Cartea a apărut la Editura Leda Edge şi poate fi comandată de AICI.

Nu voi pretinde că nu am fost atrasă de la prima vedere de coperta cărții ”Blestemul câștigătorului” de Marie Rutkoski. Oricine care posedă darul de a vedea, poate să aprecieze modul elegant și atrăgător în care a fost conceput design-ul coperții. Te atrage și te ispitește să te lași dus de val. Dus de carte spre o lume necunoscută și interesantă. Chiar și titlul te atrage într-un mod incitant. Este un blestem pe care acest volum și l-a însușit la adevărata valoare.

Am fost damnată să ador cartea de la prima vedere, însă oricât de puternică ar fi fost această vrajă, ceea ce a fost cu adevărat răvășitor au fost cuvintele pe care aceasta le-a etalat pe fiecare pagină în parte. Ca o incatație menită să spună o poveste adevărată, complexă, interesantă și plină de o dependență aparte.

Războiul dintre valorieni si herrani a fost unul ce a lăsat multe sechele în istorie. Pierderea herranilor a fost cruntă și de neimaginat pentru cei din popor, însă s-au resemnat la statutul de slugi și de sclavi, un statut ce valorienii nu au contenit să îl aminteasca în fiecare zi herranilor.

Valorienii s-au instalat cu mare grijă pe tărâmul herranilor și și-au însușit toate meritele și bogățiile de pe acest tărâm splendid.

Pe acest pământ unde valorienii sunt mai presus decât orice herran, facem cunoștință cu Kestrel, una dintre cele mai nobile valoriene din ținut, fiind fata generalului care a luptat în război și a adus marea victorie poporului.

La o licitație unde Kestrel participă fără să vrea, o licitatie în care herranii sunt vânduți ca niște sclavi, cunoaștem pe un alt personaj, unul important si drag mie: Arin, un herran pe care Kestrel îl va cumpăra, fiind împinsă de la spate de febra unei boli, blestemul câștigătorului.

Admit faptul că această carte este una revigorantă și aparte în biblioteca mea, deoarece tot ce a urmat după acea licitație m-a fascinat și febra curiozității m-a cuprins cu ardoare, potolindu-se abia la finalul cărții pe care aș fi dorit să nu îl ating niciodată.

Pe parcursul cărții, autoarea ne relevă mai multe detalii despre istoria valoriană și herrană, războiul care a fost, obiceiurile și tradițiile ambelor popoare și diferențele care par atât de importante pentru fiecare în parte. Cu toate acestea, avidă după cât mai multe informații, m-am simțit însetată și aș mai fi dorit, însă cu siguranță le vom cunoaște în următoarele volume.

Conturarea acestor popoare a fost bine construită, iar faptul că personajele au primit același tratament, m-a bucurat nespus. Am ajuns să țin la anumite personaje ce sunt secundare și este o plăcere ca o autoare să fie capabilă de o asemenea capacitate.

Însă nu am cum să nu remarc, mai presus de toate, măiestria cu care a dat viață la personajele Kestrel și Arin. Kestrel este o fată pe gustul meu. Este o domnișoară puternică, inteligentă și foarte ușor de iubit și îndrăgit. Nu este o simplă fată care se bucură de puterea nobilă pe care statutul ei i-l permite, ci se desfată cu o minte deschisă. Punctul ei de vedere este unul de apreciat, fiind o strategică înnăscută, iar încăpățânarea ei denotă exact ceea ce este cu adevărat: o persoana ce nu dă înapoi de la o luptă. E ușor să o admiri, însă plusul care a propulsat-o în fața inimii mele a fost lupta ce se dă în interiorul ei, dintre inimă și rațiune. Fiindcă dacă ar putea, ar iubi cu mintea și ar gândi cu inima. Ar alege fiecare parte din ea, pentru a fi un întreg, decât să se dezbină în două entități ce nu o vor caracteriza.

Arin este exact acel gen de personaj de care poți fi înșelat cu usurință, iar la final, să nici nu poți fi supărat pentru asta. La inceput, Arin poate induce în eroare pe majoritatea cititorilor deoarece este enervant și foarte plin de ură pentru poporul valorian, ură ce nu contenește să o arate de fiecare dată în fața stăpânei lui, Kestrel, o stăpâna ce nu dorește nimic mai mult decât purul adevăr, indiferent cât de crud și nemilos e. Deși are motivele lui pentru acest comportament delăsător, poate fi cu usurință judecat în defavoarea lui, din cauza faptului că Kestrel este o stăpână bună și capabilă de mult devotament pentru supușii ei. Însă într-un final, toată aroganța și disprețuirea lui au sens, în momentul în care se află secretul pe care l-a ținut adânc în el.

