Cartea a apărut la Editura Leda şi o puteţi comanda de AICI

Vă rog să faceți un scurt experiment: să închideți ochii, să vă lăsați imaginația să zboare în cele mai ascunse locuri ale minții voastre, și să vă gândiți că nu mai sunteți la voi acasă, în confort, ci într-o încăpere murdară, plină de păianjeni, vraiște, și cu vreun schelet printr-un colț. Că nu veți avea parte de o masă caldă, pregătită de mama voastră iubitoare, ci că va trebui să căutați prin resturi să vedeți dacă găsiți vreo conservă închisă, și clar expirată, pe care o puteți mânca. Înlocuiți sentimentul de liniște și siguranță de acasă cu sentimentul de singurătate, de panică, cu gândul că după ce veți pleca de aici, va trebui să fugiți cât vă țin picioarele pentru viața voastră, vă veți răni, veți cădea, dar indiferent de toate, va trebui să mergeți mai departe într-o lume distrusă. Acum reveniți în prezent, și spuneți-mi ce simțiți? V-ați înfiorat, speriat, de acest cadru lugubru? Înseamnă că acum o înțelegeți mai bine pe Eve, îi puteți fi aproape după ce a trecut prin asemenea clipe în primul volum, iar acum, o veți urma mai departe, să vedeți încontro o mai poartă povestea ei..

După o perioadă atât de grea în care Eve a trebuit să fugă, să se ascundă, să lupte, să facă față la ce a descoperit afară, dincolo de zidurile Școlii, lucrurile, aparent, par că s-au mai liniștit. Pătimind atâtea, fiind desculță, rănită, flămândă, ferindu-se din calea soldaților puși să o caute, ea a reușit să reziste datorită prietenei ei Arden și a lui Caleb,  cel care i-a redat încrederea în bărbați, dar și în viață, care a sprijinit-o și ajutat-o mereu. Acum că a ajuns la Califia, locul despre care se spune că e un adăpost al femeilor, de ce în loc să se simtă bine, în siguranță, împăcată ? Pentru că e fără cel iubit, sau cineva cunoscut.

Din cauza unor întorsături de situație, și după seara în care aude din greșeală o discuție dintre cele care conduc Califia, și care le dă de gol planurile, Eve fuge de acolo, și ajunge din cauza unei înșelăciuni în mâinile soldaților, care o duc în Orașul de Nisip.

Ajunsă acolo, se simte dezorientată și speriată, cunoaște Regele și tot felul de persoane, iar unele dintre evident că nu o vor acolo și o privesc ca pe o intrusă. Află anumite secrete dureroase din trecutul ei, și are nevoie tot mai mare de Caleb aproape, despre care nici nu știe dacă mai e în viață sau nu. Ultima dată când îl văzuse era grav rănit.
Află anumite din planurile de reconstrucție a orașului, dar și de cele ale celor năpăstuiți, și împotriva sistemului, care plănuiesc o lovitură. Iubitul ei e unul dintre cei care pregătesc asta, și povestea lor frumoasă de iubire e tot mai umbrită de necazurile care îi pândesc. Caleb e căutat pentru omorârea unui dintre soldați, și dacă este prins, imediat va fi executat. Eve pe de altă parte e urmărită la tot pasul, iar relația lor e din ce în ce mai amenințată.

Când lui Eve îi este planificat deja viitorul, unul pe care nu și-l dorește, și care ar însemna să o despartă pentru totdeauna de cel pe care îl iubește, vor reuși ei să își salveze iubirea - și pe ei înșiși?

Uf, a fost tare greu să vă povestesc cât de cât ceva din acțiune, pentru că îmi era teamă să nu dau niciun spoiler. Se întâmplă câteva lucruri importante în carte, unele șocante, altele triste, și trebuie să le descoperiți singuri. În plus, mă străduiesc, și fac eforturi mari să scriu recenzii mai scurte, sper că ați observat asta, poate pentru că unii cred că atunci când scriem mult povestim toată cartea, ceea ce e complet fals. Niciodată nu am dat detalii dintr-un roman, sau am spus prea multe despre conținutul ei.

Am așteptat cu atâta nerăbdare să citesc această continuare. Da, mulți nu veți înțelege, poate nu veți fi de acord cu părerile mele, dar eu am o relație specială cu această trilogie, ”Eve” a fost primul roman distopic citit și care m-a emoționat, întristat, m-a luat prin surprindere datorită lumii atât de distruse de acolo. M-a făcut să apreciez ce avem noi în zilele astea, și să încerc să fiu mai atentă la ce e în jur. Datorită romanului lui Anna Carey m-am îndrăgostit de acest gen nou de cărți, care e, la momentul de față, preferatul meu, alături de cărțile realiste.

Deci da, mi-a plăcut foarte mult și al doilea volum, și am trăi cu sufletul alături de personaje, mi-a fost teamă pentru ele, sau m-am bucurat de acele momente incredibil de frumoase petrecute împreună, dar din nefericire mult, mult prea scurte. 

