Luptători în rochii + Zombi. „Mândrie + Prejudecată + Zombi” de Seth Graham – Smith - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Leda Edge şi poate fi comandată de AICI

Când am dat acum câţiva ani întâmplător peste „Pride and Prejudice and Zombies” pe Goodreads, spiritul meu înflăcărat de iubitoare fidelă a capodoperei lui Jane Austen s-a şi activat subit, şi mi-am jurat că ochii mei nu vor coborî vreodată peste paginile acestei cărţi bizare. Bineînţeles, ca şi viaţa, căile livreşti sunt.. necunoscute şi persiflante uneori, şi iată că astăzi vă voi vorbi despre tocmai acest roman, despre care habar nu aveam atunci că va ajunge aşa faimos încât va apărea şi o ecranizare după el, şi că, în plus, va fi tradus şi la noi în ţară de Editura Leda Edge.

În „Mândrie + Prejudecată + Zombi” practic ne ciocnim de lumea din romanul lui Jane Austen, „Mândrie şi prejudecată”, doar că într-un univers alternativ în care lumea nu se mai ocupă doar cu grijile cotidiene, cu baluri şi cu intenţia de a se căsători bine şi de a avea o pozitie socială ci sunt terorizaţi şi ameninţaţi zilnic de nişte creaturi sinistre numite „nenumiţi”, care au apărut în urma unei molimi. Scopul lor în viaţă? Niciunul, că nu prea mai sunt vii. Masa lor preferată? Creierele oamenilor. Surorile Bennet nu mai sunt doar nişte domnişoare elegante şi drăguţe, ci adevărate luptătoare antrenate să elimine cât mai mulţi nenumiţi. Eroina, Elizabeth, e însetată de răzbunare şi capabilă să ucidă zombi cu aceeaşi uşurinţă cu care dansează la baluri, plus că e atât de impulsivă şi înflăcărată că e gata gata să îi taie din prima capul domnului Darcy, doar pentru că a îndrăznit să îi deconsidere calităţile.

Nu prea ştiu ce a intenţionat Graham - Smith când a început să scrie la această carte: a vrut să parodieze diverse aspecte din "Mândrie şi prejudecată" şi sa ironizeze defectele personajelor, ale comportamentelor şi valorilor după care se ghidau atunci sau, din contră, a încercat să transporte în prezent o carte veche de succes, condimentând-o cu elemente de actualitate şi extrem de "gustate" acum de adolescenţi şi nu numai, aceste creaturi numite zombi, să o îmbrace cu haina apreciată a genului supranatural. Indiferent ce i-a trecut prin cap autorului, nu prea i-a iesit. Ideea, premisa nu e proastă; nu e rea deloc aş îndrăzni să spun, deoarece alăturând două lucruri cunoscute şi apreciate (un bestseller clasic si elementul de noutate) oricine s-ar gândi că ar câştiga jackpot-ul. Unii ar fi scandalizaţi (fanii cărtii), altii extrem de intrigaţi, cert e ca nu ar trece neobservat experimentul, ci ar stârni rumoare.

Ce a scârţâit în cazul de faţă ca o uşă veche şi ruginită, a fost forma neinspirată în care a ales scriitorul să îşi îmbrace "magnifica" idee. Pentru că retellings foarte apreciate şi citite au tot apărut în ultimii ani, dar ce le distingea pe ele era faptul că povestea initiaţă era în mare parte schimbată, doar punctul de la care plecau era în comun cu cartea originală. În „Mândrie + Prejudecată + Zombi” scriitorul abuzează de materialul produs deja de Jane Asten, la care introduce acest condiment al zombilor şi al unor episoade în care ei apar şi fac ravagii printre personaje. Acţiunea e în proporţie de 80% cea din romanul clasic, deci nu veţi avea parte de mari revelaţii sau surprize dacă l-aţi citit deja pe acesta.  Cred că din acest motiv nu am reuşit să fiu aşa de participativă de-a lungul lecturii, am citit pasiv şi am tresărit doar la unele scene extrem de neplăcute de care avem parte.  Nu ştiu dacă mă aflu prea departe de realitate dacă îmi imaginez că Graham – Smith a deschis pur şi simplu un word al cărţii „Mândrie şi prejudecată” şi a început să lucreze direct pe text, să adauge mici modificări în reacţiile personajelor, să dea explicaţii referitoare la intenţiile lor, să strecoare referiri la zombi şi să adauge o dată la câteva capitole câte o bătălie cu aceştia şi cam aşa a luat naştere varianta lui.