Aș minți dacă nu aș recunoaște înflăcărarea cu care am așteptat acel moment, deoarece eram convinsă că sub acea mască plină de ură, era cu siguranță cineva mult mai profund și cu o poveste mult mai complicată decât ce ne-a dat de înțeles la început… iar acel moment nu m-a dezamăgit.

Povestea lor începe ca stăpână și sclavul lui, dar se ajunge încet, dar sigur, la o poveste de la care nu te poți dezlipi. Subtilitatea în care se îndreptau lucrurile este presărată cu mici dialoguri fascinante, pline de anumite înțelesuri, priviri cu niște încărcături sentimentale contradictorii. Daca aș fi dorit ceva mai mult, ar fi fost ca unele lucruri să fie mai accentuate, mai bine definite, însă m-am bucurat de tot ce autoarea a dorit să ne ofere în acest volum.

Aș dori să spun mai multe pentru că tot ce am scris până acum este doar o mică parte dintr-o carte în care s-au întâmplat atât de multe, având niște întorsături de situații increbibile si pline de suspans. Acțiunea este una alertă și bine înzestrată, dându-ți senzația că mergi cu o viteză constantă, dar primejdioasă; povestea lui Kestrel și Arin se schimbă și evoluează într-un mod pe care îl poti anticipa, dar în același timp tot rămâi surprins de acele evenimente; iar istoria și trecutul ajung parte dintr-un prezent ce va schimba viitorul a două popoare.

Recomand acest volum ce promite întregul success al seriei. Este o carte complexă din toate punctele de vedere deoarece a fost înzestrată cu multe atuuri: o bază puternică, o acțiune răvășitoare și plină de suspans, o poveste de dragoste interzisă, un sfârșit ce te lasă cu o dorință arzătoare de a afla continuarea și modul în care toate aceste lucruri au fost scrise, într-o manieră încrezătoare, o încredere că aceasta poveste va prinde rădăcini în inimile cititorilor.

Carte primită pentru recenzie de la Editura Leda Edge.

Chiar şi Zeul Minciunii îşi poate iubi duşmanul. ”Blestemul câștigătorului”(Blestemul câștigătorului #1) de Marie Rutkoski - Recenzie

Alexya 2

Read More

Cartea a apărut la Editura Leda Edge şi poate fi comandată de AICI

E prima dată când aleg ca în locul rezumatului introductiv creat de mine, să folosesc sinopsisul dat de editură, dar am un motiv solid: cred că acesta e mult mai clar şi ilogic decât orice altul aş reuşi eu să realizez pentru carte, şi o să vă explic în cele ce urmează de ce spun asta.

Sarcina lui Wasp e simplă. Să vâneze stafii. Și în fiecare an trebuie să lupte ca să rămână Arhivistă. Singură şi disperată, face o înţelegere cu stafia unui supersoldat. Va merge cu el în lumea lui subpământeană pentru a căuta stafia demult pierdută a partenerei sale, iar în schimb va afla mai multe decât orice Arhivistă dinaintea ei despre lumea lui preapocaliptică. Şi sunt multe lucruri de ştiut. În definitiv, Arhivistele sunt însemnate dinainte de naştere, menite să facă munca sacră a unei zeiţe. Sunt alese. Sunt speciale. Sau cel puţin aşa li se spune de patru sute de ani.

Arhivista Wasp se teme că nu ea este cea aleasă, că nu va supravieţui călătoriei în lumea subpământeană, că viaţa violentă de care a scăpat era poate mai bună decât locul spre care se îndreaptă. Dar nu există decât o singură modalitate de a afla.

