Cred că am exagerat cu citatele, dar din păcate, nu m-am putut abține deloc:)). După ce am făcut recenzia la "Născută la miezul nopții" de C.C. Hunter, m-am gândit să vă ofer și câteva citate din carte. Sper din suflet să vă placă.
“- Și dacă visezi din nou urât? […] - Am avertizat-o pe Sara că s-ar putea să mă trezesc țipând ca din gură de șarpe și ea a zis că o să-mi înfingă în inimă o cruce de lemn și o să mă oblige să mă întorc în pat.
- Poate că ar trebui să ascunzi toate obiectele ascuțite înainte să te culci.
Mama ei schiță un zâmbet.
- Așa o să fac.”
“Kylie se întoarse brusc, pregătită să o ia la fugă, dar se lovi de pieptul unui tip și, fir-ar să fie, de data asta sări și mai multă bere din sticlă și i se vărsă exact între sâni.
- Mișto de tot! Țâțele o să-mi miroasă acum a fabrică de bere.
- Visul oricărui tip, rosti vocea masculină răgușită.”
“Kylie se întoarse, luă telefonul mobil din geantă și începu să-i scrie un mesaj Sarei.
Ajutor! Sunt prizonieră într-un autobuz cu niște ciudați! Și când spun ciudați, chiar vorbesc serios!
Kylie primi un răspuns aproape imediat:
Ba nu, tu să mă ajuți pe mine! Cred că sunt gravidă.”
“Serios, nu pot să respir! Oh, minunat! Era într-o tabără plină de creaturi care mâncau carne și sugeau sânge și era pe cale să moară asfixiată din cauza unui sendviș cu unt de arhide și jeleu.”
“- Ești pregătită?
Vocea masculină o făcu să simtă un gol în stomac.
Kylie se uită în ochii albaștri ai lui Lucas.
- Pentru ce să fiu pregătită?
- Am tras biletul cu numele tău.
Îi arătă o bucată de hârtie.
Pe mine mă doare capul. Sau am sindrom premenstrual. Sau niște crampe groaznice. Doar ce-am fost diagnosticată cu gripă.”
“Asta e problema cu minunile. Că nu se întâmplă prea des.”
“Kylie își muscă buza ca să nu întrebe unde era tatăl ei adevărat. De când se adusese vorba de divorț, el se schimbase complet. Părinții nu ar trebui să facă așa ceva copiilor. Kylie era sigură că regula asta era scrisă undeva în regulamentul pentru părinți.”
“- Nu pot să te bag si pe tine în chestia asta, Kylie.
- În ce chestie?
Lucas deschise ochii și îi trecu un deget peste buze.
- Tu ești așa de inocentă și mă ispitești atât de mult. Dar nu pot. Ai grijă de tinem, Kylie Galen. […] Știi, n-am crezut că poți să te faci mai frumoasă decât erai la șase ani. Dar m-am înșelat.
Se aplecă spre era și buzele lui le atinseră ușor pe ale ei.”
“- Mi-am făcut griji pentru tine, spuse el și în vocea lui se simțea atâta preocupare și… căldură.
- Asta când nu erai cu Mandy, nu? Întreabă ea și imediat îi veni să-și dea una pentru că se purta de parcă era îndreptățită să fie geloasă.
Derek părea puțin stingherit.
- Cam despre asta am vrut să vorbesc cu tine.
- Eu nu dau sfaturi cuplurilor, spuse Kylie.
- Eu am auzit că dai. […]
Kylie expiră.
- Bine, nu știu nici eu de ce , dar oamenii mă cred Cupidon.
Dar nu voia sa joace rolul de Cupidon pentru el și Mandy.
- Poate că ești înrudită cu el, spuse Derek, părând că vorbește serios pentru o clipă.
Kylie simți cum i se strânge inima.
- Aș putea să fiu?”
“- Deci spui că ai probleme cu iubita ta, nu? rosti Kylie deodată, încercând să-și abată gândurile de la el.
- S-ar putea spune și așa, răspunse Derek pe un ton viclean și Kylie se uita la el cum își freca bărbia.
Ochii ei îi studiau buzele. Își dorea să le guste.
- Ce s-a întâmplat?
Ea clipi, nu băgă de seamă șiretenia lui și speră că avea să înceapă să vorbească despre Mandy, ceea ce urma să-i abată gândul de la cum era să-l sărute.
- Păi, ea crede că îmi place de altcineva.
Kylie simți cum i se strânge stomacul.
- Și așa e?
- Nu. E adevărat, o duru răspunsul, dar încercă să nu arăte asta. Destul de ciudat, dar sfatul pe care li-l dăduse tuturor, să fie sinceri, părea aproape imposibil de urmat în cazul ei. Poate și pentru că nu era sigură ce simțea.
- Dar, continuă el, într-un fel, eu am vrut să o fac să creadă lucrul asta.
- De ce? Întrebă Kylie.
- Am sperat să o fac geloasă. Am sperat că poate o să mă aprecieze mai mult.
- Și ți-a ieșit? Întrebă Kylie, care credea că astfel de jocuri nu aveau cum să se termine bine.
- Nu știu. Ești geloasă?”
“- Așadar, potențiala mea zeiță, zise el și făcu o reverență ca pe timpuri, îmi îngăduiți să am plăcerea companiei dumneavoastră pentru o oră?
