Unul trăiește, celălalt moare. E singura soluție. ”Ghici cine moare primul” de M.J. Arlidge - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Trei și poate fi comandată de AICI

Atunci când ne este pusă la îndoială iubirea pentru cei dragi sau ne sunt chestionate sentimentele, ne batem hotărâți cu pumnii în piept, afirmând sus și tare că suntem capabili de orice pentru ei, suntem dispuși să facem cele mai mari și dureroase sacrificii, totul ca lor să le fie bine. Am fi în stare să ne dăm peste cap ca să demonstrăm cât de devotați și capabili de propria jertfire suntem pentru ei. Însă există ceva din noi, de care depindem, anume o mare cantitate de autoconservare, acea forță care e mai presus de noi și care ne împiedică să ne facem singuri rău. Iar scriitorul M. J. Arldrige dezvoltă în romanul ”Ghici cine moare primul” tocmai pe baza acestei ipoteze șocante, groaznice, ne pune să ne întrebăm dacă singura noastră șansă de a trăi ar fi să ucidem un alt om, cum am reacționa în această situație? Și, mai ales, dacă trebuie să îi răpești viața celui pe care îl iubești, în schimbul vieții tale, ce ai face?

Acesta e scenariu pe care un criminal feroce și machiavelic îl pregătește pentru victimele sale. Le închide într-un spațiu izolat, de unde nu pot evada, fără mâncare, fără apă, le lasă să se înfometeze ca animalele, să înnebunească de oroare, de frică, foame, savurând măcelărirea conștiinței lor și degradarea lor treptată, de la oameni cu anumite principii până la statutul de animale. În plus, bucuria nu încetează pentru monstru în clipa în care unul din prizonieri ajunge până în acel punct de a-l omorî pe celălalt; din contră, satisfacția lui atingele cotele maxime atunci când în vede total distrus pe supraviețuitor, incapabil să mai fie același vreodată, incapabil să trăiască cu adevărat, doborât de vină, remușcare, oroare..

Însă cum astfel de specimene nu ar trebui să existe pe Pământ, dar dacă ei totuși ei își întind tentaculele pentru a-i răni pe cei din jur, cineva trebuie să îi oprească, să le stârpească pentru totdeauna faptele oribile. În acest caz, greutatea cade pe umerii lui Helen Grace, o inspectoare foarte perspicace din Southampton Central, care alături de Mark Fuller și Charlene (Charlie) Brooks, echipa ei pe care se bazează mereu, trebuie să stopeze răul. Deși tânără, Helen a reușit în toți acești ani să își facă un renume, să fie respectată și apreciată datorită profesionalismului de care dă dovadă. Inspectorul pare să nu aibă viață personală, fiind dedicată total cauzei ei de a face dreptate și de a încerca să aducă un echilibru în lume când e cazul – nimeni nu știe că ea e bântuită de proprii demoni, are slăbiciuni și o durere adânc crestată pe suflet. Însă chiar cu toată experiența acumulată pe parcursul anilor, acest caz o tulbură și o bulversează complet. Iar cu cât se adâncește mai mult în această poveste, cu atât mai mult riscă să fie și ea, la rândul ei, în pericol..

M-am făcut un obicei să nu mai citesc descrierile de pe spate ale cărților. Însă cumva, aici am citit. Și am devenit pe loc intrigată de subiectul cărții, premisa de la care pornește mi s-a părut genială, mi-am spus că ”trebuie să o citesc urgent, acum, cât mai repede”. Sinopsis-ul m-a dus cu gândul la o carte care explorează mai mult psihicul uman, stările prin care trece un suflet chinuit aflat într-o situație de viață și de moarte. M-am gândit că e vorba de iubire, de loialitate, că voi descoperi doar povestea lui Amy și a logodnicului ei, dar nu, aici e mult mai mult de atât, cartea explorează căi pe care nu le-aș fi gândit vreodată, merge atât de departe că am rămas total luată prin surprindere. Că cei doi îndrăgostiți nu sunt singura țintă, că acțiunea nu se centrează strict în jurul lor, nu e un spoiler, veți descoperi asta încă de la primele pagini. Așa că, dacă motivul pentru care ați ezitat să vă cumpărați ”Ghici cine moare primul” e că poate credeați că urmează să citiți o carte de 400 de pagini despre doi ostatici, că va deveni monotonă la un moment dat, nu e cazul. E fascinant cum sunt alese victime din diverse categorii, clase sociale și economice, cum putem observa comportamentul lor, putem compara reacțiile și gândurile acestora, modul cum reacționează, puși în același scenariu macabru.

Personajele principale ale acestei cărți sunt complexe, relațiile și raporturile dintre ele bine legate, sunt multifațetate, construite cu dibăcie, le afli o mică parte din temeri, ascunzișuri, dar misterul planează în jurul lor și le fac extrem de intrigante..”Ghici cine moare primul” duduie și de personaje secundare. Și când vă spun asta, nu exagerez cu nimic, apar o sumedenie de persoane, mai adânc sau nu implicate în jurul acestei povești odioase, a criminalului în serie. Să nu vă intimideze asta, pentru că M.J. Arlidge e un geniu, reușește să contureze adânc fiecare personaj, să îi ofere diferite nuanțe, să te facă să îl cunoști, să îi afli povestea, să îl reții. Fiecare e memorabil în felul lui, am dat peste o diversitate de personalități, concepții, oameni, m-am atașat de majoritatea, alții mi-au ridicat semne de întrebare, dar absolut niciunul nu m-a lăsat indiferent.

Cartea se citește extrem de ușor, te prinde în mreje și nu îți mai dă drumul. Nu am simțit cum respir, tot ce îmi doream e să aflu cum se va termina povestea, deși, pe de altă parte, nu voiam să mă despart de personaje și de universul ficțional creat cu măiestrie. Capitolele sunt scurte, sar de la un plan la altul, de la un personaj la altul, te țin în priză constant prin introducerea de noi fire narative, noi legături cu cazul principal, noi piste. Finalul a fost mindblow-ing, mi-a confirmat că structura romanului a fost gândită până la cele mai mici detalii, totul a dus în mod perfect către acest deznodământ, către acest punct, a fost credibil, a avut o logică totul, a fost genial. Genial.

O carte care explodează de acțiune, adrenalină, suspans, care pătrunde în cotloanele ascunse ale minții umane, ale uneia diabolice prin desăvârșire. Un roman scris de un autor care a lucrat ani întregi ca scenarist al serialelor thriller/polițiste, iar experiența lui și cantitatea de documentare, răsuflă prin fiecare pagină și ne convinge de talentul, imaginația și măreția muncii sale. Cred că aș putea turui luni întregi despre cartea aceasta și nu m-aș plictisi în a vorbi despre ea, în a o recomanda, în a încerca să conving pe cât mai mulți oameni să o citească. Lăsați tot, intrați și comandați-o, pentru că nu știți ce ratați!

Carte primită pentru recenzie de la Editura Trei