Versatile Blog Award şi A Bouquet of Awards! - Part II

Așa cum a anunțat și Krisz în postul anterior, am scăpat. Am intrat în vacanță :X ! Sunt atât de fericită, dar uimită că deja a trecut un an de facultate :)). Însă după atâta matematică și informatică, nu mă plâng deloc că pot face ceea ce mi-a fost atât de dor să fac: să citesc, să scriu, să fiu împreună cu Krisz și voi în lumea literelor.

Prima dată, voi mulțumi la rândul meu celor care ne-au nominalizat pentru Versatile Blog Award şi A Bouquet of Awards. Pentru amândouă a fost o plăcere să participăm. După cum a spus și Krisz, cu siguranță suntem printre ultimele care scriu despre asta :)), dar niciodată nu e prea târziu. Însă, dacă dorește să o preia cineva, este bine-venit să o facă. 

Iar acum, vă voi spune 7 lucruri despre mine.

1.    Sunt leită mamei. Fizic, sunt aproape identică cu ea. Doar ochii sunt diferiți deoarece eu îi am verzi, iar ea albaștri. Câteodata este destul de enervant să mă oprească lumea  de pe stradă din orășelul în care a copilărit ea și să îmi spună că sunt cu siguranță fata ei. E stresant când bunica mea mă strigă de cele mai multe ori după numele mamei, în loc să mă cheme cu ajutorul numelui meu. Am avut momente când am crezut că cel mai bine e să încerc să fiu mai bună ca ea sau măcar la fel de bună. Deoarece cu siguranță asta se așteaptă oamenii de la mine. Dar cu timpul am încetat să mă gândesc la asta fiindcă eram ocupată să fiu eu. Așa că… avem enorm de multe în comun, dar de asemenea suntem și diferite. Și sunt momente când nu mă mai deranjează nici faptul că sunt asemănată cu mama. Pentru că de cele mai multe ori sunt urmate de zâmbete de afecțiune și respect.

2. Prefer ploaia în locul soarelui. Prefer frigul în locul căldurii insuportabile. Pot face față cu ușurință la frig. Dar căldura, canicula… mă scot din minți. Ploaia poate exprima atât de multe lucruri. Liniște, relaxare, tristețe… alinare. Mirosul ploii este divin, sunetul ei este melodios. De fiecare dată simt că sunt mai aproape ca niciodată de natură în timp ce ploaia îmi brăzdează chipul cu picăturile ei reci. Sunt momente în care prefer să merg pe jos, deși plouă. Ador să dansez în ploaie, să râd, să povestesc, să mă plimb. Nu e un moment mohorât al zilei pentru mine. Este momentul în care putem fi noi înșine. Putem fi oameni. Împreună cu imperfecțiunile noastre care ne fac unici. Mulți nu mă înțeleg, dar nu e nevoie. Prefer să fiu eu însămi în timp ce ploaia îmi oferă emoțiile ei, în timp ce sunt îmbrățișată de persoana iubită să mă protejeze de frigul de care nu îmi e teamă, decât să fiu ca alții, preferând transpirația din timpul unei zile călduroase și nedorind apropierea unei persoane din cauza caniculei insuportabile.

3. Vă voi spune cel mai mare secret al meu. Am doar 2 ani! Știu ce gândiți acum. Că sunt nebună, că vreau să vă păcălesc. Dar nu e adevărat. Sunt foarte sinceră cu voi și sper din suflet că după ce vă voi explica, veți înțelege de ce am doar 2 ani. De când mă știu, am adorat să fiu un copil. Iar faptul că înaintăm în vârstă și cei din jurul meu se așteaptă de la mine să mă maturizez, mă făceau să simt că într-un final așa se va întâmpla. Dar nu e adevărat. Când am atins vârsta majoratului, am crezut că poate voi simți o explozie în mine care mă va face matură și responsabilă, pregătită pentru lumea adulților. Pot să vă mărturisesc că sunt dezamăgită. Nu am primit explozia dorită. Nici o scânteie. O flamă măcar. Sau o steluță pe care o aprinzi de revelion și face multe luminițe. Nimic. Eram aceeași fată ca înainte. Așa că am realizat că adulții sunt doar niște copii mai mari, și cu alte reguli. De când am trecut de pragul acestei lumi, au trecut doar 2 ani. Sunt încă mică, boboacă, încă nepregătită să iau decizii de lungă durată. Știu doar că e momentul în care pot să fac greșeli și pe care le voi repara singură sau cu ajutorul persoanelor dragi mie. Și din aceste greșeli, voi ajunge să mă transform, să mă dezvolt și să mă bucur de viața mea. Poate, într-o zi, voi simți o explozie în mine :)). Dar până atunci, mă bucur de cei doi anișori ai mei.

4.  Când eram mică, eu, împreună cu sora mea și cel mai bun prieten al meu, am vrut să scriem o carte în care combinam povestea din seria Harry Potter și Stăpânul inelelor. Aveam planuri mari, idei îndrăznețe. Sau mai degrabă ei s-au gândit la toate, iar eu asistam pentru că eram cea mică și adorabilă… și nu aveau ce să facă cu mine :)). Desigur că nu a durat mult. Nu le-au plăcut felul în care scriam eu… pentru că nici nu știam cum să scriu corect pe atunci :)). Iar cu timpul, ne-am lăsat pagubași, fiind prea ocupați să ne trăim copilăria în continuare, decât să dorim să ajungem faimoși. Ce s-a întâmplat cu noi? Sora mea este o persoană spirituală, cel mai bun prieten al meu are suflet de artist, iar eu? Cred că știți deja :D.

5.  În acest moment, activitatea mea preferată este să mă uit cu cea mai bună prietenă a mea la filme. Eu din Cluj, ea din apropierea Bucureștiului. Cum ne uităm la film împreună? Simplu. Pornim deodată filmul respectiv și vorbim la telefon în timpul lui. Dacă am ajuns să râdem la un film de groază, credeți-mă că merită toate minutele consumate :)).

6.  Am observat că atunci când învăț intens, am tendința să mă scriu pe picior :)). De obicei fac steluțe, dar data trecută am făcut o crenguță de inimioare pe toată partea de jos. Și nu cu orice. Cu marker roz:)). Pe el îl aveam în mână la momentul respectiv deoarece atunci sublineam anumite lucruri din teorie. Partea bună e că s-a dus într-un final desenul. Partea proastă e că s-a dus cam greu =)).

7.  S-ar putea ca la anul să încep să fac teatru din nou, împreună cu remarcabila mea profesoară de franceză din liceu. De obicei am avut roluri amuzante, personaje ce te bine-dispuneau tot timpul. Visul meu este să joc un rol în care să exprim trăirile unui suflet pierdut, în care să spun tragedia unei povești. Mă fascinează ideea de a intra în posesia unui personaj care a trăit clipe grele, diferite de ale mele  și să încerc să aduc la viață toate sentimentele ce clocotesc înăuntrul lui.

Take care,

Alexya