Aşadar, motivul pentru care am apelat la descrierea oficială, e destul de simplu, neplăcut dar totodată şi hilar: pentru că nu am înţeles mare lucru din povestea asta! Nu sunt mândră de mine, dar nici nu pot să aberez pe marginea textului în profunzime dacă eu simt că nu am reuşit mai deloc să îl stăpânesc. Lectura a fost una extrem de anevoioasă şi dificilă, încât uneori aveam senzaţia că nu mai ştiu să citesc şi mai ales să procesez informaţia transmisă de paginile romanului..dacă era vreuna. Dar astă e purul adevăr. Şi dacă creierul meu ar fi fost un ghem pe care i l-aş fi înmânat celui mai zglobiu şi poznaş pisoi, care l-ar fi sucit pe toate părţile şi l-ar fi ameţit, tot nu ar fi fost atât de încâlcit în final, ca atunci cum s-a întâmplat când am terminat de lecturat „Arhivista Wasp”.

Nu ţin minte să fi avut la vreo altă carte mai multe întrebări fără răspuns ca la aceasta, sau să fi reuşit alt titlu să mă aducă într-o stare apăsătoare de frustrare şi uşoară iritabilitate. Ideea e că nu ştiu nici acum ce a generat asta.. poate starea mea spirituală nu era cea mai răbdătoare când am citit-o, poate sunt eu obtuză, pur şi simplu am ratat esenţialul, şi spun asta pentru că am văzut pe Goodreads o sumedenie de recenzii pozitive care ridică în slăvi cartea lui Nicole Kornher-Stace... deci ceva bun trebuie să aibă, nu? Sau poate că mesajul din adâncimea cărţii e atât de criptat şi de misterios, că doar cititorii însemnaţi ca şi Wasp îl pot descifra, ha ha.

Principalul conflict interior pe care l-am avut a fost cu stilul cărţii. Mi s-a părut unul greoi şi alambicat, plin de descrieri ample şi care nu reuşeau să îţi capteze atenţia mult timp, cameleonic şi ameţitor. Lucrurile sunt transpuse pe hârtie atât de ilogic uneori, că ajungeam la finalul unor pasaje lungi fără să am habar ce am citit, pe ce lume mă aflu, şi cum mă cheamă. Modul cum se exprimă autoarea a fost inteligibil în mare parte, pentru mine.

Din ce am văzut, „Arhivista Wasp” a fost încadrată ca distopie, dar eu sincer nu aş plasa-o într-o arie aşa restrânsă pentru că are o mulţime de elemente şi e un conglomerat de alte genuri. De la paranormal, postapocaliptic, preapocaliptic, fantasy, sf, vă veţi ciocni în acest roman de tot felul de fragmente dark, scene ciudate. De asemenea, cartea e indicată cititorilor tineri, e recomandată ca fiind un Young Adult, alt lucru cu care nu sunt de acord, pentru că în afară de vârsta personajului principal, care se potriveşte acestei nişe, lumea întunecată şi extrem de violentă, modul cum evoluează povestea şi cum este expusă aceasta şi cum sunt tratate întâmplările şi stările personajelor, se îndepărtează considerabil de romanele pentru adolescenţi.

Mi-a plăcut cum gestionează Arhivista apropierea de Stafie şi mă bucur că autoarea nu a dus totul în zona previzibilă a unei poveşti de iubire dintre ei. Cei doi trec foarte greu şi treptat de la nesiguranţă, scepticism, la toleranţă, înţelegere, şi la o uşoară empatie. Nu ştiu dacă să mă hazardez să spun că între ei se naşte şi o prietenie, pentru că nu mi se pare că au ajuns nici chiar până în acelaşi punct. Totuşi, mi-a plăcut că relaţia lor e făcută cumva ca o paralelă la cea pe care Stafia a avut-o cu partenera lui, cea pe care o şi caută acum cu ajutorul lui Wasp; chiar dacă legătura lor nu ajunge aşa de strânsă, nicicum, multe concordanţe am găsit între cele două perechi.

Coborârea lui Wasp în subteran, alături de fantomă, speram să fie mai antrenantă şi să îmi ofere anumite răspunsuri referitoare la lumea ei şi la circumstanţele care au adus-o în acest punct aşa de bizar, anormal. Sinopsisul promitea că acest spaţiu subpământean o va face pe Arhivistă să descopere multe informaţii despre lumea de dinainte, dar asta nu se întâmplă. Pur şi simplu, lumea preapocaliptică are la fel de multe goluri şi neclarităţi în ceea ce priveşte logica ei, ca şi lumea bolnavă, postapocaliptică a tinerei vânătoare de stafii. Dacă de la prezentul cărţii nu aveam mari pretenţii, trecutul speram să fie oarecum ancorat într-o realitate mai apropiată de a noastră, să explice măcar apariţia stafiilor, a lucrurilor care au generat această transformare. Da, Wasp are anumite reflecţii datorită întâmplărilor de acolo şi înţelege că menirea ei ca Arhivistă nu a fost predestinată ci premeditată, primeşte imbolul de a se revolta, dar cam atât aflăm.

