Cartea a apărut la Editura ALL și o puteți comanda de AICI

Mi s-a pus de multe ori întrebarea "Dacă ar fi să mă întâlnesc cu un scriitor/o scriitoare, indiferent dacă trăiește sau nu, cu cine aş vrea să am această onoare?" și de fiecare dată am răspuns cu un nume de autor faimos care a trăit într-o altă epocă. Acum, dacă mi s-ar pune această întrebare din nou, aș răspunde simplu: Diana Sorescu. Iar acest răspuns, nu ar trebui justificat deloc, dacă ați fi citit cartea ei. 

Pentru cei cărora încă nu aţi dat o șansă acestei cărți, trebuie să vă spun răspicat faptul că pierdeți o mare parte dintr-un suflet ce a fost imprimat în aceste pagini. Un suflet ce vrea să fie cunoscut, ce vrea sa respire, ce vrea să trăiască. Din nou și din nou și... etern. Un suflet ce vă învăluie cu vorbe dulci cu puţin piper. Un suflet ce vă absoarbe cu viață.

Chiar dacă nu am cunoscut-o, chiar dacă nu am început să citesc blogul ei înainte să apară cartea, simt o mare pierdere în suflet. Simt că am pierdut cu toții un suflet sincer și strălucit și mă doare cel mai tare tocmai că asemenea tragedii nu au sens, nu au scop, nu au logică. Pur și simplu, se întâmplă într-o clipă efemeră, chiar dacă după, pare totul dureros de veșnic.

Ce are sens însă? Această carte dedicată ei întru totul... fiind de asemenea o alinare pentru cei care au cunoscut-o, au îndrăgit-o, au iubit-o, au respectat-o ca persoană, reprezentând o amintire ce va dăinui cu adevărat. Și nu în ultimul rând, pentru cei care nu au cunoscut-o, această carte este șansa de a te bucura de niște cuvinte pline de sincertate, înțelepciune, zel și sentimente. 

M-am îndrăgostit din prima de aceasta carte. Indiferent dacă nu vă place vanilia în detrimentul ciocolatei sau rozul este o culoare pe care o considerați de prost gust, când veți vedea această carte și veți citi doar prima pagina, veți descoperi că frumusețea unor lucruri de o importanță aparte.

Fiecare capitol - Începuturi, Oameni, Nebuloase - cuprind niște articole scrise pe blogul ei. Iar aceste articole sunt pur și simplu adevărate. Fiecare subiect pe care l-a abordat Diana este scris cu sinceritate, o sinceritate chiar piperată, dar atât de dulce într-un mod de care te vei îndrăgosti și îi vei da crezare fiecărui cuvânt. După felul ei de a se exprima, observi eleganța, plăcerea, pasiunea pe care le-a folosit în momentul fiecărei scrieri. Pentru că ceea ce a aşternut în cuvinte, a simțit, așa cum și noi vom fi părtași la crezurile ei, păcatele ei, temerile ei, sentimentele ei pline de adrenalină, dar în același timp de o liniște pașnică.

Cele 18 poezii arată o altă latura a ei, o latura misterioasă, enigmatică, minunată. Sunt niște poezii pe care ni le-a împărtășit, oferindu-ne încrederea ei, chiar dacă doar ea cunoaște autenticitatea emoțiilor care i-au străbătut inima și viața, dând ființă acestor poezii.

Dacă ar fi să cataloghez această carte, aș spune că nu există o categorie pentru ea. Așa cum și Diana a susținut în carte că nu a scris pentru bărbați sau femei, ci a scris pentru suflete. Iar ea ne-a atins sufletele cu ușurință. 

Ce mi-a plăcut cu adevărat și cred că e motivul principal pentru care acord acestei cărți prezumția că e o carte minunată? În timp ce citeam, simțeam că o cunosc, simțeam că înțeleg frustrările ei, rebeliunea ei, acele sentimente puternice care au determinat-o să tasteze pe pagina ei virtuală fără teamă. Am simțit că este vocea tuturor celor care nu pot admite unele lucruri adevărate, am simțit că e atât o nouă prietenă bună, cât și conștiința noastră. Pentru că tot ce a scris ea nu poate fi luat ca niște simple presupuneri, ci ca simple adevăruri.

