”Eve” de Anna Carey - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Leda și o puteți comanda de AICI.

Mărturisesc că nu am mai citit nicio carte de gen așa că nu am știut la ce să mă aștept. Ceea ce e clar e că ”Eve” nu seamănă cu absolut din ce am citit până acum. Și mi-a plăcut. Chiar foarte mult.

E genul de cărți care mie îmi dau de gândit, ceea ce îmi doresc eu de obicei. Îți dă teme de meditat, rămâi cu acțiunea în minte, și nu te poți desprinde ușor de ea, chiar după ce ai terminat-o. Dar despre asta o să vă vorbesc mai încolo..

Imaginați-vă un viitor cu copii orfani, cu magazine, case goale, sau cu câte un schelet amărât în ele. O lume pustie, mai exact, distrusă de o molimă acum șaisprezece ani. Singurii supraviețuitori dintre fete au fost strânse într-o școală care le-a oferit o percepție total eronată asupra vieții și asupra valorilor, un loc izolat, lipsit de libertate.. cam comunist, aș putea spune. Și nu sunt prea departe de adevăr, având în vedere că populația rămasă este condusă acum de un Rege, care este autoritatea absolută, și pe care toți trebuie să-l venereze pentru că el va construi noua Americă.

Dar asta nu a fost niciodată o problemă pentru Eve, personajul principal. Copil fiind când molima a ras oamenii de pe pământ, și i-a furat și viața mamei ei (nu se face deloc referire la tătăl ei, ceea că mă face să cred că e cineva important de care vom afla în următoarele volume), Școala a fost singura casă pe care a cunoscut-o vreodată. Elevă iminentă, ea s-a dedicat studiului, și și-a plănuit un viitor frumos ca pictoriță, după ce va absolvi. Principala lecție, și cred că subiectul multor cursuri a fost legat de pericolul reprezentat de băieți, și necesitatea evitării lor. Bărbații sunt considerați dușmanii cei mai mari pe care o fată îi poate avea, mai puțin Regele, desigur. Ei sunt impulsivi și violenți,  te pot ademeni, îți pot frânge inima, profită de tine,  sunt cauza răului pe pământ, iar fetele trebuie să se ferească neapărat de ei, pentru a se proteja. Dar, desigur, scopul acestor lecții – absurde și irealiste după mine - , e unul precis, și deloc așa nevinovat, cum vor cei de la Școală să pară. Ei nu le vor binele fetelor, nu luptă pentru educația și liniștea lor benevol, fără a aștepta ceva în schimb de la ele, după absolvire. Ceva josnic și inuman, despre care va afla și Eve înainte de a fi prea târziu, și va face tot posibilul să scape de așa un viitor groaznic. Și nu, nu o să vă spun despre ce e vorba, deja simt că aș dezvălui prea mult.

Cert e că evadează de acolo, și de acum va da piept cu ceea ce înseamnă adevărata lecție de supraviețuire. Cum să reziști să fugi până te țin picioarele, pentru că ești urmărită, cum să te refugiezi în case părăsite, cum să scotocești printre conserve pentru a găsi ceva de mâncare.. Cum să fii murdar, înfrigurat, fără familie, fără nimic. Toate lecțiile ei din Școală par atât de neînsemnificante acum. Dar o întâlnește pe Arden, o colegă din Școală care fugise ca și ea, și care pare mai bătăioasă și mai descurcăreață. Deși rivale în trecut, acum încearcă să se ajute reciproc ca să ajungă în Califia, un loc despre care că ar fi un refugiu al celor care luptă împotriva politicii Regelui.

Ajutorul adevărat vine, deloc surprinzător, de la unul din cei pe care ea îi considera dușmanii cei mai periculoși.. de la un băiat. De la Caleb. Caleb, băiatul cu tenul măsliniu și pistrui, care îi salvează viața, care o protejează și încearcă să o ajute. Eve va descoperi astfel că absolut tot ce învățase era eronat, și deși la început era reticentă, începe să aibă încredere în el și să se apropie unul de celălalt. Interacțiunea și tachinările dintre ei sunt atât de plăcute; el o vede ca pe o fată prostuță și nepricepută, ea ca pe un sălbatic arogant. Însă împreună vor învăța ce înseamnă prietenia, dar și primii fiori ai dragostei.

Dar aparenta liniște este doar calmul dinaintea furtunii. Oamenii Regelui sunt pe urmele lui Eve – se pare că pentru ea se pregătise un plan mai ”măreț” de viitor. Soldați antrenați să ucidă fără să clipească dacă cineva li se împotrivește.. 

Surprinzător, dar de data aceasta e Eve. Probabil v-ați dat seama că de obicei prefer personajul masculin, însă acum chiar m-am atașat de ea. Mi-a plăcut mult felul ei de a fi. E deșteaptă, curajoasă, capabilă să răspundă la răutăți. E un personaj care evoluează mult pe parcurs, din toate punctele de vedere si, mai ales, unul care emoționează cititorul. E fragilă și lipsită de apărare, dar totuși atât de ambițioasă. Învață multe, e receptivă la tot ce se întâmplă în jur. Sinceră și francă, dialogurile dintre ea și Caleb, mai ales de când s-au cunoscut, sunt dinamice și aduc zâmbetul pe buze oricui. Și apropierea dintre ei nu e una deranjantă, bruscă, cum vezi în unele cărți. Totul e treptat și frumos.

Nu mă înțelegeți greșit. Și Caleb mi-a plăcut mult. El e rebel, mai puternic, e obișnuit cu pericolul și dificultățile. Cu toate acestea, are o sensibilitate ascunsă, pe care ea o va descoperi la un moment dat. 

Mi se pare foarte valoroasă această carte și mă bucur că am avut ocazia să o citesc. Să îți imaginezi o lumea pustie, schelete, foamea.. Adolescenți care nu au văzut niciodată un film, care se gândesc la trecutul în care totul era populat, aglomerat, normal.. ca la un film SF. Copii orfani care nu știu să citească, care nu știu ce e iubirea. E un viitor dureros dar nu e ceva imposibil. O molimă care poate ucide populația, e ceva ce se poate întâmpla, față de vampiri sau vârcolaci care pun viața oamenilor în pericol. Prezintă lucruri care pot fi posibile, față de cărțile cu supranatural în ele.

Ceea ce vreau eu să zic e că aceste romane distopice, cel puțin acesta, te face să apreciezi ce ai, și lumea în care trăiești. Toți suntem nemulțumiți de ceva, de lipsa banilor, de faptul că oamenii sunt tot mai egoiști etc etc etc. Trebuie să apreciem ceea ce avem : o familie, prieteni, iubire, siguranță.

Mie personal îmi place foarte mult varianta noastră de copertă. Exprimă fragiliatea și puritatea lui Eve. Totuși, și varianta originală e interesantă:

Și coperta volumului 2, care va apărea pe 3 iulie 2012:

Se va face și un serial după această trilogie, realizată de producătorii serialului ”Jurnalele Vampirilor”. 

V-o recomand, e o carte despre viață, moarte, supraviețuire.. și iubire. Abia aștept să citesc următorul volum, dar mai e ceva de așteptat. Cred că romanele distopice vor deveni în curând noile mele obsesii :))