The magic of words (17)

Citatele sunt din "Atingerea Umbrei", volumul 5 din "Jurnalele Vampirilor" de J.L.Smith, ciclul "Întoarcerea". 

”—Ştefan, repetă el. Poţi s-o spui şi tu, iubita mea iubită?

Elena îl privi cu un aer solemn. Era atât de frumos, încât îi sfâşia inima, cu trăsăturile lui palide, fin cizelate, şi cu părul întunecat căzut neglijent pe frunte. Voia să pună în cuvinte toate sentimentele care se adunau în spatele limbii ei stângace şi a minţii ei încăpăţânate. Erau atâtea lucruri despre care simţea nevoia să-l întrebe... şi despre care să-i vorbească. Dar sunetele nu voiau încă să iasă. Stăteau încurcate pe limba ei. Nici măcar nu putea să i le trimită telepatic — totul apărea ca nişte imagini fragmentate.”

„O fată norocoasă, îşi spuse Damon, cu admiraţie răutăcioasă. Dacă aş fi fost un derbedeu uman în loc de vampir, atunci virtutea ta — presupunând că ar mai fi rămas ceva din ea — ar putea fi ameninţată. Din fericire pentru tine, a trebuit să renunţ la genul ăsta de lucruri cu aproape jumătate de mileniu în urmă.”

„O dorea mai mult ca niciodată acum, după ce fusese spirit. Chiar şi ca vampir şi-ar păstra cea mai mare parte din natura ei, şi el şi-o putea imagina: lumina ei alături de întunecimea lui, pielea ei albă şi moale în braţele lui puternice, în jacheta de piele

neagră. Ar acoperi acea gură perfectă cu sărutări, i-ar tăia răsuflarea cu ele...”

„In definitiv, viaţa era frumoasă. Iar ne-viaţa, îşi spuse Damon, cu ochii strălucindu-i periculos în spatele ochelarilor de soare, era chiar şi mai frumoasă. Nu avea de gând să stea bosumflat pentru că nu putea să o aibă imediat pe Elena. Avea să iasă în lume, să se distreze şi să devină mai puternic — şi apoi, curând, avea să se ducă la fratele lui mai mic, la papă-lapte acela jalnic, şi să o ia.”

„Elena se topea în braţele lui, şi părul ei devenea sub degetele lui o moliciune lichidă. Mental, ei deja se topiseră unul într-altul. Durerea din caninii lui se materializa în cele din urmă — dinţii i se lungiră, se ascuţiră; când atinse cu ei buza de jos a Elenei, fulgerarea de plăcere-durere îi tăie aproape cu totul răsuflarea.”

„—Eu n-aş încerca-o cu fetele alea, spuse Damon, şi zâmbetul lui era lipsit de amuzament, iar ochii i se îngustaseră. E adevărat, arată la fel de puternice ca şi un şerveţel ud — dar au mai multă forţă decât crezi, şi forţa lor e imensă atunci când una dintre ele e în primejdie.”

„Damon ştia adevarul. Sigur că Ştefan era mort- dar fusese mort de mai multe sute de ani. Şi era adevărat că era vampir, dar să-i spui demon era ca şi cum ai fi spus despre zâna Tinkerbell că era înarmată şi periculoasă.”

„-Nu-mi vine să cred, dar orăşelul ăsta prăfuit are câteva magazine decente. Îmi place să merg la cumpărături.

-Îţi place să furi, vrei să zici.”

“- Am venit aici s-o vad pe Elena,  zise Caroline-frumoasa, mlădioasa Caroline, cu picioarele bronzate- îşi fremăta mâinile, ca într-un teribil conflict interior. Pe vechea Elena. Şi ce văd? [...] E un soi de guru care zâmbeşte şi pluteşte în aer. Iar acum e ca un soi de perver…”

„Şi pe urma voia o luptă. Va fi cu totul nedreaptă-din câte ştia Damon , el era cel mai puternic vampir rămas prin acele locuri, plus că era plin ochi de un cocktail de sânge de la cele mai grozave fecioare din Fell's Church. Nu-i păsa. Simţea nevoia să-şi verse frustrarea pe ceva şi - îşi fulgera zâmbetul acela incandescent, inimitabil , al lui, aruncat in eter-  un vârcolac sau un vampir sau vreo altă creatură întunecată avea să-şi găsească sfârşitul. Poate nu doar una, daca era suficient de norocos să găsească mai multe. În definitiv, viaţa era frumoasă.  Iar ne-viaţa, îşi spuse Damon, cu ochii strălucindu-i periculos în spatele ochelarilor de  soare, era chiar şi mai frumoasă.”

„…-Sigur, continuă Bonnie, Caroline e frumoasă, dar asta-i tot. [...] Sigur, poate să înşele cea mai mare parte a băieţilor- dar dacă eşti fată, ea nu e decât o pereche de picioare lungi şi...

Bonnie se opri, pentru că Meredith şi Stefan încremeniseră, cu expresii identice de Oh-Doamne-nu-din-nou pe faţă.

-Şi are şi un auz foarte bun, spuse o voce tremurândă şi ameninţătoare de undeva din spatele lui Bonnie.”

„Una din unghiile lui Caroline se rupsese si lasase o dara de sange pe podea… Caroline incepu sa-si fluture mana insangerata spre Stefan.

-Vrei sa lingi putin? Spuse Caroline.

Vocea şi faţa i se schimbaseră cu totul , şi nici măcar nu se străduia să ascundă asta.

- Oh, hai, Ştefan, continuă ea pe un ton batjocoritor, tu acum chiar bei sânge omenesc, nu-i aşa? Omenesc sau…ce-o fi ea, ce-o fi devenit. Mai nou, voi zburaţi ca nişte lilieci împreună,nu?

-Caroline, şopti Bonnie, nu le-ai vazut? Aripile ei...

 [...]

-Şi eu le-am vazut, spuse Matt pe un ton categoric, din spatele lui Bonnie. Nu erau aripi de liliac.

- Atunci poate e o cioară albă, spuse Caroline. Asta ar fi potrivit.”