Îi ucide pe cei morţi, dar, la rândul său, se îndrăgosteşte de Moarte. "Anna în Veşmânt de Sânge"(Anna în Veşmânt de Sânge #1) de Kendare Blake - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Leda și poate fi comandată de AICI

Fantomele nu cred că au fost vreodată ființe prea drăguțe sau prietenoase. Ipotetic vorbind, chiar dacă în viață erai cea mai bună persoană din lume și aveai un comportament ireproșabil, impecabil, atunci când te trezești, după moarte, o stafie ambulantă fără vreo menire, inevitabil devii foarte morocănos.. iar de aici până la furie mai e doar un mic pas. Insă atunci când existența ta a fost curmată într-un mod oribil de cineva, când ai avut parte de o suferință mare, inevitabil te întorci în lumea asta cu gânduri de răzbunare, devii neiertător și flămând după sânge.

Cam asta e și povestea nefericită a Annei Korlov.. o tânără plină de speranță care dorea să își schimbe viața, și care a fost brutal ucisă, decapitată. Acum a ajuns o fantomă groaznică, înfiorătoare, poreclită ”Anna în Veșmânt de Sânge”, care nu cruță pe nimeni dintre nefericiţii care intră în casa ei. 
Theseus Cassio Lowood, pe scurt Cas, este un tânăr vânător de fantome care a moștenit de la tatăl lui această abilitate de a-i trimite pe cei neînsuflețiți acolo unde e locul și unde nu îi pot pune în pericol și deranja pe vii. Acesta călătorește în diverse locuri cu mama lui, o vrăjitoare wicca, și motanul ei (care miroase spiritele rele), având drept target fantome pe care trebuie să le elimine. Atunci când informații despre legendara Anna îi ajung la urechi, curiozitatea îl îndeamnă să pornească negreșit în căutarea ei. Însă va da peste o fantomă ca niciuna, una extrem de puternică și de aprigă, însetată după moarte. Care, în mod bizar, alege să nu omoare, lucru pe care nu l-a mai făcut vreodată până acum cu cineva...

Cred că mi-am dorit dintotdeauna să citesc cartea asta: fremătam de curiozitate, de dorință, eram extrem de intrigată de subiectul ei, iar toată explozia de interes și de păreri din jurul ei au făcut și mai lungă agonia mea. Dar problema e că, dacă aștepți un lucru mult prea mult timp, inevitabil ajungi să îți pierzi interesul pentru el.. fără să vrei sau să îți propui asta. În plus, unele cărți chiar trebuie citite la momentul potrivit, atunci când ești deschis să le primești în sufletul tău, sau dacă simți acel arzător când îți trece prin minte titlul lor. Cam asta cred că s-a întâmplat în cazul meu și cu ”Anna în Veșmânt de Sânge”. Dacă aș fi avut ocazia să îi descopăr povestea acum câțiva ani, când devoram romanele fantasy și eram indulgentă cu cărțile pentru adolescenți, le luam ca atare fără să meditez prea mult la micile defecte, volumul acesta al Kendarei Blake poate ar fi avut cu totul alt destin în ceea ce mă privește. Nu pot spune că mi-a displăcut, dar nici că m-a impresionat în mod excepțional cu ceva anume. A fost ok, o lectură simplă de frunzărit în câteva ore, una relaxantă, care nu mi-a angajat prea mult mintea. 

Am avut sincer anumite mici confruntări cu personajele acestei cărți, care nu au reușit nicicum să mă convingă în vreun fel sau să aibă anumite scopuri lizibile și logice. Cas e incredibil de arogant și are o impresie grozavă despre el, când chiar nu e cazul. Nu e un adolescent foarte interesant iar ca vânător de fantome, dacă la început ne dă senzația că e extraordinar, că e puternic, dibace, acționează cu sânge rece, știe exact ce trebuie să facă, pe parcurs ni se dovedește că nu e chiar atât de priceput cum vrea să pară. Și nu mă refer aici doar la faptul că Anna dă cu el de pereți (și la propriu și la figurat) fără să i se miște vreo șuviță de păr, ci la faptul că e foarte impulsiv, nu e cerebral, nu alege să se documenteze atunci când e cazul și preferă să îi lase pe alții să facă asta în locul lui. Nu mi-a plăcut nici faptul că personajul masculin, Cas, e neglijent și permite ca prea mulți oameni să fie atrași în povestea asta, mulți ajungând în pericol la un moment dat. Pur și simplu, nu m-a mulţumit deloc modul lui de operare. 

Cred că am fost atât de captivată de cartea asta dinainte să o am deoarece eram foarte curioasă cum va reuși autoarea să facă trecerea personajului principal feminin dintr-o entitate îngrozitoare, o criminală care a făcut atât de mult rău, către Anna de care Cas se îndrăgostește și atașează. Dacă dezvăluirile înspăimântătoare despre ce s-a întâmplat cu adevărat cu fata în acea noapte în care a fost omorâtă m-au făcut să îmi schimb oarecum părerea despre ea, să o înțeleg oarecum, să acord circumstanțe atenuante faptelor sale, nu a fost la fel de convingătoare și partea cu apropierea celor doi, nu am simțit într-adevăr că s-a legat o conexiune între ei. Deși o poveste de dragoste bizară și interzisă pare a fi ingredientul ideal care să trezească interesul potențialilor cititori, el nu a fost explorat cum trebuie, a fost tratat superficial și neconvingător.. Eu una aş fi renunţat la acest element. 

Lumea fantasy nu e foarte atent zugrăvită.. nu mi-a transmis fiori, nu mi-a fost teamă vreun moment, cred că trebuia lucrat cu grijă la conturarea cadrului întunecos și straniu. Deşi mulţi au spus că e o carte cu secvenţe brutale şi scene foarte sângeroase, pentru mine ele nu au fost atât de intense, nu au avut un impact puternic. Tot referitor la partea aceasta ce ţine de supranatural.. nu pot spune mai multe despre asta pentru că aș dezvălui ceva, dar un anumit ritual pe care Cas îl face alături de prietenii pe care și-i face fără să vrea mi s-a părut banal, pueril, ca să nu mai vorbesc de lucrurile, ingredientele de care s-a folosit.. Au făcut să pară tot procedeul lipsit de solemnitate şi seriozitate. 

”Anna în Veșmânt de Sânge” e o carte fantasy care pornește de la o idee curajoasă. E un roman cu nişte personaje care ies din tipare, pe care adolescenții îl vor aprecia, şi a cărui poveste interesantă îi va face captivi ai paginilor sale.  

Carte primită pentru recenzie de la Editura Leda.