Ea zâmbi larg la bufoneriile lui.
- Dacă promiți să fi cuminte.
Dar ea oare asta voia?
- Asta face să nu mai fie deloc distractiv, dar promit.”
“Ea se răsuci într-o parte și se uită la el. Și, cerule mare, voia atât de mult să îl sărute, încât îi venea să țipe. Dacă era să se uite și după felul în care o privea el, atunci nu era singura care-și dorea asta.
El se mișcă spre ea câțiva centimetri, nu mai mult. Kylie îi simțea respirația la colțul buzelor. Era atât de aproape de ea, că putea să-i numere genele, dar buzele lui o tentau.
- Kylie.
Felul în care îi rosti numele o făcu să se topească și mai mult.
- Da, reuși ea să îngaime.
- Mă faci să-mi fie greu să-mi țin promisiunea.”
“Acum se hotăra să se duca la el și să-l sărute, în secunda următoare își amintea de tatăl ei sau de Trey și se întreba dacă merită să se dedice unei relații, luând în considerare durerea care părea să urmeze.”
“- Deci zona e liberă, nu? îl întrebă Kylie pe Șosetă.
- Da, cu excepția unei vrăjitoare în culmea fericirii, spuse Miranda, țâșnind din dormitor să o îmbrățișeze pe Kylie cu tot cu pisoi.
- Lasă-mă să ghicesc, zise Kylie. Perry a dat în sfârșit dovadă că are sânge în instalație și te-a sărutat.
- Nu, zise Miranda. Încep să mă întreb dacă o s-o facă vreodată. Dar lasă-l pe el. Am reușit, în sfârșit! Bineînțeles, cu ajutorul tău.
- Ce-ai reușit? Întrebă Kylie.
- Am scăpat de domnul Pepper.
- De cine?
- De profesorul meu de pian.
- O, Doamne, spune-mi că nu ai lăsat-o pe Della să-l prăjească!”
“- Atunci, nu le cerem voie. Ne furișăm înăuntru. - Să ne furișăm pe lângă un vampir? E ca și cum ai încerca să-l păcălești pe Superman.
- Da, dar din întâmplare știu care e criptonita lui.
- Are așa ceva?
- Da. Și numele ei e Holiday.”
“Apoi, gândindu-se că dacă se concentră și ea, poate avea să fie mai bine, se duse în spatele lui și îl cuprinse după mijloc. […]
- Kylie? șopti Derek.
- Ai aflat ceva? Întrebă ea cu speranță.
- Da, asta până să…
- Până să ce? Întrebă ea.
- Până să-ți lipești sânii de spatele meu. Și-ți dai seama că la lei nu-mi mai stă mie gândul acum!”
“- Acum că mi-ai salvat viața de două ori. De trei ori, dacă mai pui la socoteală și șarpele.
Ridică privirea spre el, spre zâmbetul lui dulce. Îi plăcea atât de mult atingerea lui, mâna lui pe gâtul ei. Era atât de bine. Fără să stea pe gânduri, se ridică pe vârfuri și își lipi buzele de ale lui.
Nu el a fost cel care a dat tonul.
Nu. Ea o făcuse.
Nu el a fost cel care a prelungit sărutul.
Nu, tot ea o făcuse și pe asta.
Nu că asta părea să-l deranjeze în vreun fel.
Dar el a fost cel care i-a strecurat limba printre buze. În sinea ei, Kylie auzi o voce timidă care exclama: Hopa!
Se retrase. Amândoi gâfâiau. […]
Derek deschise ochii și se uită la ea.
- Uau !”
“Kylie trase aer în piept, încercând încă să-și recapete suflul și să-și limpezească gândurile. Se uită în pământ, pentru că i se părea prea mult să priveasca în ochii lui. Nu voise să se întâmple. Sau voise?
El o mângâie sub bărbie și i-o ridică. La naiba ! O obliga să se uite la el. Apoi avea probabil să-i pună întrebarea la care ea nu putea să răspundă.
- Ce a fost asta, Kylie ? Doar ca să-mi mulțumești că ți-am salvat viața sau… mai mult ?
Da, asta era întrebarea de care Kylie se temea și avea să i-o spună.
- Nu știu, răspunse ea cu sinceritate. Poate doar un moment de slăbiciune.
Derek râse.
- Fă-mi o favoare ! Se aplecă spre ea.
- Ce?
- De câte ori simți că te încearcă slăbiciunea, treci pe la mine.”
“- De ce dragostea trebuie sa fie așa complicată? Izbucni Kylie când dădu buzna în biroul lui Holiday [...]
Holiday ridică ochii din hărții. Dacă te luai după expresia de pe chipul femeii, și ea era în aceeași stare. Confuză și rănită. Nu încăpea îndoială, ea și Burnett se ciocniseră iar cap în cap.
- Bună întrebare, răspunse Holiday. Eu personal cred că zeii au făcut-o doar ca să ne scoată din minți.”
“- […] Închise ochii. Doar că mă simt foarte confuză.
Holiday oftă din nou.
- Aș vrea să pot să-ți spun că lucrurile nu mai sunt așa de complicate după ce mai crești, dar acolo unde e vorba de bărbați se pare că mereu e o oarecare confuzie.”