"Academia Vampirilor" de Richelle Mead (primul volum) - Recenzie Trăsnită

Să fii amorezată de profesorul tău e un adevărat calvar. Mai ales când e tânăr, misterios, brunet, și cu un zâmbet capabil să topească cei mai solizi ghețari.. - probabil dacă ar fi fost şi el pe Titanic nu s-ar mai fi scufundat. Și, cel mai important, când ai competitoare trei sferturi dintre fetele din facultate. 
Dominic Alekos deși era printre cei mai noi profesori și lipsiți de experiență pedagogică, avea cel mai populat curs, cel de ”Literatură contemporană”. Să fi fost dedicarea, pasiunea și tehnicile aparte motivul? Posibil, nu vreau să-l discreditez, doar își făcuse studiile în Grecia, era pregătit, dar faptul că 98% din cursanți erau fete demonstra că un magnet numit ”atractivitate” se făcea vinovat de succesul său.

Nu puteam să mă plâng din această cauză, nu când o mare parte din băieții din școală ar fi fost capabili să pupe pământul pe unde călcam. Cunoșteam sentimentul de a fi ridicată pe un piedestal, dar el nu părea să se bucure de toată atenția. Ori era timid, ori idiot.

- Rena?  mă îndemnă cu un glas blând și un surâs părintesc, care mă făcu să îmi rău.

Era doar cu câțiva ani mai mare, ce naiba? De ce ținea să se comporte ca bunicul? Ca să mă țină la distanță?

Am pășit hotărâtă în față, pregătită să îmi citesc recenzia. Valul de prostie care mă întâmpină nu mă uimi, doar mă irită puțin. Fețele duduilor din bănci arătau de parcă cineva le-ar fi hipnotizat cu un medalion. Dacă ar fi invitat-o pe oricare alta în locul meu nu cred că ar fi putut face mai mult de un pas din cauza picioarelor de gelatină și a pancartei cu ”Cretină” din frunte ..care cred că atârna greu. Erau total absorbite de prezența lui. De parcă era un zeu sau ceva de genul..ceea ce nu era complet departe de adevăr. Cel puţin avea înfăţişarea unuia. 

Am tras aer în piept în timp ce prin minte îmi treceau diverse metode interactive de a socializa cu ele, cum ar fi să le dau foc, sau să le fac vânt de la etaj ca la niște pui de porumbei neajutorați.  Am început discursul, abținându-mă să îmi dau ochii peste cap când una suspină așa tare încât aproape se înecă.

”Am ales Academia Vampirilor, primul volum. Nu l-aș fi citit dacă buna mea amică Lexi nu ar fi insistat, asigurându-mă că e minunat, și că prietenia personajelor principale îi amintește de noi. ”

Mi-am plimbat ochii peste fețele împierite și tâmpe și am continuat, extrem de sinceră:

”De fapt, nici nu cred că i-aș fi acordat vreo șansă dacă nenorocita de carte n-ar fi continuat să îmi cadă în cap de pe raftul de deasupra patului. Dar parcă ținea morțiș s-o citesc, mai lipsea doar s-o aud strigându-mi asta.”

Zâmbind ușor, mi-am dat seama că nu avusese niciun impact gluma mea –reală până la urmă, căci îmi lăsase câteva cucuie suvenir volumul- ,  așa că am tras concluzia că putea să aterizeze și o rachetă peste mine, și nimeni nu ar fi remarcat. Indignarea mă tortură o clipă,  în care m-am întrebat de ce mai conta ce zic. Oricum, puteam povesti ”Scufița Roșie”  în filipineză și nu s-ar fi observat.

Apoi mi-am amintit de el. L-am privit, cutremurându-mă o clipă din cauza impactului pe care ochii lui adânci, negrii ca noaptea, dar atât de calzi, gura lui ridicată într-o grimasă subtilă și chipul atât de senin și luminos îl aveau asupra mea.Și atunci mi-am amintit de ce conta, pentru că lui îi plăceau recenziile mele. Nu am înțeles niciodată de ce și cred că va fi mereu un paradox pentru mine. Față de cuvintele pline de duh pe care le expuneau geniile oxigenate dependente de Google, în încercarea lor de a-și demonstra inteligența și de a-l impresiona, prezentările mele erau neșlefuite și anapoda. Exagerat de sincere, cum sunt și eu, și pline de sarcasm adesea. 

”Trebuie să subliniez că Richelle Mead a creat o lume extraordinară a vampirilor, complet diferită de orice altceva din această categorie, iar imaginaţia ei este fără limite. Cartea este foarte bine scrisă, atât dialogurile cât şi descrierile sunt fascinante, tensiunea personajelor este atât de bine redată, încât o simţim pe propria piele, iar subiectul în sine promite. Cred că totuşi acest prim volum a fost cumva mai mult de "acomodare" şi adevărata acţiune ni se pregăteşte în continuare. Ştiu că în mod firesc ar trebui la sfârşit să îmi spun impresiile acestea, dar de obicei nu reuşesc să termin tot ce am de zis şi nu vroiam să pierd ocazia de a spune cât de mult mi-a plăcut această carte.”

