The magic of words (30)

Am scos multe citate din "Eclipsă" de Stephenie Meyer, aşa că veţi avea parte de două postări cu această carte. Sper să vă placă la fel de mult ca mie. De fapt, sunt convinsă că aşa o să fie. :-)

„- [..]După cum am mai spus, lucrurile astea se întâmplă mereu. Existenţa monştrilor are consecinţe monstruoase.

— Nu va fi la fel şi pentru mine, am şoptit, pe jumătate pentru mine. Tu nu o să mă laşi să fiu aşa. O să locuim în Antarctica.

Edward pufni, rupând tensiunea:

— Pinguini. Minunat.”

„— Tu chiar ai idee cât de importantă eşti pentru mine? Ştii cumva cât de mult te iubesc? Mă strânse la pieptul lui tare, ţinându-mi capul sub bărbia lui.

Mi-am apăsat buzele pe gâtul lui rece ca gheaţa.

— Ştiu cât de mult te iubesc eu pe tine, am răspuns eu.

— Compari un copac mic cu o pădure întreagă.”

„Apoi degetele lui le acoperiră pe ale mele, ţintuindu-le în loc.

— Nu cumva suntem cam nerăbdătoare azi? murmură el.

M-am uitat în sus, pregătită să fac o remarcă sarcastică, dar faţa lui era mai aproape decât m aş fi aşteptat. Ochii lui aurii mocneau la doar câţiva milimetri de mine, iar răsuflarea lui era rece peste buzele mele răsfrânte. Îi simţeam gustul pe limbă.

Nu-mi aminteam răspunsul isteţ pe care eram gata să i-l dau. Nu-mi aduceam aminte nici cum mă cheamă.”

„Ştiam că mai aveam cam trei secunde până să ofteze şi să mă îndepărteze uşor, spunând ceva de genul că mi-am riscat destul viaţa pentru o după-amiază. Vrând să profit la maximum de ultimele secunde, m-am strâns mai aproape de el, modelându-mi trupul după al lui. Îi mângâiam buza de jos cu vârful limbii; era incredibil de fină şi netedă ca şi cum ar fi fost lustruită, iar gustul...

Mi-a îndepărtat faţa de a lui, înfrângându-mi cu uşurinţă rezistenţa - probabil, nici nu observase că-mi foloseam toată puterea.

Chicoti o dată, gutural. Ochii îi erau aprinşi de excitarea pe care o stăpânea cu atâta disciplină.

— Of, Bella, oftă el.

— Aş spune că-mi pare rău, numai că nu-mi pare.”

„Am zâmbit. Imaginea cu Edward şi Alice jucând şah era unul dintre cele mai amuzante lucruri pe care le văzusem vreodată. Stăteau acolo aproape nemişcaţi uitându-se la tablă, în timp ce Alice prevedea mişcările pe care le va face el, iar el se uita în mintea ei şi vedea ce mişcări avea să facă ea.”

„– E ceva... ciudat în legătură cu felul cum vă manifestaţi dragostea, murmură ea cu fruntea încruntată deasupra ochilor îngrijoraţi. Privirea lui e atât de... protectoare. Ca şi cum din clipă în clipă ar urma să se arunce în faţa unui glonţ să te salveze sau ceva de genul ăsta.”

„– Şi nu e doar el, zise ea aproape pe un ton de scuză. Aş vrea să poţi vedea cum te mişti în jurul lui.

– Ce vrei să spui?

– Felul în care te mişti - te orientezi în jurul lui fără ca măcar să te gândeşti la asta. Când se mişcă el, chiar şi puţin, îţi ajustezi poziţia în acelaşi timp. Ca nişte magneţi... sau gravitaţia. Eşti ca un... satelit sau ceva asemănător. Nu am mai văzut niciodată aşa ceva.”

„– Te-ai întors, spuse Jacob.