Diana a avut o personalitate incredibilă. Întreaga ei carte te împinge realmente să adori ceea ce autoarea a reprezentat. Se observă plăcerea pe care a avut-o de a fi ea, de a trăi fiind ea, de a simți fiind ea. Nu și-a cerut scuze pentru asta. A fost un om ce a cunoscut iubirea, durerea, bucuria, tristeția. Dar în interior, a fost un suflet ce a învățat să privească toate lucrurile prin prisma adevărului. Un adevăr pe care l-a ornat cu tot ce i-a plăcut ei, doar pentru a avea un gust bun și o șansă la o viață minunată.

Cartea ”Diana cu vanilie”  este acea Diana cu vanilie. Se vede, se aude, se miroase, se gustă, se simte. Diana trăiește în continuare în această carte, vorbele ei sunt răspândite pe paginile ce doresc să fie citite, ce doresc să fie auzite. Totul în jurul tău va mirosi a vanilie, dar vei gusta din propria ei rețetă ușor piperată. Doar pentru a simți mai intens totul și pentru a fi părtaș la viata acestui suflet ce a inspirat multă lume să fie mai deschisă, și care va inspira în continuare, chiar dacă ea nu mai este printre noi. 
Îți mulțumim, Diana Sorescu, pentru tot ce ai reprezentat și pentru tot ce ai lăsat în urma ta: niște lecții de viață.

Un suflet special. "Diana cu vanilie - the book" de Diana Sorescu - Recenzie

Alexya 6

Read More

Sper să vă placă! Şi da, sunt din "Diana cu Vanilie - the book" de Diana Sorescu :)

Instantanee (5)

Krisz 1

Read More

Am terminat ieri de citit "Diana cu Vanilie - The Book" de Diana Sorescu şi mi-a umplut inima de trăiri şi emoţii. O să vorbesc şi despre carte într-o recenzie, sper să îmi fac curaj cât mai curând, dar până atunci, vă las câteva citate minunate din carte.

Drepturile sunt rezervate Editurii ALLFA şi http://dianacuvanilie.blogspot.ro/

"Ai oglindă în casă? D-aia mare, să te vezi plan întreg? Sigur ai. Stai 5 minute în faţa oglinzii şi uită-te atent la tine. Eşti o sumă. Suma alegerilor tale. (...)

Eşti ceea ce eşti în secunda asta datorită alegerilor pe care le-ai făcut în viaţă. Alegeri responsabile, mature, asumate, calculate şi drepte, alteori copilăreşti, impulsive, nebuneşti, greşite, idioate, fără cap. Dar toate sunt ale tale. Şi în momentul în care vei învăţa să le accepţi, o să te iubeşti. Şi nu o să ai regrete."

"Şi acum sunt mare. Şi mi-e mai frică ca oricând.

Şi nu de câini.

Mi-e frică de înălţime şi tocmai d-aia ador să zbor cu avionul. Mi-e frică de singurătate, dar mulţumesc zi de zi pentru libertatea de a-mi aparţine. Mi-e frică să nu rănesc, dar am spus „iartă-mă” de multe ori. Mi-e frică să iubesc şi să mă las iubită, dar sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce am. Mi-e frică să nu sufăr, dar adulmec clipa şi mă las pradă ei. Mi-e frică de şefi, de criză, de stres, de facturi, de tuse, dezamăgiri, de alergii, de duşmani dar şi de prieteni, de probleme financiare, de boli, de ziua de mâine, de ziua de ieri, de cataclisme, de iubire, de lipsa ei, neîmpliniri, eşecuri, concedieri, depresii, de oameni, de mine.

Dar pe toate astea aleg să le înfrunt. Am curaj.

Şi...te rog... mă iei de mână?"

