Poveste de Iarnă #10

       Amintește-ți de mine

Era intr-o dimineata rece de decembrie cand l-am vazut pentru prima data. Cizmele mele cu toc strapungeau zapada imaculata din fata cabanei. Iesisem sa iau aer curat, de munte, cu o cana mare de cappucino fierbinte. Aburul canii se amesteca cu cel ce se forma la rasuflarea mea. El statea in fata mea privind de pe o piatra cerul din care se mai scuturau cativa fulgi plapanzi de zapada. M-am apropiat de el, asezandu-ma pe locul gol de langa el. Intorcandusi privirea la mine i-am putut observa ochii albastrii ca de cristal. Parul saten ii incadra fata ovala, cu pielea ce isi pierduse bronzul. Era absolut superb, iar atunci cand mi-a zambit nu mai simteam nici frigul, nici cana fierbinte din mana mea.

-          Iubesc iarna. Tu nu? M-a intrebat inca zambind.

-          Ba da. Uite cat alb ne inconjoara, atata puritate si totusi ma simt ca intr-un spital.

-          Probabil fiercare iubeste ceva la iarna, Craciunul, cadourile sau pur si simplu imensul asta de alb de care zici tu.

-          Impresionant. Esti cazat aici?

-          Da. Urmatoarea saptamana o sa ma tot vezi pe aici.

-          Se pare ca va trebui sa ne vedem reciproc. Eu sunt Aida.

-          Adrian, imi pare bine.

A privit ceasul Rolex de pe mana care indica deja ora 10:20 si mi-a spus ca trebuia

sa plece insa mi-a lasat numarul de telefon.  Am continuat sa-mi beau cappucino-ul

gandindu-ma cum am ajuns aici. Dupa ce am avut certuri repetate cu parinti am

plecat aici cu primul tren, singura, cu cativa bani cu care puteam plati o camera din

cabana. Am oftat si m-am ridicat cu greu urmad pasii lasati pe zapada pana inapoi in

camera. Mi-am petrecut ziua in camera, incercand sa ma detasez de problemele

mele. Era deja seara cand luminile de sarbatoare s-au aprins in intreaga cabana, iar

bradul de la parter parea de poveste. M-am privit in oglinda baii, ochii mei verzi

erau fardati cu un simplu creion negru si mascara, pe buzele pline aveam ruj rosu iar

parul brunet lung era prins intr-un coc lejer. Eram gata sa cobor pentru cina cand l-am

gasit la usa camerei mele cu o chitara si cu o masuta plina de mancare.

-    M-am gandit ca ti-e foame. Deranjez?

-          Tocmai voiam sa cobor la cina, insa mi-ai luat-o inainte. Hai, intra.

-          Am sperat ca te gasesc jos, insa ai intarziat si am zis sa-ti aduc cina in camera.

-          Multumesc frumos. Sti sa canti la chitara? L-am intrebat in timp ce asezam pe

masa bunatatile aduse de el.

-          Da, am zis sa creez atmosfera. Mi-a spus parca inrosindu-se putin in obraji, dand o

nuanta frumoasa tenului sau.

-          Faci tu onorurile? L-am intrebat dandu-I sticla de vin rosu.

-          Bineinteles. Aida, asa-i?

-          In persoana. Si Adrian, esti singur aici, la cabana?

-          Crezi ca as mai fi indraznit sa vin la tine in camera daca eram cu iubita?

-          Presupun ca nu. Am luat paharul de vin de pe masa si i l-am inmanat pentru a-l

umple.

-          Dar tu? Ce faci aici de una singura?

-          Sa zicem ca m-am saturat de orasul poluat si m-am retras aici prin zapada.

-          Aida, banuiesc ca esti majora nu?

-          Banuiesti bine. Am 18 ani impliniti pe undeva prin iulie. De ce? Tie frica sa nu ma

imbat?

-          Nu pari genul care se imbata. Mi-a marturisit luand inghitiuri din paharul cu vin.

-          Tu? Esti major?

-          Si vaccinat. 19 ani, anul intai la Conservator.

-          Asta inseamna ca iubesti muzica, si vrobind de muzica, nu mai creezi atmosfera?

-          Bineinteles ca da.

-          Tocmai voiam sa cobor la cina, insa mi-ai luat-o inainte. Hai, intra.

-          Am sperat ca te gasesc jos, insa ai intarziat si am zis sa-ti aduc cina in camera.

-          Multumesc frumos. Sti sa canti la chitara? L-am intrebat in timp ce asezam pe

masa bunatatile aduse de el.

-          Da, am zis sa creez atmosfera. Mi-a spus parca inrosindu-se putin in obraji, dand o

nuanta frumoasa tenului sau.

-          Faci tu onorurile? L-am intrebat dandu-I sticla de vin rosu.

-          Bineinteles. Aida, asa-i?

-          In persoana. Si Adrian, esti singur aici, la cabana?

-          Crezi ca as mai fi indraznit sa vin la tine in camera daca eram cu iubita?

-          Presupun ca nu. Am luat paharul de vin de pe masa si i l-am inmanat pentru a-l

umple.

-          Dar tu? Ce faci aici de una singura?

-          Sa zicem ca m-am saturat de orasul poluat si m-am retras aici prin zapada.

-          Aida, banuiesc ca esti majora nu?

-          Banuiesti bine. Am 18 ani impliniti pe undeva prin iulie. De ce? Tie frica sa nu ma

imbat?

-          Nu pari genul care se imbata. Mi-a marturisit luand inghitiuri din paharul cu vin.

-          Tu? Esti major?

-          Si vaccinat. 19 ani, anul intai la Conservator.

-          Asta inseamna ca iubesti muzica, si vorbind de muzica, nu mai creezi atmosfera?

-          Bineinteles ca da.

Si-a luat chitara in brate si ii mangaia cu atata delicatete corzile formand sunete

perfecte. Il priveam golind rapid si al doilea pahar de vin, era absolut venit dintr-un

vis. Cand el s-a oprit n-am rezistat si am aplaudat, apoi el mi s-a alaturat si am

continuat sa luam masa. N-am realizat cand timpul trecea numai povestind despre

vietile noastre incurcate. Asa am aflat ca locuia singur in Bucuresti, pe aproape de

sectorul in care era casa parintilor mei. I-am marturisit adevaratul motiv pentru care

sunt aici si mi-a zambit marturisindu-mi ca asfel de certuri a avut si el.

-          Aida, ai incredere in mine?

-          Da. Am spus rapid fara sa realizez ca desi il cunosteam de maxim o zi simteam

ca-l stiu de o viata intreaga.

-          Atunci vino! Si m-a luat de mana alergand pe scari cu geaca mea si a lui in mana

stanga.

Afara cerul se scutura, varsand fulgi peste pamantul deja imaculat. Era un peisaj

superb, luna se reflecta in imensul alb, iar stelele de pe cer se puteau confunda cu

fulgii. Mi-am luat pe mine geaca groasa si m-am lasat pe spate pe plapuma alba ce

invelea tot in jurul meu.

-          E minunat! Adrian? Am strigat, dandu-mi seama ca nu mai era langa mine. Atunci

un bulgare m-a lovit peste umar si mi-am dat seama ca era in spatele meu. Am luat si

eu unul si l-am tintit in ceafa, era exact ca atunci cand eram copii si ne jucam in

curtea scolii cu bulgarii.

-          N-ai facut asta! Mi-a spus pe o voce amenintatoare in timp ce isi scutura zapada

de pe geaca si par.

N-am apucat sa ii dau replica ca m-a luat in brate, cazand peste mine pe zapada.

Ochii sai erau mai intensi ca niciodata, erau mai albastrii decat ieri si plini de

afectiune. Era ciudat ce simteam in momentul asta, era derutant. Niciodata nu ma

indragostisem de o persoana pe care abia o cunosc. Nu-i stiam trecutul, nu-i stiam

prietenii, nu-i stiam stilul de viata, dar pe naiba daca ma interesa. Parea perfect,

atat de perfect incat pentru un moment m-am gandit ca nu putea fi real. Dar buzele

lui s-au contopit cu ale mele, incat mi-a demonstrat ca e in carne si oase. Desi afara

nu erau mai mult de 0 grade simteam ca ma topesc ca o inghetata in toiul verii, la

temperaturi de peste 30 de grade. M-a luat in brate urcand scarile cu mine in brate,

nedezlipindu-ne buzele. Camera era lafel cum o lasasem, farfuri cu mancare pe masa,

pahare cu vin si chitara lui asezata vertical langa unul dintre pereti. Parea cadrul

perfect pentru o noapte de dragoste, de pe fereastra stralucea numai luna, ea

luminand intreaga incapere. Hainele erau de domeniul trecutului, acum exploram

amandoi taramuri nestiute, apoi ajungand inapoi in camera cabanei. M-a strans

puternic in brate, dandu-mi un ultim sarut pe buze intainte de a adormi.

 -    Adrian?

-          Da iubire?

-          Promite-mi macar ca o sa-ti amintesti de mine dupa ce vei pleca.

-          Nu vreau ca asta sa fie o simpla aventura.

-          Nu e o aventura, e doar un vis frumos, care va dura o singura saptamana.

-          Nu stiu daca e potrivit insa, te iubesc.

-          Si eu. Si am adormit pe pieptul lui lasand o lacrima sa cada, evaporandu-se la

contactul cu pielea sa.

Dupa un an

  Era acelasi loc in care l-am intalnit acum un an, era neschimbat, la fel de plin cu

 zapada, iar cerul parca avea aceiasi nuanta ca atunci. Am coborat din masina iar cizmele mele cu toc inalt au strapuns din nou zapada.  Parea acelasi inceput de poveste, insa lipsea unul din personajele principale.

 “  -    O sa-mi fie dor de tine, Aida!

    -          Promite-mi ca o sa vii si la anul aici.

   -          Iti promit. Ia asta ca sa-ti aduci aminte de mine.”

 Am privit inelul care mi-l daduse, era in stil verigheta, din argint, imprimat pe el o

inima neagra. M-am asezat pe piatra si am privit in jurul meu, asteptand ca el sa vina.

Vroiam pentru ultima data sa-I mai vad ochii de cristal si sa-I mai simt buzele peste

ale mele.

-          Iubire, mergem?

-          Da, Max, vin.

M-am ridicat si am urcat inapoi in masina privind pe geamul aburit cum se opreste

ninoarea iar pe obrazul meu a cazut o lacrima, era tarziu, era prea tarziu, eu aveam

pe altul, iar el a fost doar o “ aventura”

“ Nu plange pentru ca s-a terminat, ci bucura-te ca s-a intamplat”

Atenţie! Puteţi acorda o singură notă, o singură dată!