luni, decembrie 26, 2011

Poveste de Iarnă #22

Aventura de Crăciun

“Sunt in intarziere,sunt in intarziere,sunt in mare intarziere!” Cu acest gand deloc linistitor in minte,Nicole  se grabea pe cat posibil,alergand  cat de repede ii permiteau picioarele si dispozitia imbufnata a naturii prin zapada  pufoasa ce se astenuse  incontinuu de noaptea trecuta,formand  troiene afanate peste tot unde intorceai capul-strazi,trotuare,spatii odinioara verzi-,ca zaharul pudra cernut peste o prajitura de catre o gospodina sarguincioasa.Chiar era intr-o mare intarziere-ar fi trebuit sa prinda autobuzul  spre scoala inca de acum 15 minute,dar visele erau asa frumoase la ora aceea matinala a diminetii la care trebuia sa se treazeasca ea si patul atat de cald si de confortabil incat pur si simplu n-avusese nicio sansa impotriva somnului.Poate  dac-ar fi fost doar o zi de scoala obisnuita  nici nu s-ar mai fi grabit sa recupereze timpul pierdut,dar aceasta era una cu adevarat speciala-ultima zi inainte de inceputul vacantei de iarna- si deci nu-si putea permite sa lipseasca de la activitatea emotionanta a schimbului de cadouri devenita traditie inca din intaiul an de liceu,nici prin cap nu-i trecea sa faca asta.Stranse  si mai tare toarta pungii rosii cu motive festive care adapostea cutia patrata in care se ascundea un ren dragut,vesel si zambitor,gata sa iasa afara impins de forta arcului si sa ureze “Craciun fericit!” la prima tentativa de ridicare a capacului si se avanta cu si mai multa verva pe drumul catre statie,mijindu-si ochii ca sa poata distinge ceva prin perdeaua de ninsoare deasa si mergand  cu bratele intinse in lateral ca un acrobat pe sarma sau mai bine ca un pinguin,pentru a-si mentine echilibrul si a nu cadea in marea alba,rece si compacta de omat ce-o inconjura.
Rasufla usurata cand,dupa lupta asidua cu nametii,vazu binecunoscutul indicator pentru statie si rasufla si mai usurata cand remarca autobuzul  ce stationa momentan acolo.Fugi inspre el impleticindu-se in proprii pasi ca un naufragiat inspre vaporul ce reprezenta unica sansa de salvare si sari pe usa din fata exact in momentul in care acesta se punea  in miscare.
Inauntru era cald si  atat de aglomerat,tipic pentru genul asta de dimineti de decembrie.Ofta-nu-i placea aglomeratia-,isi dadu din ochi bretonul care-i scapase de sub bereta rosie in febra marsului accelerat pe care si-l impusese si cu mainile tremurand inghetate in ciuda  lanei moi a manusilor s-a chinuit sa composteze biletul care se indoise destul de tare in buzunarul jeansilor.Cu o smucitura neasteptat de violenta,autobuzul a franat brusc,propulsand-o  fara delicatete pe fata care nu apucase sa se prinda  inca  de bara in persoana aflata cel mai aproape de ea.Pana sa apuce ea sa se dezmeticeasca si sa-si recapete cat de cat controlul asupra propriilor picioare,renul din cutie,nemultumit sa tot stea inghesuit si ignorat in casuta sa, a profitat imediat de ocazia ce i s-a dat si a zvacnit plin de elan afara,dezlantuindu-se intr-un “Meeery Christmas,darling!” extrem de entuziast direct in pieptul aceleiasi persoane de care se sprijinea si Nicole.
 -Imi cer scuze,imi cer mii de scuze,n-am vrut sa...spuse ea aproape dintr-o suflare,redobandindu-si echilibrul si chinuindu-se sa bage renul razvratit inapoi in cutia lui.Isi simtea obrajii arzand puternic-sa te pravalesti asa cu toata greutatea peste un om era cat se poate de jenant,ba chiar dezagradabil daca era sa te gandesti la persoana careia i-ai facut acest lucru.Chiar imi pare rau,ar fi trebuit sa fiu mai atenta,eu...
-Nu-ti face probleme,a fost un accident,i se putea intampla oricui...Si-n plus,trebuie sa recunosc ca renul tau mi-a facut cea mai interesanta urare de Craciun din ultima vreme,asa ca n-am cum sa nu te scuz!