Per total, nu ştiu ce să mai cred. Am terminat povestea cu o stare de amorţeală, şi cu senzaţia sâcâitoare că ceva sau mai multe lucruri mi-au scăpat, şi sunt la fel de ameţită şi acum, când termin de scris recenzia. Poate cartea nu a fost pur şi simplu pentru mine. Poate ea e o capodoperă dar eu nu am reuşit să îi descopăr ascunzişurile, o fi un diamant pe care nu am ştiut cum să îl şlefuiesc ca să  văd cum e el cu adevărat, rămânând în mintea mea o simplă rocă.

Dacă mie „Arhivista Wasp” nu mi-a plăcut, asta nu înseamnă că la fel se va întâmpla şi în cazul vostru; din contră, e ca o lege nescrisă că o carte nu este citită la fel de niciun om, fiecare o percepe diferit. Eu vă recomand să o încercaţi, pentru că e cu siguranţă o lectură originală, îndrăzneaţă şi care nu va semăna cu nimic altceva din ce aţi citit până acum. De asemenea, scrieţi despre ea recenzii pentru că vreau să le citesc, şi poate voi, reuşind să elucidaţi misterele din paginile romanului, le veţi împărtăşi şi cu mine.

Carte primită pentru recenzie de la Editura Leda Edge.

Un bildungsroman postapocaliptic bulversant. “Arhivista Wasp” de Nicole Kornher-Stace - Recenzie

Krisz 0

Read More

Astăzi e o zi tare frumoasă şi importantă pentru noi, adminele blogului acesta, "Walking on Letters", pentru că recent ni s-a arătat faptul că munca noastră aici e apreciată şi din exterior! Vă vom explica imediat de ce spunem asta. 

Am fost contactată în urmă cu puţin timp de unul dintre redactorii unei reviste cunoscute de la noi, care intenţiona să publice o recenzie de a mea de pe blogul "Walking on Letters", dar, cu toate că iniţial am fost foarte entuziasmată şi mândră de mine, apoi nu mi-a venit să cred, deoarece mi se părea că sună prea bine propunerea ca să fie adevărată! 

Dar iată că a fost, visul a devenit realitate, iar în numărul de luna aceasta al revistei "Ioana", cel din august, puteţi citi un articol în care vă împărtăşesc impresiile mele despre thrillerul psihologic "Ghici ce-i în cutie" de M. J. Arlidge, apărut la Editura Trei, volumul doi al seriei "Helen Grace".

Şi pentru că astfel de eveniment merită sărbătorit, am hotărât să dăm drumul unui concurs nou, în care aveţi şansa să câştigaţi cel mai nou titlu apărut la Editura Leda Edge, "Arhivista Wasp" de Nicole Kornher - Stace.

Premiul: 1 exemplar din "Arhivista Wasp" de Nicole Kornher - Stace

Înscriere: Completaţi cerinţele din formularul Rafflecopter de mai jos:

a Rafflecopter giveaway

Tip concurs: Cu tragere la sorţi

Durata: 7 - 21 august 2016

Mult succes tuturor!

Câștigătorul!

A venit momentul să anunțăm câștigătorul concursului Leda Edge! Acesta este:

Horatiu G.

Felicitări! Te rugăm să ne trimiți un e-mail pe alexya_fanfics@yahoo.com sau să ne scrii pe pagina noastră de Facebook datele tale personale.

Vă mulțumim tuturor pentru participare și vă așteptăm cu drag să rămâneți alături de noi! 

Concurs sponsorizat de Editura Leda Edge. Mulţumim!

Câștigător - Concurs Leda Edge!

