"Plăceri interzise" (Anita Black #1) de L.K. Hamilton - Recenzie

 Cartea a apărut la Editura Tritonic şi poate fi comandată de AICI. 

“Plăceri interzise”, primul volum al seriei Anita Black, scris de Laurell K. Hamilton introduce cititorul într-o lume similară cu a noastră, dar în care supranaturalul este ceva obişnuit, iar creaturile din această categorie (fie ele vampiri, ghouli, zombi, vârcolaci) există dintotdeauna şi sunt extrem de reale, se află în jurul oamenilor, conduc afaceri, trăiesc poveşti de iubire, având drepturi egale cu fiinţele umane şi fiind protejaţi de lege.

Personajul principal, Anita Black, o femeie care deşi mică de înălţime şi firavă la prima vedere, este independentă, sigură pe ea, cuprinsă de adrenalină în majoritatea timpului, dedicată serviciului şi instaurării dreptăţii. Ea lucrează la Animators.Inc ca reanimatoare (reînvie morţii sub forma zombilor), colaborează cu poliţia în cazurile legate de supranatural, şi este supranumită Călăul, fiind de temut în rândul vampirilor prin firea dură, şi prin uciderea a 14 dintre ei.

Prin violenţă şi prin apelarea la un plan menit să o forţeze, Anita se vede nevoită să lucreze pentru vampiri şi să descopere care este criminalul care îi ucide în masă, chiar pe vampirii superiori. Folosindu-se de puterea acumulată în peste 1000 de ani, Nikolaos, stăpâna oraşului, o ameninţă că îi va face rău lui Catherine, prietena bună a Anitei, dacă nu descoperă cine este cel care îi atacă semenii. În momentul în care furia altui vampir, Theresa, se răsfrânge asupra eroinei noastre şi aproape o omoară, Jean-Claude, un vampir bătrân de 205 de ani plin de şarm, şi vizibil atras de Anita, o salvează de la moarte insuflându-i o parte din forţa lui vitală, preluându-i ei durerea şi dându-i  din puterea lui, ceea ce o transformă pe ea într-un slujitor-uman, unul care nu va fi muşcat niciodată, sau rănit de el, şi va îmbătrâni la fel de încet ca un vampir. Bineînţeles, pentru această greşeală, Jean-Claude va fi pedepsit de către Nikolaos şi închis într-un sicriu cu o cruce deasupra de unde nu va putea ieşi. (trebuie precizat că vampirii lui Hamilton sunt cei tradiţionali, cărora crucile, agheasma, Biblia, ţăruşul de lemn, sabia sfinţită, cununa de usturoi le face rău şi unele dintre ele îi ucide).

Astfel, Călăul porneşte într-o investigaţie în care i se pun multe piedici, unele chiar de cei pentru care lucrează acum, pistele sunt puţine, iar ameninţarea îi bate constant în geam, fiind nevoită în multe situaţii să se apere pentru viaţa ei. E practic imposibil să descoperi criminalul, exact ca în romanele bune de poliţie, deoarece pot fi mulţi suspecţi, iar suspansul şi curiozitatea te face să nu mai poţi lăsa cartea din mână până nu îi descoperi deznodământul.

M-a atras de la primele pagini stilul scriitoarei, unul plin de umor şi sarcasm care contrastează cu violenţa şi descrierile pline de cruzime, iar personajul puternic, determinat, combinat cu cinism, inocenţă şi pasiune m-a cucerit definitiv. Vă recomand să vă delectaţi cu această lectură complexă despre vampiri, şi despre ce înseamnă forţa şi voinţa feminină.

Citate din carte: 

„ - Eşti minunat, eşti splendid. Eşti unul dintre cei mai arătoşi bărbaţi pe care i-am văzut vreodată. Eşti frumos de la tălpile cizmelor, lungimea blugilor bine strânşi pe piele, până la stomacul plat şi forma sculpturală a fălcilor. Acum putem merge să mâncăm şi să lăsăm prostiile?

Îşi coborî ochelarii doar atât cât să poată privi peste rama lor. Se holbă la mine preţ de câteva minute, apoi îi ridică la loc.

- Alege restaurantul, zise el cu o voce egală, fără nicio urmă de tracasare.

M-am întrebat dacă îl jignisem. Şi mă mai întrebam dacă îmi păsa câtuşi de puţin. „

„ - Te omor dacă i se întâmplă ceva lui Catherine.

Surâse afectat, încrezătoare în protectorii ei.

- Mă vor aduce la viaţă, ca pe unul dintre ei. 
Am simţit cum mi se clatină capul, cu o mişcare înceată şi precisă, puţin la dreapta, puţin la stânga.    

 - Atunci îţi voi scoate inima din piept - continuam să zâmbesc de parcă nu mă puteam opri - , apoi o voi arde, iar cenuşa o voi împrăştia în apele râului. Înţelegi ?

 Înghiţi perceptibil în sec. Bronzul căpătat la club părea acum puţin verde. Aprobă din cap, holbîndu-se la mine ca la un căpcăun.

Bănuiesc că mă credea în stare s-o fac. Nemaipomenit. Uram să irosesc o ameninţare cu adevărat bună.”

Alte imagini din romanul grafic (click pe ele pentru marire) :