Că tot vine luna iubirii (deși consider că ea ar trebui să fie tot timpul) Ramona ne-a trimis citate dintr-un roman de iubire, cu una dintre cele mai profunde și emoționante povești.. ”O plimbare de neuitat” de Nicholas Sparks. Recunosc cu rușine că nu am apucat să o citesc, deși am cartea, dar aceste citate mă fac să îmi doresc să fac asta cât mai repede. Apropo, Ramona, și la carte voi avea nevoie de un bax de șervețele, ca și la film? Că la el am plâns ca disperata :))
“ Hegbert, pe lângã convingerea cã preacurvarii erau sortiţi sã cureţe closetele din Iad, credea, de asemenea, cã orânduirea comunistã era “o maladie care condamna omenirea la pãgânitate.” ““ Dar(tata) nu a fost alãturi de mine în anii copilãriei şi ai adolescenţei mele. Nu-mi place sã spun asta, pentru cã, în zilele noastre, oameni afirmã genul ãsta de bazaconii chiar dacã pãrintele lor a fost prin preajmã şi folosesc acest pretext ca sã îşi scuze defectele. “Tati…nu m-a iubit…de aceea am devenit stripteuzã şi m-am produs în public la show-ul lui Jerry Springer.” Nu-l folosesc ca sã justific persoana care am devenit ci, pur şi simplu, îl pomenesc ca pe un fapt. „
“ Din când în când, eu şi pritenii mei ne furişam afarã târziu ca sã sãpunim geamurile maşinilor sau sã mâncãm alune în cimitirul din spatele Bisericii.(…) Eu. Un bãiat rãu. Pentru cã mâncam alune în cimitir. Ce pãrere aveţi? „
“ Era prima fatã pe care o sãrutasem pe gurã şi, cu toate cã prima data când am încercat, dinţii ne-au zãngãnit atât de tare încât am vãzut stele verzi şi a trebuit sã iau aspirinã când am ajuns acasã, mai nutream încã sentimente faţã de ea. “
“ Era socotit un hoinar priceput la toate pentru cã bea bere tot timpul cât lucre, iar în jurul orei douã dispãrea de-a binelea. Cred cã nu vedea bine pentru cã, în mod accidental, îşi lovea degetele cu ciocanul cel puţin odatã pe zi. Ori de câte ori se întâmpla, arunca ciocanul şi sãrea încoace şi încolo strângându-şi degetele şi blestemând pe toatã lumea de la mamã-sa pânã la dracu’.(…) Ȋncheiereturile degetelor sale erau de mãrimea nucilor.(…) “
“ Treceam printr-o uşa transportând unul dintre articolele mai grele, iar trupul sãi de Hooville acţiona împotriva sa. Ȋn toate momentele critice, când aveam cu adevãrat nevoie de ajutorul lui ca sã echilibreze povara, se împiedica de un fleac sau de o insect de pe podea, iar greutatea mi se prãbuşea peste degete, strângându-le ca într-un cleşte pe tocul uşii, în cel mai dureros mod posibil.(…)Cu toate astea, cred cã mai degrabã ar fi fost în stare sã opreascã ploaia decât sã nu se mai împiedice.Ȋn momentul când am terminat de încãrcat şi descãrcat totul, degetele mele arãtau ca ale lui Toby, hoinarul priceput la toate. “
“ -Mulţumesc cã m-ai condus acasã, Landon, strigã ea.
Am tresãrit când am auzit-o. Chiar şi atunci când eram rãu cu ea, şi spuneam cele mai rãuvoitoare lucruri, gãsea un motiv sã-mi mulţumeascã. Era tocmai genul acela de fatã şi cred cã, de fapt, pentru asta o uram. Sau mai degrabã, cred, mã uram pe mine însumi. “
“ Jamie, pentru prima oarã de când o cunoşteam, nu mai avea pãrul ei de culoarea mierii adunat într-un coc strâns. Dimpotrivã, îi atârna liber, mai lung decât îmi imaginasem(…) Iar rochia alba, vaporoasã, croitã exact pentru ea, îţi tãia respiraţia.Nu semãna cu fata cu care crescusem sau cu fata pe care o cunoscusem în ultima vreme.(…) Arãta exact ca un înger.(…)
-Eşti frumoasã, i-am spus eu în sfârşit şi toţi cei din salã, de la doamnele din faţã cu pãrul siniliu şi pânã la prieteneii mei din rândul din spate au ştiut cã fusesem sincer.
Pentru prima data, replica aia nu sunase fals. “
“ -Ai ştiut din prima zi, la ora domnişoarei Garber, cã eu aveam de gând sã interpretez rolul, nu? Când te-ai uitat la mine şi ai zâmbit?
Ea aprobã.
-Da.
-Şi când te-am invitat la bal, m-ai fãcut sã promit cã nu o sã mã îndrãgostesc de tine, dar ai ştiut ce se va întâmpla, nu?
Avu o licãrire rãutãcioasã în privy.
-Da.
-Cum de-ai ştiut?
A ridicat din umeri fãrã sã rãspundã şi am rãmas împreunã câteva momente, urmãrind cum ploaia se lovea de ferestre.
-Când ţi-am spus cã m-am rugat pentru tine, îmi zise ea în sfârşit, despre ce ai crezut cã vorbeam? “
Mi-a placut mult cartea, la fel si filmul :d genial <3
RăspundețiȘtergereStiu c-am vazut filmul, dar cartea n-am citit-o. Poate o sa incerc sa fac rost de ea.
RăspundețiȘtergereeu sunt mai insensibila cand vine vorba de relatii. Plang la carti si filme cu catei, cu copii, cu parinti si copii. Daca la "Ultimul cantec" am pland de m-am deshidratat, la asta au fost doar vreo 2 lacrimi. Dar daca ai plans la film, ia-ti doua pachete de servetele pt. carte, just in case.:))
RăspundețiȘtergereN-am citit cartea, n-am vazut nici filmul (nu ma injurati), insa citatele trimise de Ramona sunt foarte dragute. Cred ca o voi lectura si eu cat de curand.
RăspundețiȘtergereputeti castiga cartea aici http://altfel-de-carti.blogspot.com/2012/01/concurs_28.html
RăspundețiȘtergeredragute citate si multumim ramona de concurs :))
RăspundețiȘtergerein carte sfarsitul nu a fost asa de tragic..dar totusi cartea este mai reusita decat cantecul:D
RăspundețiȘtergereo carte f frumoasa,la fel ca toate operele autorului;;)
RăspundețiȘtergeredin comentariile voastre inteleg ca in carte nu se pune asa de tare accentu pe moartea ei...hm, pai, eu una, am vazut filmul, prima data la tv, la ora 4 dimineata, cred... da :)) si am plans de m-am topit, inghetat si rastopit :))
RăspundețiȘtergeresi apoi l-am vazut pe net, si iar am plans...rau... rau, rau rau;
am zis ca nu are rost sa citesc si cartea daca stiu deja sfarsitul ( nu sariti cu gura pe mine, stiu ca o carte e mai buna decat un film, dar...) dar, cine stie, poate merita :D