"Când accepţi în viaţa ta un om greşit comiţi o mare nedreptate faţă de tine. Refuzi să îţi asculţi instinctul, conştiinţa, te supui de bunăvoie unui procedeu maladiv, care va avea repercursiuni pe viitor. Scapă de oamenii gresiţi din viaţa ta. Renunţă la legături bolnăvicioase de prietenie, la relaţiile în care te minţi singur. Fii sincer! Fii sinceră!

Nu ai nevoie de acei oameni. Ce e pentru tine greşit, poate pentru altcineva va fi perfect.

Let it go."

"Când a plecat, ai crezut că lumea s-a stins. Era beznă în sufletul tău, iar durerea era zgomotoasă, urla ca un animal prins în lanţuri. Ai fi putut să plângi, şi-ai fi vrut. Doar că mândria de bărbat nu ţi-a permis să faci asta. Atunci ai realizat că e definitiv. Că a plecat şi asta-i tot. Că a luat cu ea şi o bucată din tine când a închis uşa. Şi ţi-ai dat seama că ai greşit, şi că totul are un preţ. Astăzi, după 4 ani, ai învăţat regulile fericirii. Şi ale fidelităţii. Te-ai schimbat. De fapt...ea te-a schimbat.

Unele schimbări se produc natural, fără efort şi fără să ne dăm seama, altele sunt pariuri personale, iar unele, cele mai grele, sunt renunţări pe care nu le cerem, dar suntem nevoiţi să le facem.

Nimeni nu spune că schimbările sunt uşoare. Dar, ca să strălucească, orice diamant trebuie şlefuit. Schimbarea e de fapt evoluţie."

"Sunt curioasă...tu ai simţit vreodată că te scurgi în braţele cuiva? Că aerul dintre voi se striveşte, că pulsul duduie şi-l auzi ca la Ipod?

Eu da."

"Nu te învaţă nimeni cum să treci peste o despărţire. Nu există un manual. Nu există cuvinte care să panseze rănile, culori care să umple abisul din inimă, gânduri care să limpezească haosul din minte. Atunci când te desparţi de fiinţa iubită, durerea e atât de vie încât o poţi atinge. Are forma amintirilor tale. Şi miroase a gheaţă, şi-a păsări negre. Iar timpul stă pe loc. Fiinţa ta pluteşte inertă şi-ţi auzi sângele cum clocoteşte şi strigă numele ei. Sau al lui. Şi-ai vrea să-ţi dizolvi sufletul, şi carnea, şi întreaga făptură. Poate aşa vei reuşi să nu mai simţi.

Fiecare despărţire e un dans macabru al iubirii."

"Atunci când pierzi omul iubit, o părticică din tine pleacă cu el. Pentru totdeauna. Şi e o mare tâmpenie să credem că locul acelei persoane va fi, vreodată, umplut de altcineva. Pentru că nu-i aşa. Fiecare poveste de dragoste pe care o trăim, atunci când se sfârşeşte, lasă un semn etern, unic, infailibil.  Un „X” scrijelit în scoarţa fiinţei, scris de voi amândoi, ţinându-vă pentru ultima oară de mână."

"Şi după ce pleacă, eşti obligat să uiţi. Iei amintirile, şi visele, şi nopţile de dragoste şi le arunci într-o cămară din suflet, ca pe nişte daruri preţioase, dar vechi, de care trebuie să scapi. Le săruţi încă o dată, le aşezi cu grijă pe rafturi, te îndepărtezi şi le priveşti. Îţi iei adio. Închizi uşa şi pui lacăt din lacrimi."

"Ştiţi că vă iubiţi când noţiunea de-a rămâne toată viaţa împreună vă sperie pentru că...e prea puţin."

 Imaginile au fost preluate de pe pagina oficială a cărţii, de AICI, sau de pe pagina Diana cu Vanilie, de AICI.

Dacă nu aţi citit cartea încă, nu mai aşteptaţi! Comandaţi-o şi bucuraţi-vă de ea, de cuvintele cu vanilie, de lecţiile pe care Diana Sorescu ni le-a lăsat înainte de a ne părăsi.

The magic of words (86)

Krisz 5

Read More