The magic of words... by you (25)

Addicted ne-a trimis citate din "Ce-aș fi eu fără tine?" de Guillaume Musso. De mult vreau să citesc această carte, iar acum, după ce am citit aceste citate uimitoare, cu siguranță acest vis se va îndeplini.

"Pe pat, o cutie muzicală frumoasă. Când deschizi cutia, o melodie tradițională inundă cu nostalgie încăperea. În cutie, câteva hârtii și fotografii îngălbenite dintr-o copilărie ucraineană. 

Tot atâtea pietricele…

În fundul cutiei, un plic.

În plic, bancnote. Toți banii dați de el la fiecare dintre întâlnirile lor. Nu s-a atins niciodată de ei, nu a cheltuit niciun euro, nici măcar în cele mai rele momente, nici măcar atunci când ar fi fost în stare să facă orice pentru a-și cumpăra un gram de heroină.

Tot atâtea pietricele, tot atâtea dovezi că între ei se întâmplase ceva anul ăsta, în cele câteva luni de când Martin intrase în viața ei.

Și de când și ea intrase, puţin, în viața lui."

"În meseria lui de copoi s-a jucat adeseori cu focul, și câteodată s-a ars. În seara asta se simte deopotrivă invincibil și de o mare vulnerabilitate, sfâșiat de dorințe contradictorii, între dorul de o îmbrățișare și cel de o ruletă rusească, precum un echilibrist care merge pe o sârmă întinsă între două stânci.

În stomacul lui, ghemul devine tot mai apăsător.

Crede că e mania care crește în el.

Însa nu știe că, de fapt, e iubirea."

"Accelerează, se strecoara printre mașini, mai curând ghicește obstacolele decât le vede. Cuprins de febră, udat până la piele de ploaia călduță, se lasă în voia drumului, ca într-o beție.

Accelerează și mai mult, se pune voit în pericol, provoacă destinul, ca și cum nu ar fi mai el cel aflat la comandă, ca și cum i-ar cere unei mâini invizibile să îl conducă spre ceva sau spre cineva…"

"Doi bolizi porniți unul spre celălalt, încă despărțiți de un ocean.

Două stele căzătoare care vor intra în coliziune.

O regăsire prea mult amânată.

O regăsire periculoasă.

Căci „amor” și „mor” se află doar la o literă distanță."

"O viață de care și-ar fi dorit să fi fost mândră. Totuși, această hiperactivitate nu era decât o fugă, dorința de a se îmbăta cu mișcarea, asemenea unui fluture care, în noapte, se izbește cu încăpățânare, iar și iar, de bec. Să nu se domoleasca niciodată, să nu se oprească din a da din aripi, cu riscul de a se epuiza, cu riscul de a se arde. Să nu-și lase răgazul de a recunoaște în sinea ei ceea ce oricum ştia: că avea nevoie de o busolă care s-o cunoască, de un brat care s-o ocrotească și de pumni care s-o apere."