The magic of words... by you (29)

Elizabeth mi-a făcut o bucurie foarte mare când ne-a trimis citate din "Mândrie si prejudecată" de Jane Austen deoarce am citit cartea de foarte mult timp, însă mi-a plăcut extrem de mult, iar pentru Krisz, această carte este printre preferate ei. Îți mulțumim pentru că ne-ai reamintit de o carte superbă.

„Este un adevăr universal recunoscut că un burlac, posesor al unei averi frumoase, are nevoie de o nevastă.”

„Domnul Bennet era un amestec atît de ciudat de agerime, sarcasm, rezervă şi capriciu, încît douăzeci şi trei de ani de viaţă conjugală au fost prea puţini pentru soţia sa ca să-i înţeleagă firea. Firea ei nu era atît de greu de descifrat. Era o femeie cu o inteligenţă redusă, prea puţine cunoştinţe şi o dispoziţie instabilă. Cînd era nemulţumită, îşi închipuia că este nervoasă. Scopul vieţii sale era să-şi mărite fetele; plăcerea vieţii sale ― vizitele şi noutăţile.”

„Fetele îşi priviră tatăl încremenite. Doamna Bennet spuse numai: "Prostii, prostii"!

― Care poate fi sensul acestei exclamaţii emfatice? se repezi el. Consideri formalitatea prezentării şi importanţa care i se dă drept o prostie? Nu prea pot fi de acord cu dumneata în chestiunea aceasta. Ce spui, Mary? Căci tu eşti o domnişoară cu idei profunde, ştiu, citeşti cărţi serioase şi scoţi citate din ele.

Mary ar fi dorit să spună ceva foarte inteligent, dar nu ştiu ce.”

„Domnul Darcy, atrase atenţia întregului salon prin distincţia persoanei sale ― înălţimea, trăsăturile frumoase, expresia nobilă ― şi prin zvonul care, cinci minute după ce intrase, era pe buzele tuturor, că ar avea zece mii pe an. Domnii au declarat că era un bărbat de toată frumuseţea; doamnele, că era mult mai frumos decît domnul Bingley; şi a fost privit cu mare admiraţie cam jumătate din seara aceea, pînă cînd comportarea lui a produs o indignare care a răsturnat valul popularităţii cîştigate: pentru că descoperiseră că era mîndru, că se credea superior celorlalţi, că era imposibil de mulţumit; şi nici toată marea lui moşie din Derbyshire nu l-a mai putut atunci salva de a fi socotit un om cu o purtare dezagreabilă, respingătoare; era de necomparat cu prietenul său.”

„― Oh, ştii, tu prea eşti dispusă să iubeşti oamenii în general. Nu vezi nici un defect la nimeni. Toţi oamenii sînt buni şi drăguţi în ochii tăi. Niciodată în viaţa mea, nu te-am auzit vorbind de rău pe cineva.

― Doresc din toată inima să nu mă grăbesc cînd judec pe cineva; dar totdeauna cred ceea ce spun.

― Ştiu că aşa este; şi tocmai asta e minunea. Cu bunul tău simţ, să fii atît de sincer oarbă la neroziile şi prostia celorlalţi!”

„― Mîndria lui, interveni domnişoara Lucas, pe mine nu mă supără, aşa cum supără adeseori mîndria, pentru că are o scuză. Nu te poţi mira cînd un tînăr atît de fin, de familie, cu avere, cu tot ce-şi poate dori cineva, se crede atît de mult. Dacă mă pot exprima astfel, el are dreptul să fie mîndru.

― Este foarte adevărat, replică Elizabeth, şi aş putea foarte uşor să iert mîndria lui, dacă n-ar fi călcat-o în picioare pe a mea.”

„― Ce petrecere încîntătoare pentru tineret, domnule Darcy! Pînă la urmă, nimic nu se compară cu dansul. Îl socotesc ca pe una dintre primele manifestări de rafinament ale societăţilor omeneşti civilizate.

― Aveţi dreptate, Sir, şi mai prezintă în plus avantajul de a fi foarte "la modă" în societăţile mai puţin civilizate ale lumii ― fiecare sălbatic ştie să danseze!

Sir William zîmbi doar.”

„Imaginaţia unei doamne este foarte aprinsă; sare de la admiraţie la dragoste şi de la dragoste la căsătorie, într-o clipă.”

„― Ce încîntată va fi domnişoara Darcy să primească o astfel de scrisoare!

Darcy nu răspunse.

― Scrieţi neobişnuit de repede.

― Vă înşelaţi; scriu destul de încet.

― Ce multe scrisori aveţi prilejul să scrieţi în cursul unui an ― scrisori de afaceri, de asemeni! Ce odioase cred că sînt!

― Mare noroc deci că ele cad în sarcina mea şi nu a dumneavoastră.

― Vă rog, spuneţi-i surorii dumneavoastră că mi-e dor de dînsa.

― La rugămintea dumneavoastră, i-am spus-o deja o dată.

― Mă tem că nu sînteţi mulţumit de pana dumneavoastră. Daţi-mi voie să v-o pregătesc eu ştiu să pregătesc splendid pana de scris.

― Mulţumesc, dar întotdeauna mi-o pregătesc singur.

― Cum de reuşiţi să scrieţi atît de uniform?

El tăcu.”

„― Elizabeth, ai în faţă o tristă alternativă. Din ceasul acesta va trebui să devii o străină pentru unul dintre părinţii dumitale. Mama dumitale nu vrea să te mai vadă în ochii ei dacă nu te măriţi cu domnul Collins, iar eu nu vreau să te mai văd în ochii mei dacă o faci.”

„― Nu mi-aţi fi putut face cererea dumneavoastră în căsătorie în nici un mod care m-ar fi putut tenta s-o accept.”

„― Da, replică Darcy, care nu se mai putea stăpîni, dar aceasta a fost numai la început, cînd am făcut cunoştinţă, deoarece sînt multe luni de cînd mi se pare una dintre cele mai frumoase femei pe care le cunosc.

Apoi se îndepărtă şi domnişoarei Bingley îi rămase toată satisfacţia de a-l fi silit să-i spună ceea ce nu îndurera pe nimeni altul decît pe ea însăşi.”

„Au vorbit despre sora lui, prietenii lui, casa lui, fructele oferite, de toate, în afară de el; şi totuşi Elizabeth era nerăbdătoare să afle ce credea doamna Gardiner despre dînsul, iar doamna Gardiner ar fi fost prea recunoscătoare nepoatei sale dacă ar fi deschis dînsa acest subiect.”

„― Oh! desigur, întări Elizabeth, deşi ardea de curiozitate; nu-ţi vom pune nici o întrebare.

― Mulţumesc, spuse Lydia, căci dacă aţi face-o v-aş povesti desigur totul şi atunci Wickham s-ar supăra rău de tot.

În faţa unui asemenea îndemn de a pune întrebări, Elizabeth se văzu nevoită să fugă pentru a rezista ispitei.”

„― Eşti o fată bună, replică el, şi mă bucur la gîndul că tu vei face o căsătorie atît de fericită. N-am nici o îndoială că vă veţi înţelege foarte bine. Firile voastre nu se deosebesc deloc. Sînteţi atît de complezenţi amîndoi, încît tot cedînd unul în favoarea celuilalt, nu veţi putea lua niciodată o hotărîre; atît de creduli încît toţi servitorii vă vor înşela şi atît de generoşi, încît vă veţi depăşi întotdeauna veniturile.”

„Familia Bennet a fost urgent declarată cea mai norocoasă familie din lume, deşi numai cu cîteva săptămîni în urmă, cînd Lydia fugise cu Wickham, fusese fapt dovedit pentru toţi că ei erau sortiţi nenorocirii.”

“― Da, doamnă, răspunse doamna Bennet, încântată să vorbească cu o doamnă ca Lady Catherine. Este, dintre fetele mele, penultima. Cea mai mică dintre toate s-a măritat de curînd, iar cea mai mare este undeva în parc, plimbîndu-se cu un tînăr care cred că va deveni, în curînd, unul dintre membrii familiei noastre.

― Aveţi un parc foarte mic aici, i-o întoarse Lady Catherine după o mică tăcere.”

„Elizabeth, simţind cît e de stînjenit şi de neliniştit, se strădui să vorbească şi îi dădu a înţelege imediat, deşi nu prea curgător, că sentimentele ei suferiseră o schimbare atît de substanţială, din perioada la care se referea dînsul, încît o făceau să-i primească asigurările cu recunoştinţă şi bucurie. Fericirea provocată de acest răspuns fu probabil ceva ce nu mai simţise el niciodată pînă atunci; şi, cu acest prilej, se exprimă cu tot atîta emoţie şi căldură ca orice om îndrăgostit nebuneşte. Dacă Elizabeth ar fi fost în stare să-i întîlnească privirea, ar fi putut vedea cît de bine îi şedea expresia de sinceră încîntare ce se răspîndise pe chipul lui; dar, cu toate că nu putea privi, putea asculta; şi Darcy îi vorbi despre sentimente care, demonstrîndu-i ce însemna ea pentru el, făceau ca dragostea lui să fie clipă de clipă mai preţioasă.”