LA ÎNCEPUT AU FOST 35 DE FETE. AU MAI RĂMAS DOAR ŞASE. “Elita”(Alegerea #2) de Kiera Cass

Cartea a apărut la Editura Leda și poate fi comandată de AICI

Cei care mi-ați citit recenzia la primul volum al acestei serii distopice cred că v-ați dat seama datorită entuziasmului care pulsa dintre rânduri că am fost extrem de încântată de el, de premisa de la care a pornit și de modul cum a îmbrăcat autoarea povestea, dar mai ales de personaje, de complexitatea și capacitatea lor de a-ți pătrunde în minte și de a se cuibări în suflet. De asemenea, unii știți, pentru că am mai menționat în unele cronici, că atunci când vine vorba să citesc volumul doi al unei trilogii (pentru că ”Alegerea” se presupunea a avea doar trei cărți inițial, apoi s-a decis să mai scoată volume), încep cu inima strânsă lectura respectivă. De ce? Pentru că dacă în prima parte descoperim personajele și ne atașăm de ele, în continuare majoritatea autoarelor reușesc să o dea în bară într-o mai mică sau mai mare măsură.. și așa am simțit că s-a întâmplat și aici.

Contrar așteptărilor mele, ceea ce e foarte bine, pentru că îmi place când o carte mă surprinde, în prima carte competiția pentru inima prințului Maxon nu are un deznodământ, nu se alege câștigătoarea inimii lui și a titlului de viitoare prințesă, ci se ”cern” concurentele, în joc rămânând elita, cele care contează și au reușit să se facă remarcate într-un fel în ochiii lui. Ei bine, volumul doi exploatează relațiile și apropierile care se nasc între aceste tinere și Maxon, pe fondul unor evenimente care le zguduie liniștea datorită rebelilor care vor să dărâme monarhia. Misiunea prințului nu e deloc facilă.. trebuie să fie capabil să discearnă nu doar ce e bun pentru el dar mai ales ce e bun pentru oamenii pe care îi va conduce la un moment dat. Timpul e scurt și îl presează, tatăl lui, regele, îi suflă în ceafă și nu îi face situația mai ușoară cu nimic, din contră, i-o îngreunează, iar America prin modul în care începe să îl trateze îl încurcă și mai mult.

În cartea asta Maxon și Aspen sunt mingi de ping pong iar America e o jucătoare foarte proastă. Doar a oscilat când la unul când la altul, se comportă necorespunzător cu Maxon, îl dezamăgește, ca mai apoi să îi reproșeze tot lui faptul că se apropie mai mult de altă fată din competiție.. când chiar ea l-a aruncat în brațele aceleia prin nehotărârea ei, izbucnirile lipsite de logice, răceala și modul absurd de a gestiona anumite momente. E adevărat că presiunea e foarte mare, că a ajuns într-un loc unde nu își dorea și într-o situație în care inițial nu se vedea, că totul implică o responsabilitate uriașă.. însă în ”Alegerea”, America m-a cucerit cu personalitatea ei puternică, cu faptul că era nonconformistă, bătăioasă, isteață, carismatică, și m-a făcut să cred necondiționat că o regină mai bună ca ea nu ar putea fi vreodată.. că e menită pentru asta și e mai pregătită ca oricine, fără să își fi imaginat asta. Dar în ”Elita” m-a dezamăgit mult, nu știu să fi pățit vreodată așa cu un personaj, să îmi devină antipatic, să trec de la o extremă la alta, de la admirație la un sentiment amar de pură dezamăgire și iritare.. Pur și simplu nu știu dacă îmi mai doresc ca ea să fie aleasa lui Maxon, să devină regină. Consider însă că trăirile mele sunt justificate, deoarece America nu mai e aceeași în al doilea volum, e dificilă, ezitantă, schimbătoare și enervantă de-a dreptul. O fetiță mofturoasă și indecisă. Ba îl vrea pe Maxon, ca în secunda doi să se sucească la Aspen. Ba vrea să fie regină, ba nu vrea. Îl îndepărtează pe Maxon ca apoi să îl facă tot pe el să pară vinovat de situația asta.

Ce a fost și mai dureros pentru mine e faptul că și Maxon a scăzut în ochii mei. Fiind o fire mai romantică și visătoare, el mi-a făcut cu ușurință inima să îmi zburde pe câmpii datorită felului său de a fi din primul volum. Nu mai întâlnisem până la el un personaj așa demn, frumos sufletește și fizic, distins, manierat. Acolo a fost prinț în adevăratul sens al cuvântului, acum îl descoperim din postura de om, om care are defecte, care nu se comportă impecabil mereu. Nu l-am mai regăsit în modul în care reacționează uneori sau cum e surprins în unele situații, dar poate că imaginea lui e distorsionată și din cauză ca totul e văzut prin prisma ochilor Americăi, și a modului cum judecă ea lucrurile, povestea fiind din perspectiva ei, iar având în vedere lamentările și exagerările acesteia din acest volum, nu o consider deloc un narator credibil și pe care te poți baza. Oricum, inconsecvența lor m-a făcut serios să mă întreb dacă în primul volum nu am fost prea tare luată de val și prea încântată. Dar cred că nu.. Kiera Cass chiar nu a avut deloc inspirație când a scris ”Elita” de a trântit așa de urât de pământ cu personajele.

Ok, chiar dacă Maxon și America nu au fost în perioada lor cea mai bună,  aș fi fost probabil mai puțin radicală cu ei și povestea dacă am fi avut parte de acțiune în schimb. Să descoperim mai multe despre rebeli, despre ce își doresc ei cu adevărat, cum de sunt rezistența și zidurile palatului așa fragile încât ei pot pătrunde după propriu plac și da năvală acolo... Care sunt fisurile, trădătorii.. Nici primul volum nu a bubuit de adrenalină, dar nu am simțit niciun moment nevoia de mai multă pentru că personajele erau atât de fermecătoare și cuprinzătoare și umpleau orice gol.. Dar acum parcă nimic nu a fost cum trebuie. Apreciez totuși evoluția unor fire secundare, povestea lui Marlee este de-a dreptul emoționantă și a ridicat mult cartea.

Fie că e furie sau încântare, cred în definitiv că important e ca o carte să trezească în cititor ceva.. orice. Doar să nu te lase indiferent, pentru că atunci e trist. ”Elita” a stârnit în mine o multitudine de reacții și sentimente contrare, am citit cartea mai demult și apoi am luat o pauză lungă de la serie pentru că am simțit nevoia.. Am vrut să mă distanțez cât mai mult și să o pot judeca la rece, deși nu am intenționat vreun moment să renunț la serie.

Deși nu mi s-a părut la fel de bună continuarea ca primul volum, faptul că Maxon încă rămâne undeva sus în inima mea – nu mai e urcat pe piedestal, dar încă e prezent acolo – mă face să vreau să descopăr care e traiectoria acestui personaj de acum încolo, să îi urmăresc parcursul și mai departe.. Iar America? Cine știe.. poate mă va recâștiga de partea ei. Așa că o să citesc cu siguranță și următoarele volume când vor apărea la Editura Leda :). 

Recenzia primului volum al seriei: