The magic of words... by you (20)

Bibi ne-a trimis citate din "Carpe corpus" de Rachel Caine. Am și eu această carte, însă nu am apucat să o citesc. Acum ca am citit aceste citate, trebuie să o fac cât de curând:)). Mulțumim, Bibi.

"Brațul lui, pe care își sprijinea capul, i se părea cea mai grozavă pernă din lume.

- Mă simt altfel, îi zise. Oare și arăt altfel?

Shane îi îndepărtă părul căzut peste față.

- E destul de întuneric pe-aici, dar... mda, cam văd.

Claire simți că face ochii mari.

- Vezi?

- Sigur, confirmă el, mângâindu-i fruntea cu un deget. Claire nu mai e virgină. Uite, scrie aici.

Își simți obraji și fruntea înfierbântându-se, și-l plesni peste braț.

- Ești îngrozitor.

- Ah, adevărul iese la iveală."

"- Doamne câtă nevoie am de tine, murmură el. Nici nu pot să-mi dau seama de câte ori m-am gândit la asta. Și partea nostimă e că nici acum n-am mai puțină nevoie de tine. Cred că am mai multă.

Aceasta, își zise Claire, putea să reprezinte o definiție destul de bună a iubirii: faptul că ai nevoie de cineva, chiar și după ce obții ceea ce credeai că-ți dorești."

"- Ai auzit ce-am spus? E prea târziu pentru toate chestiile astea! Nu pot să merg cu voi!

- E vorba despre băiatul ăla, nu-i așa? întrebă mama lui Claire. Despre Shane?

- Ce? Nu! se repezi Claire cu o negație care, până și pentru propriul auz, suna stângace și vinovată. Nu, nu tocmai. E altceva. Cum v-am spus, e mai complicat.

- O, Doamne... Claire, ești însărcinată?

- Mami!

- Scumpo, băiatul ăla a profitat de tine? se avântă domnul Danvers cu toată viteza pe cărarea greșită; ba chiar se ridică în picioare, pentru un efect mai dramatic. Zi!

În tăcerea aceea vibrantă, tatăl ei zise:

- Doresc ca el să fie arestat.

- Sub ce învinuire, domnule? îl întrebă Hannah.

- Glumiți? A întreținut relații sexuale cu fiica mea minora!

Îi arunca lui Claire o privire parțial furioasă, parțial ofensată, dar total primejdioasă.

- Domnule, aici nu este cazul să se depună plângere scrisă. Fapt este că, din moment ce a împlinit șaptesprezece ani, după legile statului Texas, Claire este îndreptățită la conșimtământ propriu. Shane are doar cu un an mai mult decât ea. Nu s-a încălcat nicio lege aici, în afară poate de cea a bunului-simț, ceea ce, cred că veți fi de acord, este un rău inerent anilor noștri de adolescență. Aici este o problemă de familie, nu una a poliției.

Tatăl ei se arătă mai întâi șocat, după care și mai furios.

- Vă spun toate astea pentru binele dumneavoastră, și pentru binele lui Claire. Ea rămâne aici. N-o să fie fără apărare, v-o garantez. Noi avem obligația s-o ținem teafără.

Până la urmă se duseră.Claire merse și ea să-și ajute mama. Nu vroia să se reia subiectul cu ea și Shane, însă acesta fu reluat de îndată ce se închise ușa după ele.

- Doar atât să-mi spui, zise mama ei. V-ați protejat?

- Da, răspunse, pe un ton cât de calm și de hotărât se simțea în stare. El a insistat, adăugă.

- Adica tu n-ai vrut? Of, Claire! E vorba despre corpul tău!

- Mama, ba sigur că am... Claire trase aer adânc în piept. N-am putea să ne vedem de bagaj? Te rog?"

"- Ți-e frig?

O geacă îi ateriză pe umeri. Mirosea a Shane.

- Ce-am pierdut?

El o sărută pe creștet.

- E bine, îi zise.Or să fie bine.

- Nu, nu e bine, replică ea, cu o voce care sună înfundată de pieptul lui. Chiar nu e.

[...] 

- Cum se face, zise, cu o voce mică și plângăcioasă, că pot să mă lupt cu vampirii, riscându-mi viața, și ei pot să accepte asta, dar nu pot să accepte că sunt femeie, și că am viața mea, proprie?

- Ești fetița lor mică, zise Shane. Știi ceva, dacă stau să mă gândesc mai bine, la fel aș simți și eu pentru fata mea.

- Așa? se miră ea.

[...]

- Așadar, să înțeleg că ai vrea o fată?

El o sărută pe creștet.

- Ia-o mai încet, fetițo."