Vocea care vorbea era una masculina,cu un timbru usor ragusit si extrem de placut,in care se ghicea urma unui zambet.Ridica capul,pentru a se convinge de acest lucru si se pomeni stand fata in fata cu EL,unul din cei mai draguti baieti pe care-i vazuse vreodata.Inalt-mai inalt cu un cap decat ea,cu parul saten iesindu-i rebel de sub caciula gri cu urechi,un zambet atat de atragator incat ar fi putut  topi singur un intreg ghetar si o pereche de ochi de o nuanta superba si atat de neobisnuita de verde jad,care se asorta perfect cu paltonul lui,tot verde.Nu era prima oara cand il vedea-il mai vazuse de cateva ori in autobuz si prin liceu,fiindca da,erau la acelasi liceu-insa cu siguranta era prima oara cand statea asa aproape de el.Si de aproape,ei bine,arata si mai innebunitor de bine decat de la departare.
-Multumesc,e....foarte dragut din partea ta.Ah,de i-ar reveni odata pulsul la normal si inima i-ar cobori din gat inapoi in piept!
-Eh,ce sa zic,adevarul e ca simt nevoia sa fiu dragut in perioada asta a anului!ii zise el,facandu-i cu ochiul complice.Doar glumeam-n-ai de ce sa-mi multumesti,stim amandoi ca a fost doar un accident,deci puteam sa consideram asta ca fiind un subiect incheiat irevocabil.Apropo,eu sunt Alex.
-Nicole.
Mana lui o stranse usor,dar ferm pe a ei.
 -Incantat de cunostinta,Nicole-numele ei rostit de el suna altfel,mai bine,mai dulce.Esti de la “Traian”,nu-i asa?
-Da.A-XI-a filologie mai exact.
-Viitoare jurnalista,huh?Foarte tare.Si eu invat tot la Traian.
-Stiu.Adica...Mi-am inchipuit,din moment ca m-ai intrebat unde invat,raspunse ea putin  incurcata privirii lui intrebatoare-ca doar nu avea sa-i spuna ca de mai  multe ori il admirase in secret si pe furis de pe locul ei din autobuz si mersese in sparele lui in drum spre scoala.
-Bineinteles.Eu sunt a-XII-a la profil mate-info-omul cifrelor si al butoanelor ca sa ma exprim intr-o maniera putin mai literara.
-Viitor programator IT?
-Vai,cum de-ai ghicit?se prefacu el surprins.
-Oare cum,cand  majoritatea baietilor in ziua de azi nici nu se pricep la calculatoare si nici n-au o adevarata pasiune pentru ele...!
Izbucnira in ras amandoi.Nicole se simtea bine in compania lui,mai ales acum,cand o parte din emotiile initiale-cea mai mare-o parasisera.Era un tip de treaba,amuzant si cu bun simt.Vorbira despre vreme-despre cat de mult asteptasera prima ninsoare din an si cum peste noapte intreg orasul fusese ingropat in zapada,despre liceu si profesorii comuni-si unul si altul erau de acord ca profa de fizica era fara menajamente o scorpie-si implicit despre mult-asteptatul Craciun.Si aici aveau idei comune,fiecare dorindu-si unul traditional si extrem de alb,in care sa primeasca colindatori,sa caute cadourile sub brad si se infrupte din preparatele specifice-mai ales din cele dulci.
-Si cu toate astea,nu m-ar deranja deloc sa am parte de  un Craciun ca in filmele americane,ii spuse ea la un moment dat.Cu peripetii in Ajun si multa zapada si curcan urias umplut cu cine stie ce amestec ciudat si semineu in care sa arda vesel focul si vasc sub fiecare usa din casa pentru a da romantismului mai multe sanse...
-Si sa ai acoperisul casei plin de beculete colorate pe care sa le fi pus chiar tu si sania Mosului sa poposeasca la tine in curte si sa vina toti vecinii din cartier sa te colinde si dupa sa urmeze o mega-petrecere in frumoasa ta casa veche cu etaj...completa Alex,alaturandu-i-se zambind  in enumerarea activitatilor.
 -Prea multe idei fanteziste,nu?constata Nicole dusa pe ganduri.Ei astai,trebuie sa ne resemnam cu ce avem!Desi ar fi dragut  ca macar cateva din ideile astea fanteziste sa se poate indeplini...!
-Da,ar fi un tablou foarte interesant de vazut o sanie cu 7 reni pe acoperisul unul bloc din Romania-probabil oamenii ar chema imediat politia!
