The magic of words... by you (27)

Carla ne-a trimis citate din "Rătăcire" de Lauren Kate. Știu de foarte mult timp de această carte și de când am citit rezumatul ei, vreau să o citesc, dar nu am avut încă plăcerea să o fac. Sper din suflet că o voi citi până la urmă, pentru că aceste citate mi-au arătat că merită.

” - Să înțeleg că rămâi în California o vreme?

Tipul din scaunul alăturat zâmbi ușor, ceea ce o făcu pe Luce și mai nerăbdătoare să se ridice.

- De ce spui asta? îl întrebă repede. Ce te face să crezi așa ceva?

El clipi.

- Sacul ăla roșu imens pe care-l ai.

Luce se trase de lângă el. Nici măcar nu-l observase pe bărbat până acum două minute,când se trezise din cauza lui. Cum de știa de bagajul ei?

- Hei, nu-i nimic necurat la mijloc. O privi ciudat. Eram în spatele tău la rând când te-ai îmbarcat.

Luce zâmbi stângace.

- Am un prieten.

Tipul zise:

- Am înțeles!”

”Daniel arăta spre est, către o pădure întunecată și deasă de sequoia și arțari.

- Vezi parcul de rulote din față?

Nu l-ar fi remarcat dacă nu i l-ar fi arătat, dar Luce privi atent și zări o alee îngustă, unde, pe o pancartă din lemn din culoare verzuie, se putea citi: CASELE MOBILE DIN MENDOCINO”

- Tu ai locuit acolo.

- Ce?!”

”Nimeni în afară de domnul Cole nu avea numărul ei. Și, din motive de siguranță care-o scoteau din sărite, Daniel nu-i dăduse nicio posibilitate de a-l contacta. Iar acum telefonul ăsta o făcuse să piardă prima șansă reală de a lucra cu umbrele, îl deschise și citi mesajul pe care domnul Cole i-l trimisese:

Sună-i pe părintii tăi. Ei cred că ai luat un 10 la lucrarea de control la istorie și că săptămâna viitoare o să dai probe să intri în echipa de înot. Comportă-te ca și cum totul e în regula

Și încă un mesaj un minut mai târziu:

E totul în regulă?”

”Daniel o scoase din șir și o trase departe de petrecere. Mâna lui puternică și caldă îi alunecă pe gât, iar buzele lui i se lipiră de obraz. Timp de o clipă, atingerea pielii sale, privirea strălucitoare și violeța ochiilor lui, pe lângă dorința lui arzătoare de a-l ține în brațe și de a nu-i mai da drumul,o făcură pe Luce să se simtă în al nouălea cer.

- Ce cauți aici? șopti.

Dar voise, defapt, să spună: ”Slavă Domnului că ești aici”, sau: ”A fost atât de greu să stau depate de tine”. Sau voia să îi spună: ”Te iubesc”. Dar mai erau și: ”M-ai abandonat” și “Credeam că ești periculos”, și “Care-i faza cu armistițiul?”, toate ciocnidu-se în mintea ei.

- Trebuia să te văd, spuse el.”

”Luce se uită iar cu durere peste bord. Distanța până la apa rece ca gheața era de vreo 10 metri. Dawn nu se mai vedea.

- Unde e? striga Luce. Știe să înoate?

Fără să aștepte răspunsul, luă colacul de salvare de la Francesca, își urcă un braț prin el și se urcă prin proră.

- Luce! Oprește-te!”

”Dragostea arzătoare pentru ea îi inunda corpul, până când se simții atât de plin, că nici nu știa că putea călători. Își ținu aripile aproape de corp și intră în mesager.

În spatele lui, în curte. O agitație îndepărtată. Șoapte neliniște și țipete.

Nu-i păsa, chiar nu-i pasa de nimic.

Numai de ea.

Scoase un strigăt când păși.

- Daniel!

Voci. Chemându-l în timp ce pătrundea tot mai adânc.

Oare avea să o găsească?

Fără discuție.

Și s-o salveze?

Întotdeauna."