The magic of words (14)

Dacă am făcut de curând recenzia la volumul 4 din "Jurnalele vampirilor", intilulat "Reuniunea" scrisă de L.J.Smith, era timpul să vă dau şi o porţie de citate. Am încercat din răsputeri să nu fie doar citate cu Damon, însă fiind înnebunită după el ( la fel ca Monica din recenzie :P ), mi-a fost cam greu. Însă, cele care îl adoră mai mult pe Stefan, sau pur şi simplu credeţi că am omis unele citate interesante din carte, le aşteptăm cu mare drag pentru subcategoria acestei rubrici, numită: "The magic of words... by you".

“ „Vrei un şoarece?"

„Un ce?!

„Am spus: vrei un sandvici la ceai?"

„Ah. Un sandvici. Da. Grozav." ”

“—Sandviciuri cu şoareci şi morminte deschise? Meredith ridică o sprânceană frumos arcuită. Cred că l-ai amestecat pe Stephen King cu Lewis Carroll.”

“—Vickie, la capătul scărilor e o debara. Acolo ar trebui să fie placa Ouija, pe raftul de sus, alături de alte jocuri.

Nici măcar nu spuse „Te rog, vrei să o aduci tu?". Bonnie se încruntă şi deschise

gura să spună ceva, dar Vickie deja ieşea pe uşă.

— Ai putea fi puţin mai drăguţă, îi spuse Bonnie lui Caroline. Pe cine vrei să imiţi, pe mama vitregă şi rea a Cenuşăresei?

— Ei, haide, Bonnie, spuse iritată Caroline. Să zică mersi că a fost invitată. Ea e

conştientă de asta.

—Şi eu, care credeam că era pur şi simplu copleşită de splendoarea noastră colectivă, spuse Meredith pe un ton sec.”

“[…] se întoarse înăuntru şi se îndreptă direct către camera lui Damon.

Damon stătea tolănit lângă fereastră, curăţând de coajă o portocală, încă dezbrăcat. Ridică privirea, sâcâit, când Ştefan intră.

— De obicei se bate la uşă, spuse.”

“— I-ai spus ce aveai de gând să faci? Ai avertizat-o ce se poate întâmpla dacă schimbă sânge cu un vampir? Coşmarurile, viziunile paranormale? Era dornică de asta? Dându-şi seama că Damon nu avea de gând să-i răspundă, Ştefan continuă. Ştii că e rău ce faci.

— Adevărul e că ştiu.”

“—A mers. Ii lăsă să o ajute să se ridice. Am intrat în contact cu Ştefan. Am vorbit cu el. Acum tot ce putem face e să aşteptăm să vedem dacă vine sau nu.

— Ai pomenit de Elena? întrebă Matt.

— Da.

—Atunci vine."

“Damon zâmbi scurt, cu un singur colţ al gurii ridicându-se uşor. Îşi scosese ochelarii, dar ochii lui nu erau verzi. Erau negri ca adâncul dintre stele. Arată aproape mai bine ca Ştefan, îşi spuse într-o izbucnire pasională necontrolată Bonnie [...]”

“—Uitaţi-vă la oglindă, spuse el.

Toată lumea se uită, iar lui Bonnie i se tăie răsuflarea, şi-şi încleşta din nou degetele pe braţul lui Damon. Nu o văzuse, dar trebuie să se fi întâmplat când totul din cameră înnebunise.

Pe suprafaţa oglinzii cu ramă de bambus se vedeau trei cuvinte, scrise cu rujul corai intens al lui Vickie.

Noapte bună, iubito.”

“Cei doi fraţi rămaseră uitându-se unul la celălalt, în timp ce tăcerea şi tensiunea

umpleau aerul dintre ei. In acea clipă, Bonnie putu să vadă cât de asemănătoare erau feţele lor, una serioasă şi concentrată, cealaltă afabilă şi uşor batjocoritoare, dar amândouă inuman de frumoase.”

“—Damon... le-am dat şi lui Bonnie şi Meredith verbină.

—O precauţie înţeleaptă, spuse Damon limpede, şi-şi arătă dinţii.”

"Gândurile lui Stefan: “Gândeşte-te la altceva, orice altceva, îşi spuse, dar era prea târziu. Odată scăpate de sub control, imaginile cu Elena se învârtiră în jurul lui, prea dureroase pentru a le putea suporta, prea frumoase pentru a le alunga din minte.

Prima dată când o sărutase. Şocul dulceţei aceleia ameţitoare când buzele li se

întâlniseră. Şi apoi şoc după şoc, dar la un nivel mai profund. Ca şi cum ea ar fi atins miezul fiinţei lui, un miez pe care el aproape că îl uitase.”

”Era prea speriată ca să ţipe. Când văzu cine era, şocul îi copleşi toate simţurile şi muşchii i se înmuiară. S-ar fi prăvălit la pământ dacă el n-ar fi prins-o şi n-ar fi sprijinit-o.

—Pari speriată, spuse încet Damon.

[…] El nu mări strânsoarea, dar nu-i dădu drumul. Iar zbaterea ei avu acelaşi rezultat ca o încercare de a dărâma un zid de cărămidă cu mâinile goale. Renunţă şi se strădui să respire mai calm.

—Ţi-e frică de mine? spuse Damon. Zâmbi cu reproş, ca şi cum ar fi avut un secret numai al lor. Nu trebuie să-ţi fie.”

“Gândeşte-te la ceva... repede. Ochii aceia negrii insondabili umpleau acum universul. Îşi spuse că vedea în ei stele. Gândeşte-te. Repede.

Elenei nu i-ar plăcea asta, îşi spuse, chiar în clipa în care buzele lui i le atingeau pe ale ei. Da, asta era. Problema era însă că nu avea puterea să o şi rostească. Iar căldura creştea, răspândindu-i-se în tot trupul, din vârful degetelor la tălpi. Buzele lui erau răcoroase, ca mătasea, dar tot restul era atât de fierbinte. Nu avea de ce să-i fie frică; putea pur şi simplu să se relaxeze şi să se lase să plutească. Dulceaţa o copleşi...”

Cum vi se par?