-Nu-i asa?!Plus ca pana gasesti niste vasc in orasul nostru iti piere pofta de orice forma de romantism!
Autobuzul opri si ei coborara.Ninsoarea,in loc sa se potoleasca,se intetise si mai tare,iar vantul,pana atunci nesimtit,incepuse sa pufaie cu putere.Drumul spre liceu-binecunoscutul drum nu se vedea,ingropat total sub plapuma neteda de zapada.Singurele suflete in acea pustietate,incepura sa-si croiasca propriul drum,ajutandu-se de brate ca de niste lopeti.Fara vreun cuvant-nu ca s-ar fi auzit ceva in toata acea nebunie vajaita-Alex o lua inaintea ei,ferind-o cat de cat de viscolul aprig si facilitandu-i drumul.Renul,sensibil probabil la situatia de afara,isi cunostea bine  interesele si de aceea  statea acum  linistit in cutia lui,asteptand sa fie dus in siguranta la destinatarul sau.Lui Nicole,drumul prin ninsoare i se parea ireal si extrem de frumos,in ciuda conditiilor meteo nefavorabile-era o aventura pe cinste alaturi de un baiat pe cinste!In curand insa zarira zidurile rozalii ale liceului si dupa cateva minute treceau pe sub poarta impunatoare de fier si patrundeau in curtea imensa.Tot fara vreaun cuvant,Alex deschise usa masiva de la intrarea elevilor si i-o tinu pana intra,venind  si el in urma ei si inchizand-o din nou pentru a impiedica zapada sa patrunda inauntru.Pe coridoarele largi domnea linistea-profunda,deplina,parca nepamanteasca-toti trebuiau sa se fi strans  in clase la ora asta.Se scuturara de zapada ce le incarca si ingreuna hainele si umar la umar incepura sa urce scarile spre salile lor de clasa.Tacerea cazuse brusc intre ei ca si  cortina dupa un  spectacol-sau poate era doar dorinta de a nu tulbura calmul in care era cufundat liceul?!
“Ei,asta a fost!”isi spuse Nicole in minte,incercand sa ignore sentimentul acela ciudat de pierdere pe care-l simtea dintr-o data.”O aventura,un accident nevinovat in autobuz sondat cu o conversatie politicoasa a doi elevi care erau din intamplare colegi de scoala!De ce sa-mi fi inchipuit ca ar fi  putut fi altceva?A fost politicos-doar politicos,nimic mai mult-si cu vremea asta de cosmar,orice fiinta umana ar simti nevoia sa schimbe cateva cuvintele ca sa nu se mai simta asa singur!N-a insemnat nimic-absolut nimic.”Atinsera simultan ultima treapta din sirul de multe altele ce duceau la etajul al doilea,unde isi aveau salile de curs si facura si cativa pasi de-a lungul holului impodobit cu motive de Craciun,in capatul caruia trona maietuos un brad cu instalatia sclipind in culorile curcubeului.Nicole se intoarse spre Alex,afisand zambetul de ramas-bun asa cum se cerea.
-Clasa mea e imediat dupa colt si trebuie sa ma grabesc,daca nu vreau sa inceapa sa-si imparta cadourile fara mine,deci am fugit.Un Craciun fericit si...
-Acela e cumva vasc?
-Unde?
Isi dadu curioasa capul pe spate,urmand directia indicata de mana lui si intrebandu-se cui ii venise ideea atat de traznita de a agata vasc intr-un liceu.Dar  deasupra capului ei nu era nimic care sa semene macar cu vascul-doar o ghirlanda impletita verde-inchis cu alb.
-Asta nu e vasc,e scara pisicii-faceam asa ceva cand eram in grupa mica la gradinita si probabil ca si tu.
Lasa in jos capul inainte sa inceapa sa o doara gatul si tresari surprinsa  cand constata faptul ca Alex era mai aproape de ea decat fusese in urma cu doua minute-mult mai aproape.Ochii lui verzi o fixau cu o instensitate coplesitoare,la fel de stralucitori ca si luminitele din pomul de Craciun din apropiere,iar expresia de pe fata lui era un amestec enigmatic de suras,emotie si seriozitate.
-Pentru o filoloaga n-ai deloc imaginatie bogata,ii darui el zambetul acela irezistibil,incercuindu-i talia cu un brat si tragandu-i cu un gest jucaus bereta de pe cap,astel incat parul sa i se reverse liber si neimblanzit pe umeri,inainte sa se aplece sa o sarute.Atent.Dulce.Tandru.


