Mi-aş fi dorit să vă spun că am înţeles că fiecare, oricât de fericit ai crede că ar trebui să fie cu viaţa pe care o are, îşi doreşte ceva. Cineva care are bani îşi doreşte iubire, altcineva care e iubit îşi doreşte să fie mai calm, undeva, altul îşi dă cu pumnii în cap, şi şi-ar dori să fie mai inteligent şi să înveţe mai uşor. Să lucreze în altă parte, sau să reuşească într-un alt domeniu. Să nu mai fie atât de cald afară. Să aibă mai mulţi prieteni. Alte dorinţe? Să fie mai slab, mai frumos, mai fericit, mai, mai, mai.... Cert e că nimeni nu are tot ce îşi doreşte. Nimeni nu e perfect, şi perfecţiunea, după mine, e un mit. Nu putem să le avem pe toate, asta e clar. Poate să obţinem unele prin muncă, prin ambiţie. Sau să ne complacem cu ideea şi senzaţia de avuţie completă şi de bucurie nemărginită. Dar adevărul e că asta e doar o iluzie. Mereu va mai fi ceva care să îţi doreşti, fie că e o pereche de cercei, sau să ai o sclipire de geniu. Iar problemele nu ocolesc pe nimeni, absolut nimeni, şi mereu va fi ceva care va ataca echilibrul pe care consideraţi că l-ai obţinut.
luni, august 20, 2012
Book Lovers Challenge (8)
8. Prezintă-ne cartea ta preferată din copilărie și spune-ne de ce te-a impresionat așa mult. Dacă mai ai cartea, arată-ne o poză cu ea :).
Oh, copilăria, tărâm fermecat. Cât mi-aş mai dori
să trăiesc măcar o zi de inocenţă, de bucurie nelimitată, de lipsă de griji,
cum era atunci. O zi în care mama să-mi citească poveştile fraţilor Grimm, sau ale lui Christian Anderson, şi eu să ascult captivată, cu ochi mari, de
copil, care poate percepe fiecare emoţie şi cuvânt la intensitate maximă.
Deşi ţin minte că şi “Muzicanţii din Bremen” a fost o cărticică care m-a impresionat
enorm şi am citit-o cu mare interes, din păcate nu o mai am, ca să v-o arăt.
Totuşi, există una pe care am citit-o, o poveste mai serioasă, zic eu, în
sensul că are peste 200 de pagini, ceea ce era ceva măreţ pentru mine, să mă
aventurez la o carte aşa „groasă” :)). Însă ţin minte că am citit-o uşor, am
savurat fiecare moment, m-am întristat şi am râs.
Este vorba despre „Vrăjitorul din Oz” de L.
Frank Baum cu ilustraţii, ediţie din 1995, publicată de editura RAO
International Publishing Company, în colecţia „RAO pentru copii”. O să fac un
exerciţiu de imaginaţie, şi o să încerc să mă întorc cu ani în urmă, la mintea
mea de 4-5 ani, de când am citit cartea, ca să îmi dau seama ce am învăţat din
ea. Umm...searching...searching.. searching...error. Mda.
Mi-aş fi dorit să vă spun că am înţeles că fiecare, oricât de fericit ai crede că ar trebui să fie cu viaţa pe care o are, îşi doreşte ceva. Cineva care are bani îşi doreşte iubire, altcineva care e iubit îşi doreşte să fie mai calm, undeva, altul îşi dă cu pumnii în cap, şi şi-ar dori să fie mai inteligent şi să înveţe mai uşor. Să lucreze în altă parte, sau să reuşească într-un alt domeniu. Să nu mai fie atât de cald afară. Să aibă mai mulţi prieteni. Alte dorinţe? Să fie mai slab, mai frumos, mai fericit, mai, mai, mai.... Cert e că nimeni nu are tot ce îşi doreşte. Nimeni nu e perfect, şi perfecţiunea, după mine, e un mit. Nu putem să le avem pe toate, asta e clar. Poate să obţinem unele prin muncă, prin ambiţie. Sau să ne complacem cu ideea şi senzaţia de avuţie completă şi de bucurie nemărginită. Dar adevărul e că asta e doar o iluzie. Mereu va mai fi ceva care să îţi doreşti, fie că e o pereche de cercei, sau să ai o sclipire de geniu. Iar problemele nu ocolesc pe nimeni, absolut nimeni, şi mereu va fi ceva care va ataca echilibrul pe care consideraţi că l-ai obţinut.