Krisz 1

Read More

Cartea a apărut la Editura Leda Edge şi poate fi comandată de AICI

Poveştile pline de culoare şi farmec ale mamei despre Rusia şi călătoria ei acolo m-au fascinat de mică şi m-au făcut să percep această ţară ca pe un tărâm magic. Sorbeam cu nesaţ cuvintele ei iar ochii mei de copil hoinăreau fascinaţi pe străzile Sankt Petersburgului odată cu amintirile ei, rămâneau încremeniţi la frumuseţea Palatelor de Iarnă şi de Vară, se plimbau pe Neva, vizitau Moscova şi Piaţa Roşie, se îmbătau cu frumuseţea unor locuri vii şi parcă de neatins. Am citit cu drag cititori ruşi şi în general orice carte care are acţiunea plasată acolo îmi face cu ochiul instantaneu. Astfel s-a întâmplat şi cu noul titlu al colecţiei Leda Edge, „Jocul Coroanei” de Evelyn Skye; de când am aflat că personajele principale se numesc Vika Andeieva şi Nikolai Karimov şi că romanul e un fantasy care se petrece într-o Rusie alternativă, mi-am spus că trebuie să îl citesc cât mai repede cu putinţă.

În „Jocul Coroanei”, veţi porni pe urmele a doi magi, Vika şi Nikolai, care de mici au fost antrenaţi şi magia le-a fost şlefuită de mentorii lor; în cazul fetei, de tatăl ei, Serghei, iar în al lui, de Galina. Aceste pregătiri şi lecţii dificile au un scop precis şi clar determinat, acela de a-l face pe unul dintre cei doi să devină într-o zi Magul Imperial al Ţarului, cel care îl va ajuta pe acesta în jocurile politice şi în eventualele războaie, dacă va fi necesar.

Doar un singur Mag Imperial poate exista, care să aibă acces şi să absoarbă toată magia Rusiei. De aceea, în rarele cazuri când doi magi se nasc în aceeaşi perioadă, se iniţiază un Joc al Coroanei, în care fiecare dintre cei doi trebuie să îşi demonstreze abilităţile şi aşii din mânecă, pentru a-l impresiona pe Ţar şi a câştiga. Pe cel care pierde îl aşteaptă iminenta moarte.

Ideea de la care Evelyn Skye porneşte în acest roman este realmente una care te intrigă şi îţi trezeşte involuntar curiozitatea. Descrierea cărţii m-a dus cu gândul la „Circul Nopţii” de Erin Morgenstern şi la trilogia „Grisha” de Leigh Bardugo, cărţi pe care le-am devorat şi adorat, care mi s-au părut uimitoare şi unice. „Jocul Coroanei” mi s-a părut o combinaţie care, deşi inspirată, nu se ridică la valoarea celor două. Nu mă înţelegeţi greşit, nu judec această tendinţă de a împrumuta mici elemente din romanele anterior menţionate, dacă în final rezultatul e unul net superior lor. Însă aici nu mi s-a părut aşa.

Romanul l-am simţit mai mult ca fiind unul de stare, care te învăluie fără să simţi în vraja sa şi te trage spre locul acţiunii, te face să cunoşti Rusia şi să o îndrăgeşti, te familiarizează cu locurile de acolo, cu oamenii şi comportamentul lor, cu mâncarea, băutura, atmosfera. Totul e palpabil, autentic şi zugrăvit cu precizie şi talent, autoarea folosindu-se de propriile amintiri de când a vizitat această ţară. Totuşi, această tendinţă de a insista asupra unor descrieri sau detalii fac cartea nu atât de interactivă uneori, iar alteori am avut senzaţia că atunci când erau mai importante de subliniat şi evidenţiat anumite momente sau de zugrăvit anumite stări ale personajelor, cuvintele au lipsit cu desăvârşire. Mi-aş fi dorit să existe un echilibru, o atenţie sporită acordată evenimentelor mai importante, sau o sporire a rolurilor unor personaje secundare promiţătoare, cum ar fi Iuliana de exemplu, fiica Ţarului, care are un caracter puternic şi cred că merita să fie mai mult prezentă între paginile cărţii.

Dacă vă aşteptaţi la lupte acerbe şi dure între doi magi necruţători şi avizi după putere şi după câştig, veţi fi dezamăgiţi. Rundele care se dau între ei nu te şochează, sau te ţin în priză, îţi fac inima să o ia la galop, din contră, te fac să meditezi la imensitatea magiei Vikăi şi a lui Nikolai, la lucrurile minunate şi sublime pe care cei doi le pot crea, la cum manipulează natura, materia, cum pot modifica spaţiul înconjurător, sau crea lucruri uimitoare din nimic. El debordează de creativitate şi are o imaginaţie uluitoare, iar magia ei e ca un foc arzător, gata să mistuie orice, e puternică şi te zguduie.

