Poveste de iarnă #5

Povestea unei ierni

     - Eu sunt Adam..

     - Eu sunt Eva...

   - Eva... Degust dulceata inceputului, cu o mie de ganduri, regasind cu voluptate vorbele bine spuse, emotia, zambetul rautacios si, mai intai de toate, fascinatia.

    - Intre bucuria de a pastra misterul identitatilor noastre si curiozitatea de sti cine esti, cu mare drag aleg prima cale.

      - Esti un copil!

    - Da, sunt copil pentru ca iubesc hotarul nestatornic dintre mintea mea si sufletul meu.

      - Visez un ciorchine de ciorchini, de podgorii…As bea vin cu tine, vin cu vina…

      - Sa fii visator e un lux... Putin realism nu strica …

      - E frig, craiasa si mi s-au aburit ochelarii din piept. Spune-mi cum te vezi, ca sa te pot vedea …

      - A inceput hibernarea mea ce ma transforma intr-o colhoznica ce doarme somn fara vise, uitand ca este femeie. Sa-mi scrii mult si devreme. Inca n-am scapat de prostul obicei de-a verifica mail-ul de trei-patru ori pe zi, ca o fetiscana din filmele de epoca, dand fuga la telegraf unde un supraponderal bonom cu ochelari rotunzi de baga ii raspunde plictisit ca nu a sosit nimic nou.

     - Nu iti pot scrie prea mult acum...oricum, s-ar crede ca vrei sa ma bulversezi de tot, printesa mica a nisipurilor nesfirsite...

     - Atunci scrie-mi cand poti. Ma simt ca o slujnica tinuta pe langa casa doar ca-l amuza pe boier cand ii serveste, impiedicat, cafeaua.

      - Mi-e dor de malitiozitatea ta, imi este dor de micile tale obraznicii...

      - Am ras cu pofta, fiindca mi-am dat seama ca-ti voi scrie toate cuvintele. Celelalte cuvinte.

     - Luni! Lumina aurie pe strazi si mult de lucru. Curaj: un pahar de coniac, prima tigara a zilei (in incercarea de-a renunta la acest delicios obicei), ar fi bune ceva vesti de la dumneavoastra. Nu din gura, ci din carte...

    - Bine ai venit inapoi, domnul meu, mi-a fost dor in zilele astea reci, cand am hoinarit pe stradutele din oras, dorind cu disperare sa te am alaturi, sa respiram impreuna acelasi aer tare, de invingatori.

      - Scrii bine, daca ai trai la fel de bine precum scrii ai fi, cred, fericita. Ce vrei sa-ti aduca e-Mos Craciun? Eu stau in vitrina cu jucarii si astept.

    - Acesta este un mesaj care surade. Pana la mainile adevarate, le mangai pe cele ireale, virtuale fara a fi virtuoase. Cumva te astept.

     - Te joci cu mine, copil rautacios, iti place sa ma chinui si vorbele mele iti smulg un zimbet strengar, te vad, degeaba incerci sa te ascunzi...

     - Nu ma ascund… sunt intr-o zona gri a vietii mele mici, prea mica sa ma mai bucur de vreun zbor de porumbel pestrit.

    - N-am chef de nimic azi…stiu doar ca simt nevoia sa te citesc…ma intreb cum am reactiona daca ar fi sa ne trezim fata in fata… am sta cel putin citeva minute, nemiscati, cu ochii mari si neincrezatori, fara cuvinte…tu ce crezi?

    - Daca ne-am vedea, stiu ca am vorbi cu adevarat, asa cum ne scriem. Avem aceleasi ganduri, ca doi frati siamezi ce au acelasi pantec. M-am gandit o clipa cum ar fi sa dorm in bratele tale si dac-as putea dormi… Somnoroasa aventura…sau ce carusel pacatos e mintea omului...

Atenţie! Puteţi acorda o singură notă, o singură dată!