Era un fel de lege nescrisă ca în timpul prezentărilor mele să se termine cursul şi să rămân cu vorbele în aer.

„ M-am împleticit la început în toți acei termeni.. moroi,  dhampiri, strigoi, care pentru mine erau toți o apă și-un pământ. Dar pe măsură ce citești, începi să înțelegi și nu-ți mai simți concentrarea prinsă în tot felul de liane ca dintr-o pădure tropicală. Moroii sunt vampirii buni, în mare parte de viță nobilă , descendenți ai unor familii importante, iar dhampirii sunt jumătate om – jumătate vampir, principala lor menire fiind aceea de a fi gardienii celor mai sus menționați, pe care trebuie să îi protejeze constant de atacul strigoilor ..dușmanii lor de moarte. Cartea începe atunci când Lissa (Vasilisa) Dragomir, ultima prințesă din famila ei, și Rose Hathaway  un dhampir și totodată prietena cea mai bună și viitorul gardian, (când va absolvi), sunt prinse și aduse înapoi la Academia Sf. Vladimir, locul unde moroii sunt protejați și se specializează într-un element.. apă, foc, pământ sau aer (un fel de magie), iar dhampirii antrenați să devină gardieni de nădejde într-o zi. Desigur, fetele percepeau acest loc ca ceea ce era în mare măsură – o închisoare, deoarece cu greu se putea ieși de acolo, ceea ce le și forțase în urmă cu câțiva ani să fugă, considerând că Lissa este în primejdie .. și veți vedea pe parcurs și de ce.

Rose are o fire vulcanică și puternică, capabilă să răspundă la orice ironie și să se facă mereu remarcată, chiar fără să vrea asta, și este sprijinul cel mai  important pe care îl are prietena ei fragilă, cu o fire calmă și neajutorată adesea.

Revenirea lor creează desigur controverse, astfel că Rose trebuie să se lupte cu toți și să le închidă gura înainte ca răutățile lor să o afecteze pe Lissa. Pe de altă parte, antrenamentele ei cu Dimitri Belikov , un gardian rus recent transferat la Academie repartizat să fie și el gardianul Vasilisei sunt destul de extenuante, devenind plăcute pe parcurs, atunci când aceasta face o pasiune ascunsă pentru misteriosul și atractivul brunet.. care se dovedeşte a-i fi împărtăşită şi de el.”

Mi-am mușcat ușor limba și am evitat să îl privesc pe Dominic, cu toate că reacția lui din acea clipă ar fi valorat milioane. Doar cu un scop alesesem această carte, datorită similitudinii cu realitatea, și tot intenționat vorbisem cu subînțeles la ultima parte, nefiindu-mi teamă că și-ar da seama cele care dormeau în papuci .. în bănci, pardon, cu mintea plină de inimioare și vise umede cu profesorul.

”Faptul că nu se poate specializa în niciun element și fiind mai specială (veți descoperi voi cum, și ce putere are) o fac pe Lissa extrem de nesigură și depresivă, capabilă să își pună singură sănătatea în pericol. Nici prietenia ei bizară cu Christian Ozera, un moroi de viță nobilă, dar exclus și considerat ciudat şi primejdios de toți deoarece părinții lui au fost strigoi, nu e de bun augur. Lucrurile se complică atunci când un pericol mare și neprevăzut  apare iar victima este Lissa, Rose și Dimitri concluzionând că o relație între ei este imposibilă, deoarece orice distracție cât de mică a lor poate pune în pericol viața moroiul pe care trebuie să-l protejeze. 

M-am regăsit..”

Nu am apucat să îmi termin fraza când mi-am dat seama că se încheiase cursul. Previzibil. El îmi mulțumi pentru prezentare și ne dadu drumul, deși lumea se chinuia cu greu să se dezlipească de scaune și să iasă din sală. Probabil aveau un cronometru acasă care stabilea cât timp urma să treacă până să-l revadă pe chipeșul grec.

Mi-am luat geanta de pe pupitrul meu, ușor iritată că iar nu apucasem să îmi închei discursul când devenea mai interesant,  şi fiind cu privirea ațintită către el și o tipă care se oprise la catedră, chițcăind iritant și fluturându-și genele supraîncărcate de rimel și decolteul indecent. Nu a fost greu să îi remarc fața încordată și zâmbetul forțat lui Dominic, era evident că situația era incomodă chiar și pentru el. 

Mi-a făcut semn cu mâna să mă apropii și am clipit des, asigurându-mă că nu am vedenii. M-am apropiat nesigură și el întinse mâna lui cu degete lungi, ca de pianist.

