"Născută la miezul nopții" de C.C. Hunter - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Leda și o puteți comanda de AICI.

Am un vis pe care sper să îl îndeplinesc într-o bună zi. Acel vis constă în înțelegerea oamenilor cu adevărat. Cu siguranță v-ați dat seama că mintea noastră e foarte complexă și ce e atât de frumos la ea e că este imprevizibilă. Acest lucru o face atât de frumoasă și fascinantă pentru mine. De aceea îmi doresc mult de tot să descopar cât mai mult enigmele minții noastre.

Consider că este important pentru toți oamenii în general să încercăm să înțelegem cât mai bine gândirea noastră deoarece doar așa vom reuși să ne cunoaștem pe noi înșine.

Întrebarea mea este ce vom face când ceea ce am descoperit despre noi nu ne place? Vom încerca să ne acceptăm așa cum suntem sau vom da înapoi, încercând să negăm ceea ce suntem cu adevărat? Vom pretinde că suntem o persoană diferită și ne vom minții neîncetat, ajugând să uităm de personalitatea noastră reală?

C.C. Hunter, autoarea cărții "Născută la miezul nopții", dezbate acest subiect cu ajutorul poveștii. Nici nu știți cât mă bucur că am reușit să îi luăm un interviu legat de creația ei. A fost o plăcere pentru mine să înțeleg mai bine mesajul din spatele cărții, dar oricât de drăguță a fost autoarea, fără ajutorul editurii Leda, care mi-a oferit această carte, nu aș fi reușit să citesc o asemenea capodoperă ( și chiar nu exagerez deloc ), de aceea îi mulțumesc profund.

Cum a reușit C.C. Hunter să aprofundeze un asemenea subiect? Simplu, printr-o poveste care pare comună la început, dar după se transformă în ceva complex și unic.

Kylie Galen, personajul principal din cartea "Născută la miezul nopții", este o fată simplă. Ca orice copil, Kylie este supusă prea devreme la o durere imensă pentru o fată de șaisprezece ani: părinții ei divorțează. Fără să știe motivele acestei rupturi în familia ei, durerea începe să o macine. 

Dacă ar fi fost singura problemă din viața ei de adolescentă, poate ar fi reușit în cele din urmă să treacă peste această destrămare după un timp îndelungat, dar din păcate Kylie primește de la viață prea multe lovituri una după alta. Bunica ei, persoana căruia îi se putea confensa fără probleme, moare. După moartea ei, ea se simte singură pe această lume. Nu după mult timp, iubitul ei, băiatul de care s-a îndrăgostit prima dată în viața ei, băiatul de care tânjea fără menajamente, se desparte de ea, pe motiv că relația fără sex nu merge - serios, fetelor, îmi venea să intru în carte și să îl omor cu mâna mea. Anunțarea divorțului nu i-a căzut deloc bine lui Kylie, fiind ultima picătură în paharul deja plin. Pe lângă faptul că părinții ei ignorau toată durerea imprimată pe fața ei, fiind prea absorbiți de ura dintre ei, Kylie află că va trebui să rămână cu mama ei, alias Regina Ghețurilor. Nu credea că se putea mai rău de atât, dar știi cum se spune, Kylie? Nu spune niciodată, niciodată.

După ziua îngrozitoare în care a plâns pentru plecarea tatălui ei, a mers la o petrecere, împreuna cu prietena ei, Sara. Din păcate, lucrurile nu decurg cum ar trebui, ajugând în cele din urmă toți cei care au fost la petrecere la secția de poliție.

Kylie credea că va scăpa ușor, dat fiind că nu a băut nici măcar alcool, dar mama ei nu este de aceeași părere.

După ce s-a consultat cu psihiatru lui Kylie - ce să mai, fată modernă -, a ajuns la hotărârea că cel mai bine pentru ea e să plece într-o tabără pentru adolescenți cu probleme, numită Shadow Falls.

În acel moment, totul s-a destrămat în jurul ei, căutând în zadar un colțisor de care să se mențină de viața ei distrusă. Nu înțelegea dacă era doar un coșmar, sau însuși coșmarul a devenit realitate.

În momentul în care a dat nas în nas cu noi ei "colegi", și-a dat seama că nu își va găsi niciodată locul printre ei. De ce ? Deoarece ei nu erau nicidecum niște simpli copii cu probleme, ci erau mai ciudați decât Kylie și-ar fi putut imagina. Cum ați reacționa voi dacă ați fi în mijlocul unei adunături de vampirii, vârcolacii, metamorfii, vrăjitoare şi zâne ?

Cred că noi am începe să spunem "OMG, chiar existați, știam eu !!!", dar micuța noastră Kylie nu a reacționat nicidecum așa, pentru că singurul om din acea populație era ea. Acum cine e ciudatul defapt, ea sau ei ?

Se pare că niciunul deoarece Kylie a fost trimisă cu un scop, ca toți ceilalți : să se antreneze umăr la umăr cu ceilalți – pentru a învăţa să-şi stăpânească puterile, să-şi controleze magia şi să trăiască în lumea normală.

Mda, cam dă cu virgulă. Nu era vorbă că ea e om?

Se pare că nu. Nu e umană, însă nici nu se știe ce e exact. 

Totul este confuz pentru ea, neștiind ce să mai creadă. Niciodată nu a simțit că aparține acelei lumi, dar, cu siguranță, locul ei nu este nici aici, alături de o grămadă de ciudați paranormali. Atunci unde e casa ei? 

Realizează că provocarea cea mai mare este însăși găsirea sinelui ei, de a descoperi cine e ea cu adevărat, până ce nu e prea târziu. Totul este în ceață, chiar dacă pentru ceilalți e cât se poate de limpede: este una de-a lor, indiferent cât refuză, sau îşi doreşte ca adevărul să fie altul. 

