Noutăţi editoriale :)

Abia aştept  să bombardez blogul cu recenzii şi alte postări. În curând. Aşa că tot frunzăresc site-urile până atunci, ca să îmi aleg cu grijă viitoarele titluri pe care o să vi le prezint. :) Care carte vă face cu ochiul din cele apărute recent, sau în curs de apariţie? Dintre acestea: 

„Filosofia sexului” de Radu F. Constantinescu

Brutalitate consumată în termeni: filosofie (cu „s“) şi sex. O pledoarie pentru optica năvalnică a contemporaneităţii? Nu, o introspecţie acidă în paharul cu absint al sensibilităţii rănite de marea ipocrizie a formulelor existenţiale prefabricate. Cine afirmă că, pentru a‑i înţelege pe orbi, trebuie să te legi la ochi? Autorul face asta. Prin legătura înflorată care îi acoperă privirea, se distinge o pată de culoare: Maria, femeie-prototip (dar nicidecum o Evă dedată la cutreierarea livezilor de meri), îi apare ca un portret desenat din amintire. Claritatea poate fi ajustată, nu şi termenul de valabilitate sau instrucţiunile de folosire. Sentimentele nu se comercializează la gura metroului şi nici nu sunt dovezi de admiraţie necondiţionată.

 Dar cine spune că nu putem pătrunde, măcar în spirit, în ţesătura literară a imaginii... Închidere de diafragmă (hei, e vorba de un procedeu cinemato­grafic, ca să fie clar!) şi, odată nodul desfăcut, Maria şi iubitul ei stau pentru o clipă, în imponderabilitate, faţă în faţă, cu ochii ţintă pe generic. Nimeni nu le-a spus până acum că, într-un poem cu virtuţi vizuale, autorul şi textul nu se contopesc într-un tot, ci se despart ca un tot. Filosofia şi sexul nu mai produc ambiguitate ca termeni, în schimb ajută la vindecarea retinei, iar orbirea de o clipă devine amintire.

 Prin urmare, sexul filosofiei nu mai are de-a face doar cu feminitatea, ci el se transformă, printr-un suav proces de inflorescenţă a tipologiilor, într-o filosofie a sexului – virtualitatea imaginii capătă brusc identitatea textului şi nimic din ceea ce e omenesc nu ne mai este străin.

Radu F. Constantinescu a terminat Literele. Ne vom abţine de la gluma cu: „a trecut la cifre“. Cifrele îl recomandă ca blogger: este cel mai citit „scriitor online“ din România. A câştigat premiul Radar de Media pe 2014 pentru cel mai bun blog, situându-se într-o companie mai mult decât selectă. E copywriter pentru ProTV, trust pentru care a mai lucrat şi în divizia de ştiri.

Crede că sinceritatea e forma supremă de curaj, dar asta nu include un limbaj brutal.

„Infernul lui Gabriel” de Sylvain Reynard

„Julia respira răsuflarea lui, simţind-o fierbinte şi umedă. El era aerul ei. Nu se putea opri din sărutat îndeajuns de mult pentru a respira cu adevărat şi începu s-o ia cu ameţeală. Ceea ce nu făcea decât să intensifice senzaţia pe care i-o trezeau buzele lui, aşa că nu încercă să se împotrivească. Se abandonă senzaţiei..."

Enigmatic şi sexy, profesorul Gabriel Emerson este un foarte respectat specialist în Dante în timpul zilei şi un adept al plăcerilor lipsite de inhibiţii, în timpul nopţii.

Se foloseşte de şarmul său pentru a-şi satisface orice capriciu, dar este torturat de un trecut întunecat şi măcinat de convingerea profundă că nu mai are nicio speranţă de mântuire.

Când fermecătoarea şi inocenta Julia Mitchell se înscrie la cursul său, atracţia pe care o simte faţă de ea nu numai că îi periclitează cariera, dar îl trimite într-o călătorie în care trecutul şi prezentul se ciocnesc.

O provocatoare explorare a seducţiei şi a iubirii interzise.

Infernul lui Gabriel este o poveste plină de pasiune a evadării omului din iadul personal, în încercarea de a dobândi imposibilul: izbăvirea şi dragostea.

„Prima iubire” de James Patterson şi Emily Raymond

Axi Moore e o „fată bună”: învaţă bine şi nu creează probleme, dar tot ce vrea e să plece cât mai departe de orăşelul amărât în care trăieşte şi de viaţa chinuită lângă un tată alcoolic. Când Axi hotărăşte să pornească într-o călătorie şi să străbată America, singura persoană pe care o vrea alături este cel mai bun prieten al ei, Robinson ─ de care e îndrăgostită nebuneşte în secret.

Aventura, plănuită în detaliu, reprezintă şi prima ei revoltă adolescentină, de încălcare a regulilor. Dar lucrurile scapă de sub control în momentul în care cei doi se trezesc cu poliţia pe urmele lor. Iar când Robinson începe să se simtă rău, Axi trebuie să înfrunte realitatea ─ e posibil ca această călătorie să fie cea din urmă pentru el.

Prima iubire este o aventură frumoasă, o poveste despre doi adolescenţi în căutarea bucuriei şi a libertăţii, a speranţei, în cazul lui Axi, şi a vieţii înseşi, în cazul lui Robinson. E o mărturie a puterii primei iubiri şi a felului cum îţi poate ea schimba viaţa, o poveste superbă şi emoţionantă, care ne aduce aminte, printre zâmbete şi lacrimi, cât de fragilă este viaţa şi cât de minunat e să iubeşti.

„Un  portret extraordinar al iubirii adevărate care va emoţiona pe oricine a avut propria lui primă poveste de dragoste.” – www.goodreads.com

„O scrisoare de dragoste de Sf Valentin, ilustrată, pentru toate zilele anului.” – Barnes & Noble

„Povestea aceasta e pentru acei cititori cărora le place să vadă cum o carte prinde viaţă în mâinile lor. E pentru cei care doresc să se piardă în paginile ei. Prima iubire e pentru cei care vor să retrăiască toată inocenţa şi bucuria de a se îndrăgosti pentru prima oară.” – sinfullysexybooks.blogspot.com

„Intimidare” de Penelope Douglas

Numele meu este Tate. Totuși, el nu îmi spune așa. Nici măcar nu i-ar trece prin cap să mi se adreseze atât de familiar, asta în cazul în care mi s-ar adresa cât de cât. Nu, abia dacă îmi vorbește.

Dar nici nu mă lasă în pace.

Cândva, am fost cei mai buni prieteni, după care a început să se lege de mine și a decis că scopul lui este să îmi ruineze viața. Am fost umilită, exclusă și bârfită în toți anii de liceu. Cu cât trecea timpul, cu atât mai chinuitoare deveneau farsele și zvonurile puse la cale de el, și deja mi se făcuse lehamite să mă tot feresc din calea lui. Am plecat chiar în Franța pentru un an de zile, ca să îl evit.

Doar că, acum, m-am săturat să mă mai ascund și nici de-a naibii nu îl voi lăsa să-mi distrugă ultimul an de liceu. Poate că el nu s-a schimbat, dar eu am făcut-o. Este timpul să ripostez.

Nu mai am de gând să-l las să-și bată joc de mine.

„Există în inima fiecărei femei adevărate o scânteie de foc ceresc, latentă în vremurile pline de lumină ale prosperităţii, dar care se aprinde şi arde cu facără vie în vremuri întunecate, potrivnice” – Washington Irving