Mi-aş fi dorit să vă spun că am înţeles că fiecare, oricât de fericit ai crede că ar trebui să fie cu viaţa pe care o are, îşi doreşte ceva. Cineva care are bani îşi doreşte iubire, altcineva care e iubit îşi doreşte să fie mai calm, undeva, altul îşi dă cu pumnii în cap, şi şi-ar dori să fie mai inteligent şi să înveţe mai uşor. Să lucreze în altă parte, sau să reuşească într-un alt domeniu. Să nu mai fie atât de cald afară. Să aibă mai mulţi prieteni. Alte dorinţe? Să fie mai slab, mai frumos, mai fericit, mai, mai, mai.... Cert e că nimeni nu are tot ce îşi doreşte. Nimeni nu e perfect, şi perfecţiunea, după mine, e un mit. Nu putem să le avem pe toate, asta e clar. Poate să obţinem unele prin muncă, prin ambiţie. Sau să ne complacem cu ideea şi senzaţia de avuţie completă şi de bucurie nemărginită. Dar adevărul e că asta e doar o iluzie. Mereu va mai fi ceva care să îţi doreşti, fie că e o pereche de cercei, sau să ai o sclipire de geniu. Iar problemele nu ocolesc pe nimeni, absolut nimeni, şi mereu va fi ceva care va ataca echilibrul pe care consideraţi că l-ai obţinut.
Aşa cum Dorothy îşi dorea să ajungă acasă, Omul de
Tinichea îşi dorea o inimă, Sperietoarea de Ciori un creier, iar leul curaj, şi
eu, şi tu, şi el, şi ea..toţi visăm şi sperăm la ceva. Că e ceva mic, mic, sau
o dorinţă mare cât muntele Himalaya. Unele le putem obţine prin muncă, noroc,
credinţă.. dar altele nu. Dar în niciun caz nu trebuie să credem că un Vrăjitor
din Oz ne va rezolva toate probleme. Puf..gone. În niciun caz. Dacă vă ghidaţi
în viaţă pe principiul „Pică pară
mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă”, nu vă văd bine. Deloc.
Cum v-am spus, mi-aş fi dorit să fi înţeles la
acel moment toate aceste învăţături minunate, dar mintea mea crudă şi mult prea
lipsită de profunzime de atunci..nu a procesat chiar atât de multe informaţii,
şi ar trebui cred că fi fost un geniu ca să fie aşa. Însă cred că e de apreciat
străduinţa mea şi interesul de a citi o carte, de a fi fermecată de ea. Bine,
poate mai cucerită am fost la acea vreme de ilustraţii, de acele desene
minunate pe care le aşteptam cu fiecare pagină întoarsă, şi care mă cucerea şi
surprindeau mereu, însă sunt foarte mândră de mine că am fost răbdătoare, şi nu
am trişat, uitându-mă la imagini dinainte.
Oricum, aceasta e cartea mea preferată din
copilărie, şi care mi-a rămas în inimă de atunci. Dacă veţi observa din poze,
este şi învelită, eu, cu mânuţele mele mici am învelit-o atunci, pentru că îmi
era tare dragă şi nu vroiam să se strice. De aceea şi pare coperta în poză
neclară poate, sau zgâriată, aceea e doar coperta Am făcut poze şi la nişte
ilustraţii, puţine, însă, cartea are mult mai multe. A..şi..înainte de a-mi sări în cap că am distrus o carte ca să fac acele inimioare, vă spun că ele fac parte dintr-o culegere pentru pregătirea la bac, veche de ceva ani, pe care oricum vroia cineva să o arunce la coş şi am salvat-o, şi m-am gândit să o folosesc cumva, într-un mod inventiv! :D :)).
Mi-aş dori ca si copii mei să o citească şi să
găsească acelaşi farmec şi magie în ea.. şi să le deschidă pasiunea pentru
lumea minunată a cărţilor..
P.S: Dacă cineva are cărţi din colecţia „RAO
pentru copii” din anii 1995-1996..pe acolo, şi vrea să le vândă, le cumpăr cu
mare drag. Aş dori să am cât mai multe volume din această colecţie.
Next time:
9. Poți să intrii în corpul unui personaj pentru două zile. Ce ai face în această perioadă, ce el/ea nu a făcut? Ce greșeală i-ai corecta și de ce? Ce schimbare ai face în viața ei/lui?
Tags: Book Lovers Challenge
Acest articol a fost scris de: Cristina Scutaru (Krisz)
Sunt absolventă a Facultăţii de Economie, actualmente studentă la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, blogger literar, dar, mai presus de toate acestea, dependentă de cărţi. Sunt o cititoare împătimită, a cărei viaţă se învârte în jurul lumilor ficţionale. Jonglez între clasicii literaturii engleze şi române din bibliografia obligatorie, şi scriitorii contemporani pe care îi strecor de fiecare dată când am ocazia pe lista mea de lecturi. Îmi fac cunoscute impresiile şi trăirile despre cărţi pe acest blog, pe care scriu cu drag de 6 ani, un loc care m-a ajutat de-a lungul timpului să cunosc şi alţi oameni vrăjiţi de magia cărţilor, ca şi mine.