Va reuși Kylie să se cunoască pe sine? Va accepta cine e ea cu adevărat? Va realiza unde e locul ei și va lupta pentru protejarea lui? 

Faceți bine și citiți cartea. Nu veți regreta.

E prima dată când înainte să citesc o carte, ceea ce mă îndeamnă să o fac e însăși scriitoarea ei. E prima dată când sunt total impresionată de răspunsurile unei autoare de cărți și din cauza acelor fraze zise din suflet, acele cuvinte sincere, m-au determinat să doresc cu ardoare să îi citesc creațiile. C.C. Hunter este acea persoana care m-a surprins cu eleganța ei șarmantă de a răspunde cu simplitatea la întrebările noastre, ajugând în cele din urmă ca acele mărtusiri să fie confesiunile sufletului ei, a scriitorului care a reușit să creeze ceva atât de complex.

Inițial, nu această carte vroiam să o citesc acum, ci alta, însă după ce am citit interviul luat, am spus: OMG, trebuie să citesc cartea neapărat.

A fost o mare plăcere să observ în timp ce citeam, ceea ce ne-a dezvăluit scriitoarea. S-au simțit sentimentele puternice când a descris despre divorțul părinților lui Kylie și cât de frustrant și confuz pentru ea să înțeleagă de ce s-au destrămat. C.C. Hunter ne-a mărturisit că și ea a trecut prin aceeași experiență.

Mi-a plăcut enorm să aflu, dincolo de aparenţele unei cărţi cu un început monoton,  o adevărată capodoperă, plină de suspans, de întrebări ce-şi vor găsi răspunsurile doar în următoarele volume, de personaje fantastice ce te obligă  să le îndrăgeşti. De asemenea, sarea şi piperul acestui volum, pe lângă confuzul constant legat de Kylie, în jurul acesteia se ţese o poveste de iubire destul de complicată. Oare un vârcolac rebel, Lucas, ce reuşeşte să înspăimânte, dar şi să fascineze mintea fetei noastre,  îi va cuceri şi inima, în timp ce pe jumătatea zână Derek, curajos, frumos şi al naibii de prietenos, face pe gentlemanul? Trebuie să recunosc că sunt genul acela de fată moartă după personajele mai... rebele, mai cu căpşorul pe alte planete, mai rele, dar înconjurate de mister si fantezie, precum Lucas - şi totuşi nici Derek nu mi-a picat greu. Dimpotrivă, Kylie îmi e martoră că aş fi vrut să-l aleg mental pe Lucas, de-aş fi fost în locul ei, şi totuşi, ceva din caracterul şarmant al lui Derek nu m-a putut lăsa să fac acest lucru. Aşa că, în loc să-mi ocup locul în galeria vreunui "candidat", aşa cum fac de obicei, am ajuns a fi de zece ori mai confuză decât Kylie, în privinţa alesului ei :)), tragic, nu? Tocmai de asta am ajuns în ultimele pagini ale cărţii,  lipită de copertă - pur şi simplu, cartea te captivează în aşa fel încât nu poţi să o laşi jos, şi fără să-ţi dai seama, ai şi terminat-o.

Iar sfârşitul? Genial. Cartea merită din plin citită.

Kylie este genul de fată pe care mi-aş dori-o în lista prietenilor. Genul de fată care, încetul cu încetul, învaţă să treacă peste diferenţele dintre ea și prietenii ei, acceptându-i şi acceptându-se cu bune şi cu rele, cu puteri supranaturale şi cu probleme care mai de care mai adolescentine. Kylie, este cea care, ajunge de la a prefera o tumoare pe creier, în locul unei vieţi "supranaturale", la a-i dona sânge cele mai bune prietene "vampir". Chiar dacă face pași de bebeluși în descoperirea sinelui, oare va face față când va afla ce e ea cu adevărat? 

Lucas - OMG :)). Lucas este acel tip rău, rebel, cu  un miros ce aduce doar belele, odată cu atracţie şi mister. Lucas este vârcolacul  ce îi fură inima şi, cu siguranţă, puţin din minte :)). Deşi are o parte întunecată destul de mare... Îmi place mult de Lucas si de ochii săi negri, sau de tricoul său... sau... să vă las pe voi să-l descoperiţi, aşa-i?

Derek - unul dintre cei mai buni prieteni pe care i-ar putea avea o fată. Ştiţi ce se spune, că prietenia se poate transforma în dragoste, dar dragostea în prietenie niciodată. Sper că aici să nu fie vorba de aşa ceva, mai mult decât este necesar- căci îmi place prea mult de Derek. Cine este el? Un băiat, un simplu băiat cu un simț al umorului foarte bine dezvoltat. Ce este el? Aici este partea mea favorita, este un fel de jumatate zână cu o mulțime de puteri - de la arta controlatului sentimentelor, până la vorbitul său... mă rog " google translate-ul" cu animalele. De asemenea, este și un prieten pe cinste, și un iubit... pe măsură. Cred. Sper :)). Cum v-am zis, la sfârșitul cărții eram mai confuză decât Kylie.

Vă recomand cu drag această carte, de fapt, această serie, ce promite a fi foarte, foarte bună. Este o carte asemănătoare filmelor atât de dragi mie cu puști și puștoaice ce nu înțeleg rostul vieții, un amalgam de parfum de adolescent, mister, supranatural, sărutări pline de iubire, prietenie, minciuni și secrete ce vibrează spre a fi aflate.

E o serie ce are un mesaj foarte puternic pentru toți tinerii din generația noastră: Fiecare persoană e unica în felul ei și trebuie să ne acceptăm așa cum suntem, deoarece fiecare ființă e ca o culoare nouă în această lume alb-negru.