Dacă nu v-a convins primul volum, nu cred că acesta o să vă schimbe părerea, însă îmi pare rău dacă e așa. E adevărat că această serie nu abundă de acțiune, dar în unele clipe abundă de sentimente, de emoție.

De fiecare dată când am citit cărțile din această trilogie, am încercat să mă desprind de realitate, să mă transport ”mental” acolo, să nu mai fiu Cristina de aici, ci una care e implicată complet sufletește în ce se întâmplă acolo. 

Și rezultatul? Simt că înțeleg lumea aceea, că am experimentat zbuciumul personajelor și problemele lor, că empatizez cu ele complet. Fapt care m-a și făcut să îmi fie așa dragă seria ”Eve” de Anna Carey.

De mult timp nu am mai avut parte de niște personaje care să întâmpine atâtea probleme și obstacole în calea iubirii lor, și în loc ca asta să le slăbească încrederea în ei, și sentimentele, să le facă mai puternice. De obicei majora dificultate în cazul relațiilor dintre personaje pornește de la ei, de la defectele și nesiguranțele lor, dar aici nu. Aici au parte de adevărate încercări, de un cadru complet neprietenos și care e total împotriva dragostei lor.

Modul în care ei reușesc să nu își piardă curajul, speranța, și să se bucure de fiecare clipă împreună, oricât de scurtă, și pe fugă, e uimitor. Asta e, din punctul meu de vedere, dragoste adevărată, pură.

Nu o să vă mai vorbesc despre Eve și Caleb în parte, deoarece am făcut-o deja la recenzia primului volum, însă o să vă spun că se vede o evoluție a lor, cel puțin a ei. A devenit mult mai hotărâtă și sigură pe ea, și e capabilă să facă orice pentru ei. Să se pună în orice pericol, să riște. Nu îi iau ochii luxul și tot ce găsește în Orașul de Nisip, din contră, rămâne fidelă părerilor ei de până atunci. Caleb e același scump, e romantic, dacă vă vine să credeți, e atât de curajos și îndrăgostit, e un scump.

În final, o să vă las un citat care reflectă foarte bine relația lor, și care mie mi s-a părut extrem de emoționant, dar în același timp, și foarte, foarte trist:

”Ochii mi se umpleau de lacrimi. Iată-ne aici, la kilometri distanță de buncăr, de Califia, și încă nu exista niciun loc pentru noi doi. Alergam dintr-o lume într-alta, el în a mea, eu în a lui, dar nu reușeam niciodată să fim cu adevărat împreună în niciuna dintre ele.”

Aţi citit cartea? Cum vi s-a părut?

"Sacrificiul" (Eve #2) de Anna Carey - Recenzie

Krisz 10

Read More

Cartea a apărut la Editura Leda și o puteți comanda de AICI.

Mărturisesc că nu am mai citit nicio carte de gen așa că nu am știut la ce să mă aștept. Ceea ce e clar e că ”Eve” nu seamănă cu absolut din ce am citit până acum. Și mi-a plăcut. Chiar foarte mult.

E genul de cărți care mie îmi dau de gândit, ceea ce îmi doresc eu de obicei. Îți dă teme de meditat, rămâi cu acțiunea în minte, și nu te poți desprinde ușor de ea, chiar după ce ai terminat-o. Dar despre asta o să vă vorbesc mai încolo..

Imaginați-vă un viitor cu copii orfani, cu magazine, case goale, sau cu câte un schelet amărât în ele. O lume pustie, mai exact, distrusă de o molimă acum șaisprezece ani. Singurii supraviețuitori dintre fete au fost strânse într-o școală care le-a oferit o percepție total eronată asupra vieții și asupra valorilor, un loc izolat, lipsit de libertate.. cam comunist, aș putea spune. Și nu sunt prea departe de adevăr, având în vedere că populația rămasă este condusă acum de un Rege, care este autoritatea absolută, și pe care toți trebuie să-l venereze pentru că el va construi noua Americă.

Dar asta nu a fost niciodată o problemă pentru Eve, personajul principal. Copil fiind când molima a ras oamenii de pe pământ, și i-a furat și viața mamei ei (nu se face deloc referire la tătăl ei, ceea că mă face să cred că e cineva important de care vom afla în următoarele volume), Școala a fost singura casă pe care a cunoscut-o vreodată. Elevă iminentă, ea s-a dedicat studiului, și și-a plănuit un viitor frumos ca pictoriță, după ce va absolvi. Principala lecție, și cred că subiectul multor cursuri a fost legat de pericolul reprezentat de băieți, și necesitatea evitării lor. Bărbații sunt considerați dușmanii cei mai mari pe care o fată îi poate avea, mai puțin Regele, desigur. Ei sunt impulsivi și violenți,  te pot ademeni, îți pot frânge inima, profită de tine,  sunt cauza răului pe pământ, iar fetele trebuie să se ferească neapărat de ei, pentru a se proteja. Dar, desigur, scopul acestor lecții – absurde și irealiste după mine - , e unul precis, și deloc așa nevinovat, cum vor cei de la Școală să pară. Ei nu le vor binele fetelor, nu luptă pentru educația și liniștea lor benevol, fără a aștepta ceva în schimb de la ele, după absolvire. Ceva josnic și inuman, despre care va afla și Eve înainte de a fi prea târziu, și va face tot posibilul să scape de așa un viitor groaznic. Și nu, nu o să vă spun despre ce e vorba, deja simt că aș dezvălui prea mult.

