The magic of words... by you (61)

Law ne-a trimis citate din volumul 1 din seria "Stăpânul inelelor", numit "Frăția inelului" de J. R. R. Tolkien. M-am uitat la toate filmele și le-am adorat pur și simplu. Am încercat să citesc și cărțile însă nu m-au prea atras. S-ar putea să le reiau totuși. Mulțumim, Law.

"Trei inele pentru Regii Elfilor cei de sub soare,

Șapte pentru ei, stăpânii gnomilor din săli de stâncă,

Nouă, Oamenilor care știu că-n lumea lor se moare,

Unul pentru Senioru-Ntunecimii fie încă,

Unde-s Umbrele-n Ținutul Mordor, ca să le găsească,

Și pe toate să le-adune un inel, și altul nime,

Să le ferece pe toate, astfel să le stăpânească,

Unde-s Umbrele-n Ținutul Mordor, în intunecime."

"Nu-i aur tot ce strălucește

Nu toți sunt rătăciți în viață.

Ce-i tare nu se învechește

Și rădăcini adânci nu îngheață.

Cenușa-ncinge foc deodată,

Lumini iau umbrele la goană.

Ca nou tăișul rupt se arată,

Și regi, acei făra coroană."

"O teama cumplită puse stăpânire pe el, de parcă ar fi așteptat hotărârea unei sentințe pe care el o presimțise de mult timp și nutrise speranța vână ca, poate-poate, nu va fi rostită niciodată. O dorință aprigă de-a se odihni și de-a fi lăsat să stea în pace alături de Bilbo în Vâlceaua Despicată îi umplu inima. Într-un târziu, reuși cu greu să vorbească și se miră singur de vorbele pe care le rostea, ca și cum o altă voință s-ar fi folosit de vocea lui firavă:

-O să iau eu Inelul, cu toate că nu știu drumul."

"Cu un urlet cumplit, Bârlogul se prăbuși în față, iar umbra lui se nărui și ea și dispăru în genune. Dar chiar în timp ce cădea, el plesni cu biciul și sfârcurile acestuia sfichiuiră și se încolăciră în jurul genunchilor vrăjitorului, trăgându-l spre marginea limbii de piatră. Gandalf se clătină, căzu, se prinse cu disperare de piatră și alunecă în abis.

-Fugiți, nebunilor! urlă el și se făcu nevăzut."

"Îmi oferi Inelul de bunăvoie! În locul Seniorului Întunecimii așezi o regină. Iar eu nu voi fi întunecată, ci frumoasă și cumplită, asemeni Dimineții și Nopții. Frumoasă ca Marea și ca Soarele, și ca Zăpada pe creasta Muntelui. Înspăimântătoare ca Furtuna și Trăsnetul. Mai puternică decât temeliile pământului. Toți mă vor iubi și vor dispera.(...)"

"-Poate, și-ți mulțumesc pentru ce mi-ai spus. Cuvinte adevărate, fără îndoială, dar ce rece e mângâierea lor! Inima nu-și dorește amintiri. Amintirea e doar o oglindă, fie ea la fel de limpede precum apele lacului Kheled-zaram. Sau cel puțin asta e ceea ce spune inima lui Gimli, gnomul. Poate că elfii văd altfel lucrurile. Adevărat că am auzit că pentru ei, amintirea se aseamănă mai mult cu lumea adevărată decât cu un vis. Nu și pentru gnomi.(...)"

"-Vom pieri luptând cu vitejie. Dar acum avem speranța că nu vor cădea.

-Uitați de speranță atâta vreme cât există Inelul, spuse Frodo.

-Ah!Inelul!exclamă Boromir cu ochii scânteietori. Inelul! Nu-i ciudat că trebuie să suferim atâta spaimă și atâtea îndoieli din pricina unui lucru atât de mic? Un lucru atât de mic!(...)"

"Se auzi pe sine strigând cu voce tare: Niciodată, niciodată! Sau te pomenești că strigase: Chiar acum vin, vin la tine? N-ar fi putut spune cu siguranță. Apoi, ca o străfulgerare dintr-un alt punct de putere, în minte îi apăru un alt gând: Scoate-l! Scoate-l! Nebunule, scoate-l! Scoate Inelul!

Cele două puteri se încleștau în el. Preț de o clipă, într-un echilibru desăvârșit între vârfurile lor străpungătoare, se chirci chinuit. Brusc, deveni din nou conștient pe sine însuși. Frodo, și nu Vocea sau Ochiul: liber să aleagă și neavând mai mult de o clipă sa facă acest lucru. Scoase Inelul de pe deget."