miercuri, februarie 27, 2013

"Frumoșii”(Urâții #2) de Scott Westerfeld - Recenzie!

Cartea a apărut la Editura CorinTeens și o puteți comanda de AICI.
Cred că e în natura umană să tindem spre perfecțiune, să ne dorim tot mai mult și niciodată să nu fim pe deplin mulțumiți de cine suntem și ce avem. Să facem schimbări în viața noastră, să căutăm calea fericirii, a siguranței, a împăcării sufletești. Visăm la ceva, facem tot ce e posibil pentru a obține acel lucru, iar când în final avem parte de el, constatăm că imediat ne plictisim de el. Ajungem într-un loc important pentru noi cândva, și începem să îi descoperim defectele, fisurile. Ceea ce ne face mai motivați, mai fericiți, e munca noastră, strădania pe care o depunem pentru a deveni cine vrem și a avea ce ne trebuie, și nu rezultatul în sine, de multe ori. 
Așa se întâmplă și în cazul lui Tally. Acum e frumoasă, a fost operată, are parte de viața la care visa cândva, în Orașul Noilor Frumuseți, unde cea mai mare grijă a ei acum e ce rochie să poarte la următoarea petrecere, căci are parte de o mulțime. Da..acum e fericită în lumea superficială, dar glamouroasă, aparent ideală, dar vicioasă, pe care la un moment dat Tally a iubit-o, dar apoi a blamat-o datorită adevărurilor descoperite despre ea împreună cu o parte din cei din Ținutul de Fum.. Operația i-a ascuns mare parte din amintiri, iar acum mintea ei se învârte într-o ceață densă, doar sentimentul că ceva lipsește, că a uitat un lucru important, o mai macină din când în când. 
Când o fostă cunoștință din Ținutul de Fum intră prin efracție la o petrecere și îi lasă tot felul de indicii legate de viața ei de urâtă, Tally începe să le culeagă împreună cu Zane, liderul unui grup din care face și ea parte, Infra. Dar cum poți oare să devii real, uman, într-o lume falsă, cu o perfecțiune indusă?
Alături de el, eroina noastră își regăsește curajul, forța interioară, are parte de sprijin, încredere și de ce nu..de o prietenie frumoasă care tinde rapid spre ceva mai intens..iubire.  Ca și prietena lui Tally, Shane, la rândul lui Zane a fost un urât care a dorit să fugă de operație dar anumite lucruri l-au împiedicat în ultimul timp, acum el fiind un frumos plin de remușcări și care își dorește doar să evadeze din locul acesta plin de falsitate. Ei descoperă că fiind senzaționali, adică făcând lucruri pline de adrenalină, periculoase, reușesc să își solidifice memoria și să le apară tot treptat tot mai multe detalii din fosta lor viață, și asta și fac. Fără să le pese de consecințe, singurul lucru care îl doresc cu ardoare e să se regăsească pe ei..cei adevărați. Găsesc în sfârșit tratamentul trimis de mama lui David și care ar trebui să îi vindece (către asta duceau toate indiciile), dar și acesta vine cu un cost..
Un lucru e cert, trebuie să părăsească Orașul Noilor Frumuseți cât mai curând posibil, dar le e din ce în ce mai greu. Toate ”boacănele” făcute pentru a fi senzaționali au atras atenția Specialilor și acum Tally și Zane sunt monitorizați constant. Vor reuși ei să fugă din locul unde sunt captivi, și să găsească membrii rămași din Ținutul de Fum, sau din nou se va confrunta Tally cu tot felul de pericole? 
Dacă e ceva ce am observat în ultima vreme, asta e că am o minte ciudată. În sensul că mai niciodată nu sunt pe aceeași lungime de undă cu ceilalți cititori ai unei cărți și așa e și acum. Dacă am văzut că majorității le-a plăcut mult primul volum și au fost ușori dezamăgiți de al doilea, la mine e invers :)). Da, și ”Urâții” mi-a lăsat o impresie bună și mi s-a părut interesantă, dar nu la fel de frumoasă ca alte romane distopice pe care le citisem în acel moment. Însă ”Frumoșii” m-a dat pe spate! Nu mi s-a părut mai lipsit de acțiune decât primul volum, din contră, dar am simțit și o încărcătură emoțională mai mare citindu-l, deoarece acum am putut să o înțeleg mai bine pe Tally, acțiunile ei, consecințele la ce face..pentru că deși am făcut tot posibilul, obsesia ei de la început a deveni frumoasă era ușor iritantă uneori.
M-au impresionat lupta ei pentru a redeveni cine era odată, toate încercările prin care a trecut, dar și cum le-a făcut față. Cred că un rol definitoriu în faptul că mi-a plăcut extrem de mult acest volum, de am avut un surâs și un sentiment de interes, de mulțumire, pe tot parcursul lecturii lui, a avut Zane. M-am atașat de el din prima clipă și mi s-a părut un personaj captivant și complex. Dacă în ”Urâții” Tally era mai independentă, mai curajoasă, aici am simțit o fragilitate din partea ei, firească de altfel, cel puțin la început. Am văzut o lipsă de inițiativă la ea, reticența de incertitudine, iar dacă Zane nu era acolo să o ajute, să îi dea încredere în ea, nu ar fi obținut nimic. Mi s-a părut mereu împinsă de la spate de el, ghidată, de aceea consider că personajul lui are un rol definitoriu pentru acțiune.
Nu mi s-a părut forțat faptul că încep să aibă sentimente unul pentru altul așa repede. În lumea aceea superficială, eclipsată de frumusețe, nu cred că e așa greu să te atașezi de cineva. În plus, Zane a fost acolo pentru ea mereu, a ajutat-o, i-a fost un prieten adevărat, a avut grijă de ea, e inteligent, atent, drăguț, chiar nu văd nimic ieșit din comun la apropierea lor. Da, David a învățat-o să privească mai presus de aparențe și că e frumoasă așa cum e, dar Zane a ajutat-o să redevină cine era, să își recapete identitatea..el a salvat-o. :)
Dacă în primul volum cititorii iau contact cu lumea urâților, aici nu veți cunoaște mai bine doar lumea frumoșilor, ci și o părticică de existență ciudată, primitivă, neobișnuită. Nu o să spun despre ce e vorba, dar vă asigur că e extrem de interesant.
Întorsătura de situație pe care o iau lucrurile e incredibilă, și îi va schimba viața lui Tally, dar și pe ea, pentru totdeauna. Finalul e tulburător, șocant, am rămas nemișcată o clipă, apoi am recitit ultimul fragment. Pur și simplu nu îmi venea să cred ce se întâmplă, nu m-aș fi gândit niciodată la așa ceva. Reacția mea după a fost: ”TREBUIE SĂ CITESC ACUM ULTIMUL VOLUM!” și cred că o să fac asta în curând, nu o să am răbdare până apare la noi. 


” – Este posibil să aveți amândoi dreptate, și tu, și David. Poate că oamenii sunt programați..să se ajute unii pe alții, chiar și să se îndrăgostească. Dar numai pentru că asta e natura umană nu înseamnă că-i ceva rău, Tally. În plus noi am avut un întreg oraș de frumuseți din care să alegem și ne-am ales unul pe celălalt.
Ea îi luă mâna și murmură:
- Mă bucur că am făcut-o.”


O continuare palpitantă, captivantă, tulburătoare spre final, care m-a făcut să văd adevărata valoare a acestei trilogii distopice și să o iubesc!

~Mulțumesc Editurii CorinTeens pentru șansa de a citi această carte!~

Recenzia primului volum:
Image and video hosting by TinyPic
P.S. Sper să apreciați strădania mea de a face recenzii mai concise, pentru că mi-a fost foarte greu să scriu doar atât :D. Aș fi vorbit la infinit despre acest volum care mi-a plăcut extem de mult! 

6 comentarii:

  1. Am spus cumva ca abia astept s-o citesc? Primul volum mi-a placut, dar inceputul era asa enervant... Cu Tally care tot insista sa fie frumoasa...
    Acum are ce si-a dorit, dar cu ce pret? Abia astept sa citesc finalul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, da, da, TREBUIE sa citesti urmatorul volum! Este incredibil, socant si la o distanta enorma fata de scenariile clasice sau finalurile la care ne asteptam de obicei in cazul romanelor de genul acesta.
    Si mie mi-a placut seria tot mai mult, cu fiecare volum parcurs si ma simt la fel de ciudat cum ai precizat si tu atunci cand observ ca reactiile majoritatii cititorilor sunt atat de diferite. Oricum, dupa Legaminte, cred ca seria aceasta este urmatoarea pe lista preferintelor mele in materie de distopii. Si Legaminte a fost primita si ea cu destul de putin entuziasm, ca tot vorbeam de asta. Nu imi dau seama de ce unele distopii (Jocurile Foamei sau Divergent de exemplu) considerate de public mult mai bune decat Legaminte sau Uratii pe mine m-au impresionat mai putin.

    RăspundețiȘtergere
  3. @alexxax: Si eu astept cu nerabdare sa citesc finalul, cred ca va fi mai mult decat socant.

    @Roxtao: Cred ca unul dintre motivele pentru care "Uratii" nu a prins ca alte distopii e faptul ca e narat la persoana a 3-a.. Multora nu le place pentru ca nu se mai pot identifica usor cu personajul principal, si marturisesc ca si pe mn m-a deranjat asta putin la inceput. Iar de Legaminte..pai lipsa de actiune din primul volum, presupun. E un stil mai poetic, mai profund, nu toata lumea il poate intelege.. Citind recenzii la "Frumosii" am descoperit ca majoritatea au zis ca e mai lipsit de actiune si deci mai slab decat primul..desi mie nu mi s-a parut. Deci e clar ca "Divergent" si "Jocurile Foamei" au mult mai multi fani pentru ca sunt pline de actiune in mare parte. Cel putin asa cred eu :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu ma gandisem la aspectul asta cu persoana a 3-a. Bine, eu am citit ani intregi carti narate asa, pt ca foarte multe romane clasice erau scrise astfel daca imi amintesc eu bine. Deci se poate sa fie acesta motivul pt care nu remarc diferentele astea.
    Abia astept sa apara la noi ultimele volume din Uratii si Legaminte. Ambele mi s-au parut pline de actiune si foarte foarte surprinzatoare, asa ca astept sa vad reactiile cititorilor. Desi, daca ma gandesc bine, mie si Frumosii mi s-a parut mai incarcata de actiune si tensiune decat Uratii, asa ca s-ar putea sa am din nou o parere diferita de a majoritatii :)) Dar tot e bine cand mai descopar ca nu sunt singura care pateste asa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Draguta recenzia.Nu am citit nici un volum pana acum,dar cred ca voi incerca.

    RăspundețiȘtergere
  6. Chiar trebuie sa citesc aceasta carte. Primul volum mi-a placut foarte mult si sunt curioasa daca al doilea imi va placea mai mult sau nu.

    RăspundețiȘtergere

Vă mulțumim pentru că ne vizitați blogul și pentru comentariile voastre. Contează foarte mult pentru noi să vă aflăm gândurile :). Dacă ați pus o întrebare, reveniți, cu siguranță vă vom răspunde!