Că tot i-am adus şi eu în discuţie, am avut senzaţia că zombi, contrar de cum m-am aşteptat, nu au fost niciun moment în centrul atenţiei, au fost elemente adiacente aduse în scenă pentru a arăta cât de puternică şi invincibilă e Elizabeth şi pentru a mai anima pe ici pe colo atmosfera.  Nu prea se insistă asupra lor, ei apar ca elemente înspăimântoare, devorează tot ce prind în cale, şi cam atât. Avem ocazia să aflăm mai multe despre ei doar prin prisma prietenei lui Elizabeth, Charlotte Lucas, care va fi la un moment dat investată cu virusul. Datorită ei, vom putea asista la transformările prin care trece o persoană până la ajunge nenumit, şi recunosc că nu e deloc plăcut de citit despre ele, oferă nişte imagini destul de dezgustătoare..

„Mândrie + Prejudecată + Zombi” e încărcată de sarcasm, unul tăios chiar, îndreptat mai ales spre personaje şi faţă de obiceiurile societăţii de la acea vreme. Însă ironia nu a fost niciodată departe de Jane Austen, dar în cazul ei era vorba de nişte aluzii aşa fine şi plăcute, subtile, care nu aveau cum să nu încânte mintea lectorului prin isteţimea lor. Aici „judecăţile de valoare” sunt necizelate şi trântite direct.. iar tendinţa autorului e de a prezenta explicit emoţiile şi gândurile personajelor, să dea „mură în gură” totul, ceea ce Austen făcuse tocmai contrar în cartea ei, antrenând isteţimea şi iscusinţa cititorilor prin sugestii foarte rafinate.

Trebuie să recunosc că în ciuda lipsurilor pe care eu le-am găsit, romanul acesta a beneficiat de o mare atenţie şi de o promovare intensă. Grafica este impecabilă, cartea e presărată cu nişte ilustraţii extrem de reuşite şi sugestive care merită toată aprecierea. Coperta este minunată, cu acel poster din film, un film, cred, care la rândul lui a fost foarte în serios luat, cu un cast reuşit şi intrigant plin de actori buni şi foarte plăcuţi privirii.

Cred că crucial în modul cum percepi după lectură „Mândrie + Prejudecată + Zombi” şi gustul pe care ţi-l lasă ţine de unghiul din care îl priveşti şi de poziţia ta faţă de romanul lui Jane Austen. Poate dacă zombii mi-ar fi mâncat creierul înainte să mă apuc de această carte şi aş fi început-o fără să ştiu mare lucru despre povestea originală, aş fi fost mai impresionată şi mi-ar fi plăcut versiunea lui Seth Grahame-Smith. Probabil nu aş mai fi fost la fel de circumspectă şi clevetitoare şi aş fi acceptat povestea ca atare.  Aşa am fost frustrată în final şi neîmpăcată, deoarece am avut parte de o recitire nu tocmai convenţională a cărţii pe care o iubesc şi care parcă a fost uşor întinată în memoria mea acum de aceste elemente noi introduse în versiunea cu zombi.

Recomand cartea asta mai ales celor care nu au citit originalul din diverse motive pentru că vor avea şansa să se familiarizeze cu povestea acestuia dintr-o perspectivă actualizată şi antrenantă şi nu vor risca să se plictisească pentru că ştiu deja acţiunea; de asemenea, celor care au citit „Mândrie şi prejudecată” şi nu au fost impresionaţi deloc, pentru că acum se vor simţi „răzbunaţi” şi înţeleşi, şi vor aprecia suliţele de ironie care sunt aruncate aici. Nu în ultimul rând, dacă doriţi să vă relaxaţi cu ceva amuzant şi lejer, dacă sunteţi mari amatori de scene mai întunecate, de grotesc şi de zombi, trebuie să îl citiţi pentru că pe voi cu siguranţă are şanse să vă încânte.

Carte primită pentru recenzie de la Editura Leda Edge.

Trailerul filmului: