The rest is still unwritten (10)

Oanaaa. ne-a trimis câteva pasaje dintr-o poveste scrisă de ea. Se numește "Ultima zi...". Sper să vă placă citatele, mie mi-au plăcut mult. Succes în continuare, Oanaaa.

"În odaie puteai uşor simţi mirosul sec al mucegaiului care îţi sensibilizează nările. Dar puteai distinge si o vagă impresie a unei arome asemanatoare cojii de portocala. Cred că eu şi Jackie nu puteam nimeri într-un moment mai prost decît acela. Dwight tocmai se pregătea de o exorcizare. Alături îi stăteau doi bărbaţi de vîrstă mijlocie, al naibi de arătoşi."

"Ia stai? Ce film prost mai e şi ăsta?

Prima lovitură. Nicio reacţie."

"- Haide,haide! Auzeam ţipătul isteric al lui Jackie umplîndu-mi urechile înfundate. Alergam atît de repede şi în mod inconştient încît la un moment dat am lovit în plin un arţar. Scoarţa mi-a zgîriat fruntea pînă la sînge.

„Grozav! O durere de cap îţi mai lipsea acum.” mi-a şoptit alter-ego-ul meu."

"Praf, sînge închegat, cranii fără ochi în orbite şi unele chiar scalpate. Toate formau o imagine sumbră a morţii. Aşa cum nu am mai văzut-o niciodată."

"Nu mă pot abţine aşa că mă holbez la el nepoliticos timp de o clipa. Suficient. E de ajuns pentru a simţi cum mi se ridică părul de pe ceafă. Sunt ca şi electrocutată. Un bărbat de vîrstă şi statură medie stă sprijinit în pragul uşii, admirîndu-şi parcă opera. Nu ştiu ce să fac. Să ţip sau să mă prefac adormită. Dar nu-mi pot lua ochii de la chipul lui."

"O adiere cu miros de frică şi panică mă atinge uşor pe obraz. El să le fi stîrnit? Ciudat, dar nu mi-e frică. Dar şi mai ciudat este faptul că mă simt, într-un fel, protejată. Şi gîndul îmi zboară irevocabil la Alex. Din nou. Nu pot plînge, nu tocmai acum."

"- E rîndul tău, dulceaţo! A sosit şi vremea desertului! ţipă flegmatic pentru nu-ştiu-cine."

"Oare aşa se simte cînd mori?"