Cutia Pandorei.

Acum vreo săptămână jumătate am citit “Legendele Olimpului - Zeii” de Alexandru Mitru. Mda, I know, cartea asta trebuia să o devorez pe la 12 ani, dar eram mult prea preocupată atunci să prind fluturi şi să visez la cai verzi pe pereţi, ca să am prea multe tendinţe educative. Anyway, am decis să o citesc, în afară de faptul că mi se pare interesantă, şi mă simţeam ignorantă pentru că zeii erau pentru mine toţi o apă şi un pământ, habar n-aveam care cum ce face,  şi pentru că am observat tendinţa unor scriitoare de a scrie cărţi fantasy cu zei, semi-zei, unele vor apărea şi la noi..şi nu aş vrea ca atunci când citesc acele romane să casc gura ca o retardată fără să pricep şi să ştiu de unde să îi iau pe fiecare. În plus, cultură generală, chiar şi administrată ca o doză târzie, cum e cazul de faţă, nu strică nimănui, nu?

Ce pot spune? Cartea e fascinantă, dar majoritatea zeilor m-au dezamăgit rău. Toţi sunt aşa invidioşi şi răi şi elimină orice competiţie care le-ar pune în umbră calităţile fără să clipească. Cel mai mult mi-a plăcut de Afrodita, de Apolo şi de Atena. Oricum, a fost o lectură super interesantă, şi am învăţat o mulţime de lucruri noi.

Am dat peste informaţii interesante, şi unul dintre ele se referă la „Cutia Pandorei”. Bineînţeles, ştiam că termenul atât de des folosit în zilele noastre, se referă la ceva rău, dar habar nu aveam sincer de unde a pornit şi cum. Desigur, cu un simplu click pe Google afli totul în ziua de astăzi, dar e o plăcere mult mai mare să descoperi dintr-o carte. Aşadar, pentru că mi s-a părut o informaţie captivantă, o să vă povestesc şi vouă (cei care nu ştiaţi deja) de la ce a pornit această zicală ..”Cutia Pandorei”.. şi legenda ei.

În mitologia greacă se spune că titanul Prometeu a creat din lut primii oameni, mai precis bărbaţi, şi i-a lăsat pe pământ să îşi ducă traiul. După o vreme, s-a dus la Zeus în cer şi l-a rugat să îl lase să ducă focul şi la ei, pentru că mureau de frig, dar bineînţeles că a fost refuzat, că na, cum să permită ca nişte neica nimeni ca oamenii să aibă parte de un ajutor şi un privilegiu aşa mare? Egoismul era în floare la zei să ştiţi. Dar pe Prometeu ăsta mic şi neînfricat l-a durut în cot de ce a zis Zeus, şi într-o noapte a furat focul şi l-a dus pe pământ.

Bineînţeles că Zeus s-a înfuriat teribil când a aflat, pentru că a fost sfidat, şi a început să pună la cale un plande răzbunare, că deh, ce să facă şi ei, zeii, dacă tot se plictiseau, decât să ticluiască răzbunări şi măceluri pentru oameni, sau cei mai slabi ca ei şi fără putere? Şi a pus atunci să fie creată Pandora, prima femeie, i-a dat o cutie, fără să îi spună ce conţine, şi a trimis-o pe pământ, ca un dar. Şi..ce s-a întâmplat acolo o să aflaţi din fragmentul următor din carte:

Bine, mă cam îndoiesc că Pandora avea
costumaţia asta gen "Viciile domnului
Grey" pe vremea aia..dar :))

„ - Iată, acesta este darul ce îl trimite, pe pământ, prin mâna mea, stăpânul, Zeus, a glăsuit frumoasa fată şi i-a dat lui Epimeteu cutia, încă zăvorâtă, ce-o adusese din Olimp.

Epimeteu a luat cutia şi-ncet i-a ridicat capacul. Credea că-s daruri preţioase. Când colo, din acea cutie s-au ridicat, zburând în cete, toate nenorocirile şi relele pe care lumea le-a avut de atunci mereu. S-au răspândit minciuna, ura, grija, zavistia, necazul, durerea, suferinţa, foamea şi setea, molimele negre, ba chiar şi moartea, hâda moarte. Toate cu-nfăţişări de spaimă, înaripate, însă mute, s-au răspândit care-ncotro, umplând pământul şi făcându-şi cuiburi în toate cele patru zări.

Văzând Epimetreu că ies atâtea rele din cutie, a şi trântit la loc capacul. Dar prea târziu se deşteptase. Năpastele se înălţaseră şi lumea le purta în cârcă. Mai rămăsese în cutie numai o arătare mică, firavă şi cu aripi slabe. Ea n-apucase să mai zboare şi purta numele Speranţa.

Asta a fost zestrea pe care Zeus o dăruise fetei ca s-o aducă pe pământ: rele, nenorociri şi boale. Numai speranţa cea firavă avea să fie lângă oameni, să le-ncolţească-n cugete, în ceasuri grele, în restrişti.”

Interesant, nu? Oricum, mie faza asta mi-a amintit mult de Calul Troian, sincer. De aici s-or fi inspirat, de la zei?

Şi tot de aici, de la legenda Pandorei s-a tras concluzia că femeia e cea care aduce şi face toate relele din lume 8-| Of course.

Sper că v-a plăcut scurta mea lecţie de mitologie. :))