"Anna şi sărutul franţuzesc" de Stephenie Perkins - Recenzie!

Cartea a apărut la Editura EPICA şi o puteţi comanda de AICI

"Anna şi sărutul franţuzesc" de Stephenie Perkins

Anna este o americancă exilată la Paris (fireşte că în pofida voinţei sale) pentru ultimul an de liceu. Totul e nou, necunoscut şi potenţial de neînţeles, inclusive şi mai ales limba, iar ea trebuie să-şi măsoare de două ori toate gesturile, toate cuvintele, confuză şi disperată să nu facă vreo gafă. Singură n-ar reuşi, dar, vorba colegei ei din vecini: „de aceea sunt prietenii pe lume”.

Cu grupul de noi prieteni, totul se schimbă radical. Şi mai ales cu St. Claire – hei, care fată ar rămâne insensibilă la o asemenea combinaţie de însuşiri „extra”: bine-făcut, frumos, inteligent, vorbăreţ şi cu un ucigător simţ al umorului? Cu o singură problemă: „St. Claire e deja luat”, are o iubită. Anna îşi repetă „suntem doar buni prieteni, suntem doar buni prieteni”, dar sentimentele, reciproce, devin de neînlăturat.

Ezitări, îndrăzneli, îndoieli, interpretări greşite, întâmplări vesele şi triste, reacţii-surpriză şi un îndelung amânat sărut – tot arsenalul seducţiei şi tot jocul dragostei, bine dozat şi excelent temporizat.

Credeţi că un băiat şi o fată pot fi cei mai buni prieteni mereu şi nimic mai mult? Fără să se aprindă măcar o mică scânteie în sufletul unuia dintre ei, sau al ambilor? E destul de greu să te pronunţi, zic eu.. Dar cred că doi oameni care se cunosc perfect, care îşi împărtăşesc unul altuia cele mai sincere şi profunde gânduri, care au încredere deplină şi se cunosc ca două picături de apă, se înţeleg din priviri.. e foarte posibil să confunde la un moment dat prietenia cu dragostea. Şi cum nu s-ar putea întâmpla asta, când au fost tot timpul acolo unul pentru celălalt şi au scris împreună la filele vieţilor lor?  Îmi vine în minte o replică dintr-un film, care m-a impresionat : "Un băiat şi o fată pot fi doar prieteni, dar la un moment dat, se vor îndrăgosti unul de celălalt.. poate temporar doar, poate la timpul nepotrivit, poate prea târziu, sau poate pentru totdeauna..". În plus, cred că rezumă în câteva cuvinte ideea centrală a romanului "Anna şi sărutul franţuzesc" de Stephanie Perkins.

Am ales să nu mai vorbesc şi eu despre acţiunea cărţii deoarece consider că aceasta e foarte bine sintetizată în sinopsis şi chiar nu e nevoie să dau alte detalii despre aceasta. În schimb, mi-am dorit să mă axez pe gândurile pe care acest roman mi le-a adus, pe temele abordate, despre starea de bine şi zâmbetele care m-au însoţit atunci când îl citeam.

Trimisă de tatăl ei în Franţa, la studii, Anna Oliphant e convinsă că va avea parte de cea mai urâtă perioadă din viaţa ei. „Cum, în Paris? Imposibil!” veţi gândi. Ştiu că dacă ni s-ar oferi ocazia asta, am crede că a dat norocul peste noi şi în cât mai rapid am ajunge la uşă cu bagajele pregătite şi cu inima plină de speranţă şi vise. Doar când mă gândesc la toate acele imagini de basm, la magia Parisului, la romantismul şi frumuseţea lui, simt că alunec într-o stare de reverie din care cu greu mă pot desprinde. În plus, sunt convinsă că nu sunt singura care consideră acest oraş unul feeric şi cadrul ideal pentru înflorirea celor mai drăguţe şi intense poveşti de iubire.