Cert e că evadează de acolo, și de acum va da piept cu ceea ce înseamnă adevărata lecție de supraviețuire. Cum să reziști să fugi până te țin picioarele, pentru că ești urmărită, cum să te refugiezi în case părăsite, cum să scotocești printre conserve pentru a găsi ceva de mâncare.. Cum să fii murdar, înfrigurat, fără familie, fără nimic. Toate lecțiile ei din Școală par atât de neînsemnificante acum. Dar o întâlnește pe Arden, o colegă din Școală care fugise ca și ea, și care pare mai bătăioasă și mai descurcăreață. Deși rivale în trecut, acum încearcă să se ajute reciproc ca să ajungă în Califia, un loc despre care că ar fi un refugiu al celor care luptă împotriva politicii Regelui.

Ajutorul adevărat vine, deloc surprinzător, de la unul din cei pe care ea îi considera dușmanii cei mai periculoși.. de la un băiat. De la Caleb. Caleb, băiatul cu tenul măsliniu și pistrui, care îi salvează viața, care o protejează și încearcă să o ajute. Eve va descoperi astfel că absolut tot ce învățase era eronat, și deși la început era reticentă, începe să aibă încredere în el și să se apropie unul de celălalt. Interacțiunea și tachinările dintre ei sunt atât de plăcute; el o vede ca pe o fată prostuță și nepricepută, ea ca pe un sălbatic arogant. Însă împreună vor învăța ce înseamnă prietenia, dar și primii fiori ai dragostei.

Dar aparenta liniște este doar calmul dinaintea furtunii. Oamenii Regelui sunt pe urmele lui Eve – se pare că pentru ea se pregătise un plan mai ”măreț” de viitor. Soldați antrenați să ucidă fără să clipească dacă cineva li se împotrivește.. 

Surprinzător, dar de data aceasta e Eve. Probabil v-ați dat seama că de obicei prefer personajul masculin, însă acum chiar m-am atașat de ea. Mi-a plăcut mult felul ei de a fi. E deșteaptă, curajoasă, capabilă să răspundă la răutăți. E un personaj care evoluează mult pe parcurs, din toate punctele de vedere si, mai ales, unul care emoționează cititorul. E fragilă și lipsită de apărare, dar totuși atât de ambițioasă. Învață multe, e receptivă la tot ce se întâmplă în jur. Sinceră și francă, dialogurile dintre ea și Caleb, mai ales de când s-au cunoscut, sunt dinamice și aduc zâmbetul pe buze oricui. Și apropierea dintre ei nu e una deranjantă, bruscă, cum vezi în unele cărți. Totul e treptat și frumos.

Nu mă înțelegeți greșit. Și Caleb mi-a plăcut mult. El e rebel, mai puternic, e obișnuit cu pericolul și dificultățile. Cu toate acestea, are o sensibilitate ascunsă, pe care ea o va descoperi la un moment dat. 

Mi se pare foarte valoroasă această carte și mă bucur că am avut ocazia să o citesc. Să îți imaginezi o lumea pustie, schelete, foamea.. Adolescenți care nu au văzut niciodată un film, care se gândesc la trecutul în care totul era populat, aglomerat, normal.. ca la un film SF. Copii orfani care nu știu să citească, care nu știu ce e iubirea. E un viitor dureros dar nu e ceva imposibil. O molimă care poate ucide populația, e ceva ce se poate întâmpla, față de vampiri sau vârcolaci care pun viața oamenilor în pericol. Prezintă lucruri care pot fi posibile, față de cărțile cu supranatural în ele.

Ceea ce vreau eu să zic e că aceste romane distopice, cel puțin acesta, te face să apreciezi ce ai, și lumea în care trăiești. Toți suntem nemulțumiți de ceva, de lipsa banilor, de faptul că oamenii sunt tot mai egoiști etc etc etc. Trebuie să apreciem ceea ce avem : o familie, prieteni, iubire, siguranță.

Mie personal îmi place foarte mult varianta noastră de copertă. Exprimă fragiliatea și puritatea lui Eve. Totuși, și varianta originală e interesantă:

Și coperta volumului 2, care va apărea pe 3 iulie 2012:

Se va face și un serial după această trilogie, realizată de producătorii serialului ”Jurnalele Vampirilor”. 

V-o recomand, e o carte despre viață, moarte, supraviețuire.. și iubire. Abia aștept să citesc următorul volum, dar mai e ceva de așteptat. Cred că romanele distopice vor deveni în curând noile mele obsesii :))

”Eve” de Anna Carey - Recenzie

Krisz 13

Read More