- Trebuie să-ți semnez lucrarea.

Individa îmi aruncă o privire demonică, și nu schiță vreun gest de bun simț..cum ar fi fost cel să se care.

- Cred că ți-a căzut ceva.. am făcut-o atentă , și imediat începu să caute cu privirea pe jos.

- Ce?

- Demnitatea, i-am răspuns sec, iar Dominic pufni ușor în râs.

Nu știu dacă s-a prins, șuvițele ei ca soarele mă făceau să cred că nu, dar murmură un ”la revedere” scurt lui iar mie îmi aruncă o privire care parcă carboniza, lăsându-ne singuri în sală, cu zâmbetele largi pe față și doar zgomotul tocurilor ei care se îndepărtau.

- De ce ai ales acest volum? mă întrebă pe un ton mult mai relaxat și melodios.

Rigiditatea dispăruse, cum o făcea adesea când eram doar noi. Parcă își dădea jos haina bătrânului înțelept și sobru, și devenea mai jovial, glumeț, real. Ca fantasma perfectă din mintea mea care îmi dădea atenţie.

- Cum am spus..sau urma să o fac.. mă regăsesc în personalitatea lui Rose cam.. 90%. E ca și mine impulsivă, colerică, ironică, plină de viață.. Și o bună prietenă. Aș face orice pentru Lexi și vreau să știu mereu că îi este bine.

Ochii lui blajini mă cercetară curioși și cu admirație.

- Atât? întrebă cu subînțeles, ușor dezamăgit, dar încercând să ascundă asta.

Am vrut să spun fără să gândesc că da, dar ceva care l-a dat de gol mă împiedică, faptul că aștepta alt răspuns, și se agăța de el..

- Desigur, iubirea ei imposibilă cu Dimitri, gardianul responsabil și misterios, e motivul principal. Pentru că și eu.. să zic că am parte de așa ceva. am recunoscut şovăind şi mi-am muşcat uşor buza.

Ridică sprâncenele curios și o gropiță mică îi apăru în colțul gurii. Nu știu cum am rezistat tentației de a nu mă arunca peste catedră și de a-mi zdrobi gura de buzele lui pline, în timp ce mi-aș fi plimbat degetele prin părul lui mătăsos și puțin lung, care îi încadra fața atât de frumos. Pe lângă turma de arici curentați, adică marea majoritate băieţilor din şcoală obsedați de gel și fixativ și cu o lipsă considerabilă de bun gust, Dominic aducea o notă de prospețime, de naturalețe. Alura lui boemă mă înebunea.

Se ridică brusc în picioare, reacţia lui amintindu-mi de cea a unui puşti stânjenit. Îşi strânse cărţile şi veni în faţa mea, înapoindu-mi lucrarea şi zâmbind frumos. Îşi apropie nesigur degetele de obrazul meu, luând o şuviţă care îmi căzuse în ochi, şi se jucă cu ea puţin, adică o roti între degete, înainte de a o mi-o pune după ureche.

- Ştii..exact la fel a făcut şi Dimitri în carte, la un moment dat.. cu Rose. Cu o şuviţă din părul ei.. am explicat mai exact încercând să nu mă bâlbâi din cauză că îi simţeam respiraţia atât de aproape.

Ridică din sprâncene curios şi cu ochii jucăuşi, mă întrebă:

- Serios? Şi ea ce-a făcut ..?

Mi-am ridicat geanta pe umăr înainte să o culeg de pe jos, deoarece îmi aluneca uşor din palmele transpirate, şi în timp ce mă îndepărtam cu tact, i-am aruncat un zâmbet seducător şi i-am făcut din ochi:

- Nu ştiu. Se pare că va trebui să citeşti cartea, ca să afli singur.

Cartea poate fi comandata de AICI. 

DOAR CEA MAI BUNA PRIETENA TE POATE APARA DE DUSMANII TAI NEMURITORI..

Academia Sf. Vladimir nu este o scoala ca oricare alta, ci un loc secret, ascuns in strafundurile padurilor din Montana, in care moroii (vampiri vii si muritori) sunt educati in tainele magiei, iar tinerii dhampiri (jumatate oameni, jumatate vampiri) sunt antrenati sa-i apere de atacurile sangeroase ale strigoilor (morti vii), cei mai inspaimantatori si mai periculosi vampiri.

Rose Hathaway, o fata dhampir, se pregateste sa devina garda de corp pentru prietena ei cea mai buna, printesa moroi Lissa Dragomir. Antrenamentul pentru lupta cu strigoii este unul dur si epuizant, iar, pe langa intrigile si comploturile din Academie, situatia ei se complica din cauza unei idile tainuite si interzise. Avand o legatura psihica iesita din comun, cum nu s-a mai intalnit de secole, cele doua eroine incearca sa faca fata amenintarilor...

Dragostea si loialitatea sunt mai puternice decat legaturile de sange.