Mi s-a pus de multe ori întrebarea "Dacă ar fi să mă
întâlnesc cu un scriitor/o scriitoare, indiferent dacă trăiește sau nu, cu cine
aş vrea să am această onoare?" și de fiecare dată am răspuns cu un nume de
autor faimos care a trăit într-o altă epocă. Acum, dacă mi s-ar pune această
întrebare din nou, aș răspunde simplu: Diana Sorescu. Iar acest răspuns, nu ar trebui justificat deloc, dacă ați fi citit cartea ei.
Pentru cei cărora încă nu aţi dat o șansă acestei cărți,
trebuie să vă spun răspicat faptul că pierdeți o mare parte dintr-un suflet ce
a fost imprimat în aceste pagini. Un suflet ce vrea să fie cunoscut, ce vrea sa
respire, ce vrea să trăiască. Din nou și din nou și... etern. Un suflet ce vă
învăluie cu vorbe dulci cu puţin piper. Un suflet ce vă absoarbe cu viață.

Chiar dacă nu am cunoscut-o, chiar dacă nu am început să
citesc blogul ei înainte să apară cartea, simt o mare pierdere în suflet. Simt
că am pierdut cu toții un suflet sincer și strălucit și mă doare cel mai tare
tocmai că asemenea tragedii nu au sens, nu au scop, nu au logică. Pur și
simplu, se întâmplă într-o clipă efemeră, chiar dacă după, pare totul dureros
de veșnic.
Ce are sens însă? Această carte dedicată ei întru totul...
fiind de asemenea o alinare pentru cei care au cunoscut-o, au îndrăgit-o, au
iubit-o, au respectat-o ca persoană, reprezentând o amintire ce va dăinui cu
adevărat. Și nu în ultimul rând, pentru cei care nu au cunoscut-o, această
carte este șansa de a te bucura de niște cuvinte pline de sincertate,
înțelepciune, zel și sentimente.
M-am îndrăgostit din prima de aceasta carte. Indiferent
dacă nu vă place vanilia în detrimentul ciocolatei sau rozul este o culoare pe
care o considerați de prost gust, când veți vedea această carte și veți citi
doar prima pagina, veți descoperi că frumusețea unor lucruri de o importanță
aparte.
Fiecare capitol - Începuturi, Oameni, Nebuloase - cuprind
niște articole scrise pe blogul ei. Iar aceste articole sunt pur și simplu
adevărate. Fiecare subiect pe care l-a abordat Diana este scris cu sinceritate,
o sinceritate chiar piperată, dar atât de dulce într-un mod de care te vei
îndrăgosti și îi vei da crezare fiecărui cuvânt. După felul ei de a se exprima,
observi eleganța, plăcerea, pasiunea pe care le-a folosit în momentul fiecărei
scrieri. Pentru că ceea ce a aşternut în cuvinte, a simțit, așa cum și noi vom fi părtași
la crezurile ei, păcatele ei, temerile ei, sentimentele ei pline de adrenalină,
dar în același timp de o liniște pașnică.
Cele 18 poezii arată o altă latura a ei, o latura
misterioasă, enigmatică, minunată. Sunt niște poezii pe care ni le-a
împărtășit, oferindu-ne încrederea ei, chiar dacă doar ea cunoaște
autenticitatea emoțiilor care i-au străbătut inima și viața, dând ființă
acestor poezii.
Dacă ar fi să cataloghez această carte, aș spune că nu
există o categorie pentru ea. Așa cum și Diana a susținut în carte că nu a
scris pentru bărbați sau femei, ci a scris pentru suflete. Iar ea ne-a atins
sufletele cu ușurință.
Ce mi-a plăcut cu adevărat și cred că e motivul principal
pentru care acord acestei cărți prezumția că e o carte minunată? În timp ce
citeam, simțeam că o cunosc, simțeam că înțeleg frustrările ei, rebeliunea ei,
acele sentimente puternice care au determinat-o să tasteze pe pagina ei virtuală
fără teamă. Am simțit că este vocea tuturor celor care nu pot admite unele
lucruri adevărate, am simțit că e atât o nouă prietenă bună, cât și conștiința
noastră. Pentru că tot ce a scris ea nu poate fi luat ca niște simple
presupuneri, ci ca simple adevăruri.
Diana a avut o personalitate incredibilă. Întreaga ei
carte te împinge realmente să adori ceea ce autoarea a reprezentat. Se observă
plăcerea pe care a avut-o de a fi ea, de a trăi fiind ea, de a simți fiind ea.
Nu și-a cerut scuze pentru asta. A fost un om ce a cunoscut iubirea, durerea,
bucuria, tristeția. Dar în interior, a fost un suflet ce a învățat să privească
toate lucrurile prin prisma adevărului. Un adevăr pe care l-a ornat cu tot ce
i-a plăcut ei, doar pentru a avea un gust bun și o șansă la o viață minunată.
am citit cartea si mi-a adus zambetul pe buze.m-am descoperit pe mine in versurile si printre randurile scrise de diana.imi pare rau ca n-am aflat de ea decat abia acum.iti umple sufletul si o recomand tuturor
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAtat de mult te-a afectat aceasta carte?
RăspundețiȘtergereAm auzit in ultima vreme multa lume vorbind despre ea si am vazut si citate foarte frumoase circuland dintr-o parte in alta, dar pana in acest moment nu m-am gandit ca e o carte care-ti poate atinge sufletul. Acum cred ca o sa-i dau o sansa :)
Superba recenzia! Ai vorbit foarte frumos despre aceasta carte. Sper sa o pot citi si eu intr-o zi.:)
RăspundețiȘtergereTare vreau să o citesc și eu :)
RăspundețiȘtergere"În timp ce citeam, simțeam că o cunosc, simțeam că înțeleg frustrările ei, rebeliunea ei, acele sentimente puternice care au determinat-o să tasteze pe pagina ei virtuală fără teamă. Am simțit că este vocea tuturor celor care nu pot admite unele lucruri adevărate, am simțit că e atât o prietenă bună nouă, cât și conștiința noastră."
RăspundețiȘtergereCred ca de asta am citit-o cu toti.
Am simtit ca imi spune mie,ca imi povesteste toate frustrariile ei si ca ma ajuta sa descopar lumea.
Imi pare rau ca nu am urmarit-o pana acum o luna cand am auzit de cartea ei si de cele intamplate.
Nu inteleg destinul ei,pentru ca ati vazut in carte ce dorinte avea ea si..te doare sa citesti lucruriile ei cu gandul ca ea nu mai e aici.
Un suflet frumos.