Poveste de Iarnă #12

A walk in the park

Era iarna, intr-o zi de vineri. Fulgii dansau usor pe ritm de vals imprejurul copacilor imbracati in zapada si se asezau pe parul brunet al unei fete, ce se plimba in nostalgia parcului.

Acea fata era Izzabella [Izzy]. O fata timida de felul ei, cu ochii verzi si parul pana pe umeri. Era in clasa zecea, la liceu. Toate prietenele ei aveau iubit, dar ea nu. Ea prefera sa fie singura decat sa aiba pe cineva pe care nu-l iubeste. Nu-i pasa prea mult de chestiile de genul insa, in fiecare seara, indifirent de anotimp sau vreme, ea iesea la plimbare in parcul care se afla vizavi de blocul ei si se gandea daca va gasi pe cineva care sa i se potriveasca...

Intotdeauna ea se gandea ca are cele mai bune prietene, si ca e norocoasa ca le are, si din cauza asta nu ar trebui sa se planga pentru ca nu are un prieten. Dar, se insela amarnic: prietenele ei o barfeau pe la spate, iar cand era si ea de fata se comportau ca si cum ar fi cea mai buna prietena a lor.

Cum se plimba ea prin parc, isi vazu prietena cea mai buna, sau cel putin cea pe care o credea ea cea mai buna, Adele. Vru sa se duca la ea, dar renunta, fiindca vazu langa ea o silueta de baiat, care statea in umbra unui felinar. Isi continua plimbarea tot inaine, dar cand era aproape de ei auzi:

-       De ce esti prietena cu Izzy? E considerata una dintre cele mai ratate fete din scoala, nu vreau sa ajungi si tu asa, ii spuse baiatul lui Adele.

-       Nu-ti face griji, iubitule, nu sunt prietena cu ea, dar intr-o zi va afla adevarul si se va izola, poate chiar nu va mai veni la scoala.

-       Asta ar fi esential pentru reputatia liceului.

-       Stiu. Ii voi da aceasta veste peste, exact, 2 saptamani.

-       Vrei sa spui de Craciun?

-       Da, raspunsese hotarate Adele.

-       Acum, hai sa ne continuam plimbarea.

-       De acord.

Cei doi sa indepartara. Prima lacrima isi facu loc 
pe obrazul lui Izzy, fiind urmate de

multe altele.

Cazu in zapada. Nu mai putea scoate nici un sunet.
 Era intinsa pe jos, lasand fulgii sa

ii atinga fata.

Se uita la cer, si in gandul ei se intreba:

 Nu pot sa cred asa ceva! Ea mi-a 
fost intotdeauna alaturi. I-am spus toate

necazurile si secretele

mele. Si ea cu ce mi-a rasplatit increderea? Cu 
asta! Mintindu-ma in tot acest timp.

Este...>>

Gandurile ei fura intrerupte de o voce blanda:

-       Esti bine?

Izzy se uita uimita la baiatul care statea in fata ei. 
Vocea lui era blanda, catifelata.

Si parul lui

brunet, ciufulit in toate partile era presarat cu 
pufosii fulgi de nea.

Incercand sa isi revina din transa, spuse cu jumatate 
de gura:

-       Sunt bine.

-       Vroiai sa faci ingeri in zapada? o intreba el schitand un zambet smecher.

-       Nu, doar stateam in zapada gandindu-ma la cateva lucruri.

-       Ai putea sa mi le spui?

-       De ce as face asta?

-       Pentru ca daca nu te trezeam din transa ta, ai fi inghetat aici.

-       De unde esti asa de sigur?

-       Doar sunt.

Pentru o clipa se asternu o tacere magica. Se uitau unul in ochii celuilalt. Fata realiza

ca baiatul care statea in fata ei avea ochii negrii. Atunci isi dadu seama ca totul era real. Ea credea ca e doar un vis.

Baiatul a intrerupt tacerea spunand:

-     Cum te numesti?

-       Izzabella. Mi se spune Izzy.

-       Eu o sa iti spun Bella.

-       Nimeni nu s-a gandit vreodata sa imi spuna Bella. Este prima oara.

-       Ma bucur ca eu sunt primul. Apropo, la ce liceu esti?

-       Merg la liceul din centru. Are un nume dificil si nu l-am putut retine. Tu?

-       Eu nu merg la scoala. Sunt bolnav...

-       Si atunci cum de iesi afara?

-       Am voie doar o ora pe zi, de preferat seara. Asta imi aminteste ca timpul a expirat, trebuie sa merg acasa. Ma bucur sa te cunosc.

-       Numele tau? il intreba Izzy.

-       Nu conteaza.

  Baiatul ii intinse mana si o ajuta sa se ridice de jos. Izzy merse acasa si se gandi toata noapte la ceea ce ii spusese prietena ei si se hotari sa incheie prietenia cu toate prietenele ei, ceea ce si facu a doua zi. Le suna pe fiecare in parte si le spuse sa vina in parc la ora 13. Cand se intalni cu ele “isi lua inima in dinti” si le spuse:

      M-am saturat!!

    -       Ce-ai patit?

    -      E timpul sa incheiem aceasta prietenie. Sunteti doar niste fitoase care nu stiti decat sa barfiti. Eu una nu mai suport! Nu aveti de cat sa ramaneti numai voi. De azi inainte eu nu mai sunt prietena voastra.

Ea pleca acasa insa nu stia ca baiatul de aseara vazuse totul. Ca de obicei, iesi afara in parc, insa de  data asta era hotarata sa ii afle numele baiatului, sperand ca el va veni si in seara aceea. Asa cum  crezuse baitul era exact in acelasi loc unde se intalnise prima oara. Ea se duse hotarata spre el:

-       Spune-mi numele tau!

-       De ce esti nervoasa?

-       Nu conteaza, spune-mi numele tau!

-       Alex. Nu cumva esti nervoasa din cauza prietenelor tale?

Izzy se inrosi. Nu se astepta ca el sa ii puna o astfel de intrebare. Ea isi pastra calmul, se aseza langa el si ii raspunse:

-       Da. Insa nu ma asteptam sa ma intrebi asta. Mhhh.....Haide sa facem o poza!

-       Noi doi?

-       Da. Ce are?

-       Dar nici nu ma cunosti....

-       Nu conteaza. Simt ca pot vorbi cu tine si simt ca te cunosc de o viata.

Alex se inrosi, dar fu de acord sa faca poza. Dupa, Izzy il intreba:

- Ce boala ai?

-       Pai...nu e o boala grava, e doar o raceala...
nimic mai mult.

Ochii lui se umplura de tristete. Fata fazu acest lucru si renunta.

-       Nu conteaza asta. Sper sa te faci bine cat mai repede, ii spuse ea zambind.

-       Imi pare rau, dar trebuie sa plec...

-       Pa, Alex!

-       Ne mai vedem, Bella!

A doua zi la scoala fata fu extrem de fericita. Toata lumea se mira de schimbarea ei. Se intalnea cu el in fiecare seara. Discutau despre viata fetei, despre fostele ei prietene, despre hobby-urile ei si altele.

Dupa o saptamana, la ora de desen, la inceputul orei, profesoara ei [diriginta] intra in clasa si spuse:

-       Copii, incepand de astazi veti avea un nou coleg. El este Alex, il prezenta profesoara in timp ce el intra in clasa. Aseaza-te langa Izzabella, e singurul loc liber.

Izzy fu incantata de decizia profesoarei. Toate fetele se uitatu la el, mai ales fostele prietene ale Bellei care erau geloase, fiindca el era frumos.

-       Bella!

-       Alex! Ai scapat de raceala?

-       Da,  intr-un sfarsit.

-       Ma bucur. Apropo, daca vrei iti pot imprumuta caietele mele, pentru a recupera.

-       As fi recunoscator.

  Adele se uita cu ochii plini de gelozie la ea.

  Toate aceste intrebari o macinau, iar gelozia se amplifica.