Vocea lui răguşită, familiară îmi provocase un val de melancolie.[...] Râsul din ochii lui de un negru profund, căldura fierbinte a mâinii lui mari în jurul mâinii mele, scânteierea dinţilor lui albi în contrast cu pielea întunecată, chipul lui care se întindea în zâmbetul larg care fusese mereu ca o cheie a unei uşi secrete, unde doar spiritele înrudite pot intra.”

„Cred că totuşi că m-a ghicit, puţin. În dimineaţa aceasta, îmi lăsase un bilet pe pernă.

Mă întorc în curând aşa că nu o să ai timp să-ţi fie dor de mine. Ai grijă de inima mea - am lăsat-o la tine.”

„Se încruntă de furie, ochii strălucindu-i negri în umbra lor profundă.

– Îl iubesc pe el. Nu pentru că e frumos şi nici pentru că e bogat! Am pus accent pe ultimul cuvânt. Aş fi preferat să nu fie nici una, nici alta. Ar mai micşora diferenţele dintre noi puţin - pentru că tot ar fi cea mai iubitoare, nobilă, incredibilă şi amabilă persoană pe care am cunoscut-o vreodată. Evident că-l iubesc. Cât de greu este de înţeles?

– Este imposibil de înţeles.”

„Jacob se aşeză mai aproape de mine, sprijinindu-se de braţul meu. Era atât de cald. După un minut de stat aşa, mi-am dat jos haina de ploaie. El scoase un mic sunet de încântare din gât şi-şi puse obrazul pe capul meu. Simţeam cum soarele îmi încălzea pielea - deşi nu era la fel de caldă cum era Jacob - şi m-am întrebat cât timp mi-ar lua să mă ard.”

„– Bună, Bella, spuse Jacob, îngrijorat deodată. Ce s-a întâmplat?

– Nimic bun. Se pare că nu mai pot să vin la tine sâmbătă. Tăcu un minut.

– Nenorocit de strigoi, mormăi el într-un târziu. Am crezut că pleacă. Nu mai poţi să mai ai viaţă când e el plecat? Sau te închide într-un sicriu?”

„Cuvintele îi pocneau ca bătăile de bici.

– Orice. Orice altceva. Ţi-ar fi mai bine moartă. Mai bine te-aş vedea moartă.

M-am dat înapoi ca şi cum mi-ar fi tras o palmă. M-ar fi durut mai puţin decât asta dacă ar fi făcut-o.

Şi apoi, pe măsură ce eram cuprinsă de durere, temperamentul meu se dezlănţui.

– Poate ai noroc, am spus eu tăioasă, ridicându-mă în picioare. Poate mă loveşte un camion în drum spre casă.”

„Mâna îmi cuprinse cotul şi se mişcă încet pe braţul meu, de-a lungul spatelui şi peste talie, mângâindu-mi şoldul şi coborând pe picior spre genunchi, apoi se încolăci în jurul gleznei mele. Îmi trase deodată piciorul, ridicându-l în jurul şoldului lui.

Mi s-a tăiat respiraţia. Nu era genul de lucru pe care-l permitea de obicei. În ciuda mâinilor lui reci, mi s-a făcut dintr-odată cald. Buzele lui se mişcau în adâncitura de la baza gâtului meu.”

„– Iartă-mă, murmură el atât de suav încât vocea îi era parte din întuneric. Nu am vrut să te trezesc.

M-am încordat, aşteptând să se dezlănţuie furia - şi a lui, şi a mea - , dar nu era decât linişte şi calm în întunecimea camerei lui. Aproape că puteam simţi gustul dulce al reîntâlnirii în aer, o aromă separată, diferită de parfumul respiraţiei lui; pustietatea care se instala când eram despărţiţi lăsa şi ea gustul ei amar, lucru pe care nu-l observam decât în clipa regăsirii.

Nu exista fricţiune în spaţiul dintre noi. Nemişcarea era paşnică - nu ca acel calm dinainte de furtună, ci ca o noapte senină neatinsă nici măcar de visul unei furtuni.”

AICI puteți citi partea a doua de citate.