Ce frumos, o carte speciala, intr-adevar!Eu iubeam Fetita cu chibriturile cand eram micuta, aceea a fost si prima carte citita. Abia astept sa citesc noua provocare a campaniei!
RăspundețiȘtergereKisses!
Vrajitorul din oz este o carte ce trebuie citita de fiecare copil sau adult! :) Ai multe de invatat de aici. Dragostea ta pentru carti se vede numai din coperta facuta de tine :) Ca si tatal meu, si el facea la fel. De mica am fost invatata sa respect cartile...nici gand de indoit vreo pagina, de subliniat vreun cuvant cu pixul, iar cu creionul cat sa nu se vada atunci cand stergi :))
RăspundețiȘtergereDragostea pentru carti e imensa. Sunt niste comori, indiferent de mesaj, sau pentru cine sunt transmise.
E minunat ca inca exista carti precum " Vrajitorul din oz", "Fetita cu chibrituri", " Scufita rosie", " Fat-frumos din lacrima, " Craiasa zapezilor", " Heidi". Sunt niste carti...ce te fac sa citesti de mic. Sunt niste comori pe care trebuie sa le ai in minte si in suflet. Sunt...hrana mintii :-> :))
Imi place mult provocarea asta, atat partea ta cat si a Alexyei, sunteti geniale :D
Uuu, frumoasă alegere.
RăspundețiȘtergereEu am avut mai multe cărți preferate pe parcursul copilăriei.
Inventivă ideea cu inimioarele. Poate ar trebui să distrug și eu fostele manuale ale tatei cu o geografie care nu mai e potrivită acum.
Ce frumos ai scris . M-ai emotionat :))
RăspundețiȘtergereMa apuc si eu de provocari. Am cam pierdut notiunea timpului ca n-am mai avut net o saptamana.
Si eu lucrez si lucrez la provocari si tot sunt in urma. Desi, la un moment stiu ca eram foaaaaarte in urma! Maine poate fac 8-ul:x sper! :))
RăspundețiȘtergereE foarte greu sa faci o provocare de genul asta si sa raspunzi detaliat si cu suflet intrebarilor. E foarte greu, dar in acelasi timp, e foarte foarte placut. Asa-i?
Exact cum ai facut si tu Krisy, ti-ai amintit de scumpa ta carte, ne-ai povestit si noua toate aceste lucruri. Cartile si ideile noastre despre carti trebuie impartite, asa ca, aceasta " provocare" a iubitorilor de carti este un prilejiu excelent pentru a face asta! Ati avut o idee grozava :)
Eu nu am citit " Vrajitorul din Oz" (sa-mi fie rusine!!), insa a citit-o sora mea mai mica si mi-a spus ca ii place foarte mult aceasta carte. Cartea mea preferata din copilarie a fost "Heidi" de Johana Spyri, fiind si prima carte citita, m-a vrajit de la prima pagina.
RăspundețiȘtergereCartea mea preferata a fost Ciresarii de Constantin Chirita,mama mi-o citea inainte de a ma pune la culcare iar cand am crescut si am putut sa citesc singura am citit-o si recitit-o de multe ori.
RăspundețiȘtergereAm reusit sa fac provocarile :D
RăspundețiȘtergereDa,le-am postat pe wordpress.
Eram mare fan H.C.Andersen...
oohh pe mine pariniti ma obliga sa citesc ciresari..dar nu imi plac..totusi o sa mai incerc
RăspundețiȘtergereMi-a placut mult cartea aceea. Foarte dragut raspunsul tau :D
RăspundețiȘtergerelulu, te obliga cu un motiv. ciresarii...toata seria este una din cele mai frumoase; curaj, prietenie, puterea pe care o ai cand esti alaturi de prieteni, fiecare dintre ei fiind atat de diferiti dar avand atat de multe in comun...
RăspundețiȘtergeresper sa ajungi sa citesti seria nu din obligatie, ci din placere. eu prin clasa a treia am citit in manual un fragment din ciresarii. dupa am dat fuga la biblioteca si am imprumutat toate cartile.
le-am citit imediat, logic :))
acum, dupa multi ani, am toate cartile in biblioteca mea ( slava ziarelor care dau cartile ieftin :)) ) si ma pot bucura de ele...sunt o amintire foarte placuta. sunt o poveste minunata!