 Însă pentru Anna e mai complicată situaţia, pentru că nu e uşor să îţi laşi prietenii dragi în urmă, frăţiorul mai mic şi absolut adorabil, persoana de care crezi că eşti îndrăgostită şi toate lucrurile care te făceau fericită, ca să te duci într-un alt continent, într-o ţară necunoscută de care nu ştii mai nimic şi care e plină de oameni care vorbesc o limbă ciudată şi complet străină ţie. Frica ei că nu se va adapta acolo e absolut firească şi nimeni nu o poate învinovăţi de snobism în cazul acesta.

Însă ceea ce ea credea că vor fi nişte luni dezastruoase, pline de situaţii neplăcute, se vor dovedi a fi perioada cea mai frumoasă, interesantă, presărată cu zâmbete, speranţe, şi  plină de momente care îi iau luat răsuflarea şi îi accelerează bătăile inimii. Va afla ce e prietenia adevărată, se va simţi ca într-o mare familie formată din tineri ca şi ea care o acceptă şi o ajută, îi oferă gânduri bune şi încredere. Şi cel mai important, alături de Etienne (care cu siguranţă vă va face să suspinaţi, deoarece e fermecător, educat, amuzant, protector, dulce..iar lista ar putea continua la nesfârşit) are parte de o năvală de sentimente puternice, dar care se nasc treptat, frumos, firesc, aşa cum e şi în viaţă. Apropierea lor are loc pas cu pas, trec prin toate stadiile necesare solidificării relaţiei lor: amiciţie, prietenie, iubire. Se sprijină unul pe celălalt, îşi şterg unul altuia lacrimile şi îşi aduc zâmbete pe chip, trec împreună prin frământări specifice vârstei şi încercările la care viaţa îi supune.

Personajele sunt conturate cu grijă şi cu mult realism, fiind adolescenţii tipici, care uneori sunt impulsivi, greşesc, iau decizii pripite sau le e teamă să schimbe ceva în viaţa lor. Avem parte de fluturaşii în stomac specifici primei iubiri adevărate, de trăiri intense, de reproşuri, teama de a spune e simţi, toate trecute prin filtrul tinerilor pătimaşi şi care au tendinţa uneori de a exagera, de a vedea amplificat unele situaţii.

Dilemele apar la tot pasul, fiind la vârsta în care se simt neînţeleşi de cei din jur, dar prin curaj reuşesc într-un final să îşi impună punctul de vedere. Totodată, cartea vă va umple inima de o stare de bine, de entuziasm, iar sufletul vă va surâde adesea, deoarece Anna tratează uneori situaţiile cu o ironie şi francheţe debordantă, iar împreună cu prietenii ei trece prin situaţii amuzante şi pline de farmec.

E posibil ca acest roman să fie evitat de unii, considerându-l superficial (aici o mică parte de vină are titlul, părerea mea), şi cred că aceasta e o mare greşeală, e păcat să catalogaţi astfel o carte, fără să încercaţi măcar să vedeţi cum e. E ca şi cum aţi judeca un om după înfăţişare, nu după suflet. Mai ales că această carte tratează anumite teme importante, mature, dureroase, din care fiecare are ceva de învăţat.  Urmăreşte maturizarea personajelor şi vedem o evoluţie evidentă a comportamentului lor. Cu siguranţă romanul lui Stephenie Perkins vă va cuceri prin debordanţă, optimism, drăgălăşenie şi vă va face să experimentaţi din nou o paletă largă de sentimente pure, tipice adolescenţei, dar totodată vă va impresiona şi prin temele mai serioase şi profunde pe care le abordează. 

“Anna şi sărutul franţuzesc” este, cum am mai spus acum ceva timp, o călătorie fascinantă pe străzile Parisului, dar şi pe cele ale prieteniei adevărate şi ale primei iubiri, un periplu captivant printre paginile pline de trăiri şi de care vă veţi despărţi cu greu la final, dar cu un zâmbet larg pe faţă şi speranţă în suflet.

Love,

Krisz