"Where She Went"(Dacă aş rămâne #2) de Gayle Forman - Recenzie!

Primul volum a apărut la Editura RAO şi îl puteţi comanda de AICI

Când îţi deschizi sufletul şi îi oferi inima cuiva pe un platou de încredere, de speranţă, sunt foarte mari şanse să o primeşti înapoi bucăţi. După o perioadă de timp, în care vei încerca să ţi-o peticeşti, să îi pui pansamente de uitare, vei realiza că nu ţi-au fost returnate toate fragmentele din ea, că e ciobită, incompletă, neuniformă. Îţi vei dori atunci cu disperare să recuperezi acele bucăţi mici – dar vitale – care te vor ajuta să revii la versiunea ta întreagă, nevătămată. Dar ce a fost distrus nu mai poate fi reparat complet, părticelele sparte le vei lipi la loc dar vor rămâne urmele, şi singurul lucru care îţi mai rămâne de făcut e să înveţi să trăieşti cumva cu acele lipsuri, să reuşeşti să găsesţi frumuseţea din ruinele rămase.. În curând, şi Adam Wilde urma să afle lucrurile acestea..

După momentele sensibile şi triste din „Dacă aş rămâne” de Gayle Forman cu toţii ne-am imaginat un viitor care îi avea pe Mia şi Adam împreună, mai uniţi ca niciodată de tragedia prin care au trecut. Dar în viaţa reală, unde oamenii sunt măcinaţi de durere, de amintiri, de regrete, şi se chinuie să îşi păstreze echilibrul, să nu se prăbuşească, lucrurile nu sunt aşa simple, nu se rezolvă de la sine cât ai clipi, iar rănile sufleteşti nu se vindecă uşor.

 În viaţa din afara paginilor unei cărţi şi în al doilea volum al acestei serii extrem de bine ancorate în realitate, personajele greşesc, părăsesc, iau decizii incorecte, se izolează, suferă, încearcă să supravieţuiască cumva.

Au trecut trei ani de la teribilul accident care le-a furat vieţile părinţilor şi frăţiorului mai mic al Miei, iar aceasta a încercat să nu renunţe la luptă, să se folosească de a doua şansă oferită – chiar dacă nu şi-a dorit-o – mergând mai departe cu amintirile celor dragi în suflet, care au călăuzit-o mereu. Da, şi-a refăcut viaţa.. dar fără Adam. Fără cel care a făcut-o să rămână.

Adam a trecut prin clipe sumbre din momentul în care a pierdut-o pe Mia, chiar la puţin timp după ce a crezut că a recuperat-o, că vor avea până la urmă  parte de un final fericit împreună. De ce a fost lăsat în urmă fără niciun cuvânt, fără nicio explicaţie? Cu ce a greşit? – sunt doar câteva dintre întrebările care l-au măcinat luni întregi şi i-au otrăvit şi chinuit mintea. Agonia şi tristeţea l-au făcut să se izoleze o vreme, să se închidă în el, singurul mod prin care s-a putut descărca a fost scriind cântece, punându-şi pe foaie trăirile, durerea, compunând piese care vor avea un real succes şi îl vor face celebru alături de trupa lui în întreaga lume.
Ea..e acum o talentată violoncelistă care a absolvit Julliard şi care  are o carieră înfloritoare în faţă. 

El..solistul celebru al uneia dintre cele mai de succese trupe rock, vânat pretutindeni de camere foto şi fani.

Trei ani au trecut.

Doi străini au devenit, legaţi doar de amintiri.

O seară.. în care vor face cunoştinţă din nou, în care se vor regăsi, vor afla răspunsurile la întrebările care i-au chinuit în tot acest timp. O seară în care trecutul se va confrunta, ciocni cu prezentul, şi care le va defini pentru totdeauna viitorul. 

Cei care aţi citit recenzia mea la „Dacă aş rămâne” aţi aflat deja că personajul meu preferat din carte a fost Adam, căruia nu i-am găsit niciun cusur, şi după care mi-a oftat inima îndelung. Aşa că vă daţi seama cât de entuziasmată am fost când am aflat că volumul doi, şi ultimul al seriei, este scris din perspectiva lui.

