce ajunge să înțeleagă că tot ceea ce se întâmplă nu este trauma în urma acelui accident, ci sângele care parcurge jucăus prin venele ei, sunt de vina pentru toate schimbările din personalitatea ei, adăugând multe cunoștințe pe care nu le-a mai avut până acum.

Justin simte în același timp un gol în sufletul lui, o parte ce nu mai există de când a donat sângele lui prețios, iar momentul în care s-a simțit că este în totalmente întreg este acea clipă în care s-a întâlnit pentru prima dată cu Joyce, dar neînțelegând acele sentimente la momentul oportun, a lăsat să îi scape printre degete, nelăsând nimic în urma ei, nici măcar numele.

După multe întâmplări hazlii, ne dăm seama că cei doi sunt ca niște magneți, dar obstacolele mult prea multe, pentru a da un surplus de intrigă acestei povești. De multe ori se ciocnesc realmente unul de celălalt, nereușind nicio dată să facă pasul cel mare: să facă cunoștință. 

Oricât de aprins este de găsirea acelei persoane lângă care s-a simțit pentru prima dată după multă vreme el însuși, Justin se oprește din căutarea lui nebună în momentul în care primește un coşuleţ cu brioşe şi un bileţel pe care scrie doar „Mulţumesc’’. În primul moment e sigur că cineva îi joacă o festă, dar cum cadourile continuă să vină, Justin e hotărât să dezlege misterul, lăsând deoparte celălalt mister care a contat cel mai mult până atunci: Joyce.

Ce face Joyce în acel timp? Este mult mai rapidă decât Justin și rezolvă enigma acelui sentiment care s-a imprimat în sufletul ei pentru totdeauna, iar acum tot ceea ce are de făcut este să îndeplineasca partea ei din “afacere”: să mulțumească pentru tot ceea ce a primit, oferind în schimb la fel de mult.

Va reuși Justin să prindă făptașul care vrea să îl îngrașe cu dulciuri delicios de apetisante:))? Va reveni la prima lui enigmă? Iar cu Joyce ce se va întâmplă?

Întrebări la care am doar un răspuns: citiți și veți vedea singuri.

Trebuie să mărturisesc că este prima dată în care am îndrăgit toate personajele dintr-o carte:)). De aceea am o mare problemă: despre care să vă vorbesc?

Despre Justin care este un tip foarte comic, un tată iubitor, un profesor pasionat de meseria lui care este însăși arta? De asemenea este un încăpățânat remarcabil, observându-se acest lucru după devotamentul pe care îl pune în găsirea răspunsului care îl roade pe dinăuntru în toată cartea.

Ce spuneți de Joyce care este o femeie nota 10, reușind să nu înnebunească, păstrându-si calmul, cu ajutorul umorului caracteristic, în urma acumulării acelor amintiri care nu ar fi trebuit să le dețină niciodată. Ar trebui să vă spun cât de frumos se comportă cu tatăl ei total adorabil, domnul Conway, care e ca un copil mic și dulce, dar în același timp are o putere enormă care o ajută să treacă peste clipe grele, cu ajutorul vorbăriei lui care poate fi acum atât de filozofică și impresionantă, dar în următoarele secunde să denote mult sarcasm și amuzament.

Cum aș putea să nu spun câteva vorbe despre prietenele cele mai bune ale lui Joyce, Frankie și Kate, care sunt opuse din toate punctele de vedere, arătându-și amândouă iubirea una față de alta prin certurile lor constante bazate pe fleacuri, fleacuri de care am râs cu hohote?

Iar Bea? Fiica lui Justin, care e leită lui, doar că e mai puțin matură decât el, astfel fiind foarte haios să o vezi cum îl muștruluiește pe propriul tată.

Dar cuplul Stan și Bran, care e defapt Doris și Al ( Al - fratele lui Justin; Doris – cumnata lui Justin, soția lui Al), cel mai adorabil cuplu care poate exista? Sunt suflete pereche nu doar când vine vorba de dragostea lor, cât și de  poznele care le fac împreună întotdeauna. La bine și la rău, nu?

Așa că ce spuneți? Despre cine să vă vorbesc? Tot ce pot să spun e că toate personajele sunt atât de bine construite, încât ai spune că însuși Dumnezeu le-a dat viață pentru a ne lumina viața prin buna dispoziție. Dar se pare că nu e Dumnezeu, doar Cecelia Ahern, o scriitoare desăvârșită pe care o admir și mai mult de când am citit această carte.

Am găsit multe coperți, una mai frumoasă ca alta, deși cel mai bine spus ar fi că sunt la fel de frumoase. Oricât de mult al analiza fiecare în parte, aș ajunge la aceeași concluzie: sunt superbe și nu pot alege niciuna ca fiind preferata mea deoarece fiecare cititor care se bazeaza pe coperta unei cărți pentru a stii dacă merită sau nu cumpărată, ar trebui să fie atras de fiecare în parte, deoarece sunt ca niște ghiocei care au și-au scos afară căpușoarele lor gingașe, gata să lumineze viața noastră, prin vestirea primăverii.

Ce aș putea spune pentru a descrie în totalitate impresia puternică pe care mi-a făcut-o această carte și cât de mult sunt recunoscătoare editurii All că mi-a dat șansa să o citesc? Este o carte minunată la care am râs în hohote alături de toate personajele, la care am suferit împreuna cu ele, la care am fost la fel de apropiată ca un prieten bun, în decursul citirii ei. În momentul în care am terminat cartea, am închis parcă o etapă din viața mea, alături de ele, o etapă din care am desprins multe învățături ce le voi păstra pentru totdeauna în mine. Care sunt acelea? Să am întotdeauna credință în mine însumi deoarce tot ceea ce îmi propun și doresc se poate îndeplini în cele din urmă, atâta timp cât ai alături persoane care te iubesc și te vor iubi mereu.

P.S:  După cum am spus și la început, recenzia face parte din campania VALLuntar realizată de Grupul Editorial ALL, o campanie foarte frumoasă, pe care v-am prezentat-o AICI. 
Este foarte important pentru noi să vă ”auzim” gândurile și impresiile despre campanie, deoarece fiecare comentariu este extrem de prețios, deoarece pentru fiecare comentariu lăsat la această postare legat de subiectul recenziei și campaniei se adună încă 3 minute de voluntariat. 
Așa că, fiți darnici cu noi, și impuneți-vă punctul de vedere.