Sarutul lui avea gust de iarna,de ger si de fulgi topiti si de mere coapte si ii placea la nebunie.Brusc nu-i mai pasa ca intarzia,brusc nu-i mai pasa de dat si primit cadouri,se simtea fericita cum nu mai fusese demult  si asta era tot ce conta in acel moment.Isi ridica mainile,punandu-le in jurul gatului lui si se lasa in voia momentului acela magic,neasteptat,nesperat,atat de incredibil.Parca simtind ca se petrecea ceva serios,renul buclucas,pus ca intotdeauna pe sotii,se hotari ca era momentul sa ia putin aer  si sari din nou afara din cutia lui,vociferand un “Meeery Christmas,darling!” ce fu de aceasta data complet ignorat de perechea strans inlantuita,care gasise un lucru mult mai bun de facut decat sa tina seama de urarile unui maimutoi aiurit.
-In legatura cu ideile alea fanteziste ale tale de Craciun,ii sopti el in par cand in sfarsit se desprinsera unul de altul pentru a-si trage rasuflarea si a asimila noua lor situatie-sa stii ca eu stau la casa,deci cred ca am putea decora acoperisul,face focul in soba-n-am semineu-si am putea incerca sa gatim curcan umplut-desi trebuie sa te avertizez ca sunt un bucatar groaznic-si sa primim impreuna colindatorii-care insa n-o sa fie vecinii mei-vecinii mei sunt niste nesuferiti,iar cu putina munca de  lamurire i-as putea convinge pe ai mei sa dam o petrecere maricica cu multe-multe bunatati...!Cat despre vasc,voi incerca sa gasesc,desi nu  cred ca absenta lui va dauna defel romantismului nostru...!
Stransa in siguranta la  pieptul lui,ascultandu-i  cu placere vocea calda,Nicole chicoti.Era minunat,absolut minunat tot ceea ce traia.Adio singuratate de Craciunul asta-acum avea cu cine-l imparti si era sigura ca avea sa fie cel mai frumos din ultimii multi ani...!
-Si cand te gandesti ca totul a inceput cu un accidental  “Mery Christmas"...
-...Darling,completa Alex cuvantul care  mai lipsea.
Ramas ultimul,semnul exclamarii nu se mai auzi,inabusit in sarutul care-i apropie din nou.


Atenţie! Puteţi vota cu o singură notă, o singură dată!





3 comentarii:

  1. wow..foarte interesanta:X

    RăspundețiȘtergere
  2. o poveste super interesanta:).. a fost singura poveste care mia placut la maxim:x.... toate povestile sunt superbe... dar asta a intrecut asteptarile mele:)... felicitari autoarei!

    RăspundețiȘtergere
  3. interesanta poveste imi place faza cu vascul :)

    RăspundețiȘtergere

Vă mulțumim pentru că ne vizitați blogul și pentru comentariile voastre. Contează foarte mult pentru noi să vă aflăm gândurile :). Dacă ați pus o întrebare, reveniți, cu siguranță vă vom răspunde!