Dacă primul volum mi-a plăcut mult, pe acesta pur şi simplu l-am devorat! S-a simţit schimbarea de tonalitate, pasiunea cuvintelor, intensitatea lor. M-am plâns de acea răceală, impenetrabilitate din naraţiunea Miei, şi a faptului că aş fi vrut să fie mai detaliată durerea ei din „Dacă aş rămâne”, mai grăitoare, să o pot simţi cu adevărat. Toate aceste dorinţe mi-au fost îndeplinite prin intermediul lui Adam, deoarece el e ca o carte deschisă, un cufăr plin de sentimente contradictorii, emoţii. Mia e ca gheaţa: deosebită, strălucitoare, dar rece, dură, greu de pătrus. El e foc, un vulcan, e pasional, trăieşte totul cu adevărat, iubeşte, suferă mai intens şi pătrunzător.

Trăirile prin care Adam Wilde (i se potriveşte ca o mănuşă numele!) trece începând cu momentul în care Mia îl părăseşte fără niciun cuvânt, acele luni intermediabile de cumpănă şi-au pus amprenta asupra lui, i-au alterat puţin personalitatea. Deşi probabil vă imaginaţi că a trecut peste, că are o viaţă minunată, plină de adrenalină, de reflectoare, că trezeşte pasiuni nebănuite şi lumea îl iubeşte, deci clar e fericit, vă înşelaţi. E înconjurat de lume şi se simte singur. Certurile cu membrii trupei, reporterii agasanţi care ar călca şi pe cadavre pentru o ştire în exclusivitate cu el, nu au fost uşor de îndurat. Toate modificările acestea l-au afectat, transformat în cineva nesigur, recalcitrant, paranoic în unele situaţii.

Autoarea a rămas fidelă structurii din prima carte a seriei, şi astfel avem parte în paralel de incursiunile în trecut, în care aflăm percepţia lui Adam despre anumite momente din relaţia cu Mia, întâmplările din aceşti trei ani care au trecut şi schimbările produse, dar descoperim şi prezentul cu îndoielile şi problemele lui. Ce e nou şi captivant la acest volum e că la început fiecărui capitol găsim câte o strofă, un refren din cântecele lui Adam, iar acele versuri profunde vă vor sugera toate sentimentele lui. Ceea ce mi-a plăcut e că muzica i-a salvat pe amândoi, a avut un rol cheie şi aici.

Mă aşteptam oare la alegerea Miei de a-l lăsa în urmă? Da. Am simţit şi în primul volum faptul că e egoistă uneori şi mereu se pune pe ea pe primul plan. De asemenea, atunci când am spus că în relaţia cu Adam, el a fost cel care s-a implicat mai mult, a pus mai mult suflet, nu am greşit. O pot învinovăţi pentru decizia ei? Nu ştiu. O pot înţelege? Da, e firesc ca după toată trauma prin care a trecut să nu mai poate să judece corect. Dar a fost foarte greşit că a lăsat trecutul să îi fure prezentul.

Oricum, o fată, indiferent de câte ori va nega asta, îşi va aminti întodeauna fiecare detaliu, fiecare moment important, fiecare părticică de amintire pe care un băiat pe care l-a iubit i-a lăsat. 

Oricât de tare s-ar strădui să uite, să şteargă trecutul, el va rămâne întotdeauna acolo, să îi reamintească la ce a renunţat..

Regăsirea lor şi paşii pe care  i-au avut de pătruns unul către altul m-au ţinut cu sufletul la gură şi am sperat că acum vor lua decizia cea mai bună.

O concluzie perfectă a acestei serii de care m-am îndrăgostit, şi acum mă simt foarte deznădăjduită că s-a terminat. Cum o să supravieţuiesc eu fără Adam? În plus, pot să spun bucuroasă că Gayle Forman a devenit una dintre scriitoarele mele preferate!

Fan Art:

Cred că această carte ne arată că dragostea nu e întotdeauna frumoasă. Dragostea poate fi grea, dificilă, înfricoşătoare uneori, pentru că ne putem alege cu inima ţăndări. Totuşi, frumuseţea şi farmecul ei constau în puterea de a te uita în ochii acelei persoane, şi încă să mai poţi vedea frumosul dincolo de dezastru. 

Recenzia primului volum: