The magic of words (69)

Sunt convinsă că vă vor plăcea mult citatele de mai jos, din "Magie de doi bani"(Femei din Cealaltă Lume #3) de Kelley Armostrong! Enjoy them!

“ Standford şi-a fluturat elegant o mână în direcţia mea.

- Fie-mi permis s-o prezint pe respectata conducătoare a Sabatului American.

- Paige, a zis Leah, ridicându-se de pe scaun. Arăţi foarte..

Privirea ei mi-a evaluat absolut toate kilogramele în plus.

- ..sănătoasă, a încheiat ea.

- Mai ai şi alte insulte? am replicat. Scoate-le imediat din cufere, fiindcă aş suferi să te ştiu că n-o să dormi la noapte gândindu-te la toate sarcasmele pe care ai uitat să mi le serveşti.”

„- La drept vorbind, s-a amestecat Standford, din câte am auzit, majoritatea vrăjitoarelor din Sabat preferă pantalonii stretch din poliester. Albaştri, ca să se asorteze cu şamponul pentru păr.

- Aveţi nevoie de câteva minute ca să vă gândiţi la ceva mai inteligent? Eu pot să mai aştept.

- A, hai să terminăm odată, a zis Leah. Am treburi de rezolvat, locuri de vizitat, vieţi de stricat, a enumerat ea, dezgolindu-şi dantura într-un rânjet şi legănându-se pe spate cu scaunul.”

„ - O reprez... Savannah şi-a întors privirea spre mine. Unde l-ai găsit?

- În Pagini Aurii, i-am răspuns. La litera N. De la nechemat, nepoftit şi nedorit. Nu e avocatul meu.

Savannah l-a măsurat din nou cu privirea.

- Bun, pentru că, dacă ai vrea un avocat vrăjitor, ai putea să te orientezi mult mai bine de-atât.”

„ - Doamnelor, a zis el. Îmi cer scuze pentru faptul că vă întrerup întrunirea.

Un icnet colectiv i-a înăbuşit cuvintele, când cele optsprezece vrăjitoare şi-au dat seama că au un vrăjitor în mijlocul lor. Şi, în consecinţă, ce-au făcut? L-au deocheat?  I-au făcut farmece de îndepărtare? Spre jena mea - spre ruşinea mea - s-au dat înapoi, cotcodăcind ca un cârd de găini care văd un vulpoi intrându-le în coteţ. Vrăjitoare în floarea vârstei, vrăjitoare cu cincizeci de ani de experienţă în făcutul farmecelor, chircindu-se de frică în faţa unui vrăjitor în vârstă de douăzeci şi cinci de ani.”

„ Le-am văzut pe străbune urmărindu-ne cu privirile, şi ochii învăpăiaţi ai Victoriei cerându-mi să mă descotorosesc de Cortez. Tentaţia de a-i arăta degetul mijlociu era aproape irezistibilă. Dar, în loc de asta, am ales echivalentul figurativ.

- Ai dreptate, i-am răspuns lui Cortez, ridicând tonul. Trebuie să stăm de vorbă.”

„ Următorul mesaj a fost, în mare măsură, similar, aşa că l-am şters după prima vorbă de ocară. A urmat unul pe care l-am ascultat până la capăt, unul care începea astfel: „Domnişoară Winterbourne, nu mă cunoaşteţi, dar îmi pare foarte rău să aflu ce vi s-a întâmplat acolo”, şi continua oferindu-mi şi mai multă compasiune, plus promisiunea că se va ruga pentru mine. Chiar aveam nevoie de aşa ceva, zău că aveam.

O trecere prin următoarele nouă mesaje mi-a scos la iveală alte şapte persoane din presă, o femeie nervoasă care-mi blestema sufletul să ardă în focul veşnic, şi o Wicca de-a dreptul drăguţă din Salem care-mi oferea sprijin moral. Vedeţi? Nu chiar atât de rău. Doar şaizeci la sută dintre străini îmi vroiau cadavrul pe rug.”

„ - Te-ai trezit!

M-am trezit brusc când mi-a intrat Savannah în cameră, repezindu-se să se trântească pe patul meu.

- Slavă Domnului, pentru că Lucas pregăteşte micul dejun, şi încep să-mi cam fac griji. Când ai verificat ultima oară dacă funcţionează extinctorul?”.

„ - Savannah, te-am rugat să n-o deranjezi pe Paige. Are nevoie de somn. Acum trebuia să-ţi faci lecţiile, ai uitat?

- A, te rog, eu sunt în pericol să fiu dată pe mâna unei psihopate semi-demon şi spălată pe creier în sclavia unor mafioţi supranaturali. Crezi că mai interesează pe cineva dacă ştiu cum se conjugă verbele?”.

„ - Ce vedem? a întrebat Savannah , ţopăind spre noi în cămaşa ei de noapte.

- Eu şi cu Paige vedem „Noaptea morţilor vii”. Tu te duci la culcare.

- Tocmai am umplut un cimitir cu spiritele invocate. Cred că am vârsta necesară pentru vizionarea unui film de groază, a răspuns ea, trântindu-se pe fotoliul pliant. Avem chips, sau altceva? (...)

- Ăştia sunt zombi? a comentat ea, pufnind. Penibil!

- E un film vechi, i-am explicat. Efectele speciale nu erau prea avansate.

- Ce efecte speciale? Un tip mânjit cu rimel pe sub ochi. Am văzut în mall alţii mai de speriat!”