The magic of words (39)

Nu cred că vă puteam oferi de Valentine's Day un cadou mai frumos decât aceste citate sensibile, superbe, minunate, din "Invitaţia la vals" de Mihail Drumeş , pe care am terminat-o recent.

„ Tu eşti, Micaela, aceea pe care o caut fără s-o găsesc ? Aceea pe care o aştept şi nu vine ? Aceea căreia îi scriu şi nu-mi răspunde ? Mi se pare că te văd în toate femeile şi nu te aflu în niciuna. Te simt când prezentă, când plecată - totuşi mereu actuală. Dacă uneori te prind de mână, făptura ta se topeşte ca un fulg de zăpadă..”

„ Drept să-ţi spun, aş prefera decorul de iarnă. Grozav îmi place gerul. Dar, ştii, un ger să crape pietrele.

- Hm, ai gusturi bizare. Ce zici, domnişoară Deleanu, pe când te aştept ?

- La 6 ianuarie..

- De ce tocmai atunci ?

- Fiindcă e Boboteaza, când se lasă gerurile mele preferate.

Adică peste vreo zece luni! Deşi răspunsul mă îngheţase el însuşi, nu m-am dat bătut. În orice împrejurare, ţineam să am ultimul cuvânt.

- Boboteaza îmi displace. Alege mai bine un sfânt.

- Ei bine, Sfântul Aşteaptă! „

„Parcă adunase toată primăvara în ea. Vorbea însufleţit, râdea zglobiu de toate lucrurile, se agăţa sprintenă de crengi, alerga pe alei şi făcea o mulţime de ştrengării fermecătoare.”

„ - Vom avea, Aimeé, poate, una şi mai frumoasă. Numai tu să mă iubeşti.

- De tine atârnă asta. Pe o femeie o cucereşti uşor, dar o păstrezi greu.”

„ Nu ştiu ce figură aveam, dar Micaela era strălucitoare, parcă răsărea soarele din ochii ei. Întotdeauna îndrăgostiţii au o lumină ciudată pe faţa lor, care-l deosebeşte pe unul dintr-o mie de oameni.”

„ Ce frumoasă era ! Avea atâta armonie în fiinţa ei, atâta spontaneitate, atâta viaţă! Când o priveam, ochii mi se umpleau de bogăţia ei şi bogăţia asta nu se mai sfârşea. Aş fi putut să mă consider cel mai bogat om din lume.”

„ Aveam nevoie de aer, de libertate, de zgomot, de muzică, de orice, pentru că îmi era groază să rămân numai cu mine.”

„ Pornisem, aşadar, pe lume având centrul fiinţei, ca trăsătură dominantă, un orgoliu nesăbuit, chiar cinic. Voiam să cuceresc, să îngenunghez viaţa, să fiu pretutindeni în frunte, fie în societate, fie în dragoste, călcând fără scrupule peste învinşi, zdrobind obstacolele care-mi stăteau în cale, subordonând universul persoanei mele, pentru a-mi asigura fericirea.

„ - Pentru că şi eu mă tem de tine. Mai precis, de ochii tăi. Se cheamă că suntem chit.

- Adevărat spui, mincinosule ?

- Foarte adevărat. Aici, în ochii ăştia frumoşi, locuieşte puterea ta.”

„ Oricum - era de preferat iadul cu o femeie deşteaptă, decât paradisul cu una proastă..”

„ - Cât e ceasul ?

- Nouă şi un sfert..

- O ! De ce m-ai lăsat să dorm atâta ?

- Nu-i nimic, pentru tine mai răsare încă o dată soarele.

- Crezi că merit ?

- Da, pentru că tu ai realizat dragostea absolută.”

„ Şi eu o iubeam mult. Până la ea, femeia fusese pentru mine o pluralitate, de la ea încoace femeia deveni unică şi se chema cu numele ei.”

„ Nu lăsa pasiunea să se urce la creier şi să-ţi ia minţile. Reteaz-o încă de la inimă. (...)

Vrei să te muşte şarpele geloziei, al infidelităţii sau al abandonării ? Veninul lor e rău, câteodată mortal. Du-te şi caută altă femeie, mereu ia-o de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insaţiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îţi creşte setea. „

„ Inima unei femei nu se topeşte chiar dacă ai arunca-o la cuptoarele soarelui, o lacrimă însă o înmoaie.”

„ Iubirea e nesăţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot, fără a-i cere nimic în schimb, mulţumindu-te doar cu ce îţi oferă. Eu am râvnit totul, pentru că îţi dăruisem totul.”

„Bărbatul, se vede, datorită eului său aşa-zis ”superior”, se dă dragostei cu prudenţă, păstrând rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează, măcar parţial, echilibrul. Pe când noi, femeile, când iubim, ne dăm integral mistuindu-ne în aşa fel, încât nu ne rămâne decât umbra celor ce am fost.”

„ Despărţirea mi-a deschis mintea asupra unui simţământ de care nu mi-am dat niciodată seama că există câtă vreme ai fost soţul meu: te iubeam. „

„ Te-am socotit fluşturatic, rău şi josnic, pentru că m-ai părăsit absolut fără niciun motiv: un om fără o trăire interioară, asemenea milioanelor de vieţuitoare ale pământului menite să înlesnească circulaţia materiei în natură, pentru ca, după despărţire, să-mi apari altul, în întregime altul, cu alt suflet, altă înfăţişare, chiar alt trup, de parcă te născuseşi a doua oară. Până şi micile tale defecte deveneau acum calităţi deosebite şi te iubeam şi pentru ele. „

„ În orice caz, numai dragostea şi creaţia fac viaţa vrednică de a fi trăită şi, totodată, de a fi părăsită fără regret. N-am creat nimic care să rămână generaţiilor viitoare, dar am avut dragostea..”


Am avut dreptate ?