   Venea Craciunul, mai erau doar 3 zile. Ea vroia sa ii faca un cadou de care el sa isi aminteasca mereu. Deasemenea, si el se gandea la acelasi lucru. In sfarsit se decisera amandoi: el ii lua un

   lantisor cu numele Bella, iar ea ii puse in rama poza cu ei doi. Veni si Ajunul Craciunului. Ca de obicei se dusese in parc sa se intalneasca cu el. Astepta o ora, doua ore dar el nu venise. Ea se duse dezamagita acasa si dadu drumu la televizor la stiri:

   - Un baiat in varsta de 16 ani, brunet, cu o inaltime de 1.75m, ochi negrii, a fost accidentat pe strada “Amurg” nr. 4 [strada pe care locuia Izzy] de o masina, si acum se afla la spital. Acesta nu este in stare foarte grava dar medicii nu pot spune nimic in legatura cu durata lui de viata. Vinovatul a fost dus....>>

Fata a inchis televizorul, s-a imbracat si si-a pus cadoul in buzunar. Si a iesit in forta pe usa, ducandu-se direct la spital. Cand ajunsese in salonul lui, vazu ca doar aparatele il mai tineau in viata.

Dupa cateva minute intra un doctor:

-       Ma scuzati, suntei iubita lui?

-       Nu, sunt o prietena.

-       Imi pare rau sa va anunt, dar va trebui sa il deconectam in seara aceasta.

Doctorul pleca din salon, lasand-o pe Izzy singura cu Alex.Cand fata auzi ultima fraza, parca cerul se prabusise asupra ei.

Eu, eu il iubesc!!;

Cand fata isi spuse aceste cuvinte in minte se ridica si se duse la el.

-       Te rog, te implor, nu muri, trezeste-te!! Nu ma lasa singura. Tu esti singurul meu prieten. Cu cine o sa ma mai intalnesc seara in parc? Cu cine o sa mai rad la ore? Cine o sa imi mai fie alaturi? Cui o sa ii spun secretele mele?

In timp ce spunea aceste cuvinte fata plangea. Scoase cadoul din buzunarul de la geaca si ii spuse:

-       Este Ajunul Craciunului. Am vrut si eu sa iti dac un cadou.

Scoase poza din folie si o puse pe noptiera de langa patul sau. Ii sopti la ureche:

-       Eu...eu te iubesc!

Isi puse capul pe pieptul lui si inchise ochii. La auzul acelor cuvinte, Alex incerca sa ii spuna:

-       Am si eu un cadou pentru tine. Deschide sertarul Bella. Voi incerca sa lupt, dar nu cred ca voi reusi...inca ceva, si eu te iubesc....

-       Nu am nevoie de nici un cadou. Singurul cadou pe care il vreau acum de la tine este sa traiesti!

Fata incepu sa planga, insa dupa cateva ore adormi. Cand se trezi, vazu ca aparatele erau deconectate. Incepu sa planga din nou. Isi aminti ca Alex ii lasase cadoul in sertar. Deschise sertarul si in el gasi un lantisor cu numele Bella. Si-l puse la gat si isi puse capul din nou pe pieptul lui. Cand isi atinse capul de piept ii simti bataile inimii. Era asa de bucuroasa. Atunci intra un doctor in salon si ii spuse:

-       Domnisoara, se pare ca prietenul dumneavoastra a supravetuit. E un miracol! La

inceput nu avea nici o sansa sa traiasca, si acum respira fara ajutorul aparatelor. Intr-o saptamana il vom externa!

-       Multumesc!

b Acesta era cel mai frumos cadou de Craciun pe care il primise vreodata. Timp de o saptamana fata il vizita in fiecare zi la spital, iar dupa ce il externa el o intreba daca vor sa fie impreuna. Ea fu de acord, iar la scoala Adele muri de gelozie cand ii vazu pe cei doi sarutandu-se.

Deci, intotdeauna dragostea adevarata poate invinge orice obstacole, nu conteaza cat de mari sunt ele.

Atenţie! Puteţi acorda o singură notă, o singură dată!