Cei doi se completează într-un mod uluitor, ca două părticele din acelaşi tot unitar, împreună sunt infinit mai puternici, mai frumoşi. Ca cititor, e greu să fii părtinitor şi să ţii cu unul sau cu altul; simplul gând că cel care va pierde, va muri, e unul chinuitor, iar dorinţa ca ambii să răzbească cumva, în final, acestui joc neîndurător, e inevitabilă. Cu toate acestea, povestea de iubire care se înfiripă între ei nu mi s-a părut suficient de credibilă şi de emoţionantă, cum mi-am dorit.

Cartea mi-a plăcut într-o oarecare măsură, dar aveam aşteptări mult mai mari. Nu pot afirma cu precizie ce nu a funcţionat pentru mine; în definitiv, cred că e pur o chestiune de gust. Dacă stau să iau elementele cărţii fragmentar, pe bucăţi, nu pot spune că nu au fost multe bune, însă cred că a lipsit mai multă iscusinţă la îmbinarea lor, şi nu a fost inspirată nici apelarea la atât de uzualele clişee din romanele pentru adolescenţi ca dragostea la prima vedere sau triunghiul amoros. Din ce am văzut, acesta este romanul de debut al autoarei, şi o anumită stângăcie în scris e notabilă pe alocuri, însă e foarte posbil ca în volumul următor lucrurile să stea mult mai bine.

„Jocul Coroanei” e un fantasy fermecător pentru adolescenţi, care promite să vă poarte pe tărâmul Rusiei şi să vă facă cunoştinţă cu cele mai surprinzătoare puteri pe care doi magi tineri şi frumoşi le deţin. Paradoxul e că lupta cu adevărat dură şi necruţătoare nu se dă în cadrul Jocului, între cei doi, Vika şi Nikolai, ci în interiorul lor, în sufletele acestora, din cauza trăirilor pe care le experimentează în cadrul circumstanţelor cruciale în care sunt aruncaţi.

„Nikolai închise ochii şi îi simţi furnicăturile pe piele, aidoma unei ploi fine sau a unei pulberi de zăpadă. Farmecele ei pulsau în pământul de sub ghetele lui. Şi îi simţea mirosul în vânt, parfumul de caprifoi amestecat cu scorţişoară, aceeaşi aromă din părul Vikăi în timp ce dansau. Din nou simţi că îi era cald şi frig, se simţi găsit şi pierdut, aşa cum se simţise când o ţinuse în braţe la bal.”

Carte primită pentru recenzie de la Editura Leda (colecţia Edge).

Există lucruri mai periculoase decât un strop de magie..„Jocul Coroanei” de Evelyn Skye – Recenzie

Krisz 3

Read More

Editura Leda ne-a oferit o carte nouă în colecția Leda Edge, numită Blestemul câștigătorului de Marie Rutkoski, prima parte a trilogiei Blestemul câștigătorului.

Noi ne-am îndrăgostit de coperta ei și avem un feeling că nici coținutul ei nu ne va dezamăgi :)!

”Blestemul câștigătorului”(Blestemul câștigătorului #1) de Marie Rutkoski

Într-un imperiu care se desfată cu războaie și cu înrobirea celor învinși, Kestrel, fiica unui general, are doar două posibilități: să se înroleze în armată sau să se căsătorească. Dar lumea îi este dată peste cap atunci când își întâlnește sufletul-pereche – un sclav ai cărui ochi par să sfideze întreaga lume. Urmându-și instinctul, sfârșește prin a-l cumpăra pentru o sumă imensă de bani. Însă băiatul deține un secret, iar Kestrel află în curând că prețul pe care l-a plătit pentru o altă ființă umană e mult mai mare decât și-ar fi putut imagina.

“Blestemul câştigătorului îţi taie răsuflarea, e un triumf liric al cărţilor YA fantasy. Marie Rutkoski scrie cu o forţă extraordinară şi a creat o epopee de o frumuseţe temerară. E o carte care trebuie citită.”- Ann Aguirre

”Blestemul câștigătorului” (Blestemul câștigătorului #1) de Marie Rutkoski la editura Leda

Alexya 0

Read More