duminică, octombrie 21, 2012

”Frenezia” de Francesca Lia Block - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Corint Junior și o puteți comanda de AICI
Știți perioada aceea dificilă în care treci prin tot felul de transformări, atât fizice cât mai ales sufletești, în care te frămânți și încerci să descoperi cine ești, cum ești, și încotro te îndrepți, în care îți dai seama cine îți sunt prieteni și cine nu, iar în care familia are un rol extrem de important – fără sprijinul ei toată această etapă va fi mult mai grea? E și așa greu să te înțelegi deplin, și atunci când te trezești cu tot felul de ziduri în față e mult mai dificil. Mai ales când trebuie să te prefaci, când nu ești acceptat de cei din jur, și nu poți fi tu însuți.
Ei, adăugați la toate acestea faptul că atunci când aveai treisprezece ani ceva te-a marcat și ți-a schimbat percepția despre viață și despre tine, că tot felul de oameni mor în pădurile pe care tu le iubești, că mama ta e un vănător iar ție îți sunt dragi animalele...și încă multe altele. Vă puteți imagina atunci cam prin ce trece Olivia (Liv), personajul principal din cartea „Frenezia”.
Locuind într-un oraș plin cu oameni cu prejudecăți, trei tineri sunt nevoiți să disimuleze, să pretindă că sunt normali, doar pentru a fi acceptați de cei din jur. Liv e fata ciudată, fără prietene, de care toți se feresc sau o ironizează, datorită aspectului ei mai aparte și a trăsăturilor mai aparte. Corey, iubitul ei, un tip timid și retras, este marginalizat pentru că este negru, iar cei doi țin relația în secret de mulți ani, pentru că părinții lor nu ar fi de acord în veci cu asta. Pace, cel mai bun prieten al lui Liv, este gay, și pentru a ascunde asta, cei doi se prefac că ar fi împreună. Toți trei se ajută reciproc pentru a păstra aparențele, dar sunt extrem de nefericiți,  pentru că nu sunt ei înșiși, nu sunt liberi, ci trebuie să pretindă că sunt alfel.
Da, poate că totul vă dă senzația că vă vorbesc despre o comedie cu adolescenți, dar nu este așa deloc, ci mai mult o dramă. Tristețea dintre paginile cărții e apăsătoare și o veți simți inevitabil și voi. Veți fi emoționați de legătura strânsă de prietenie dintre cei trei, de modul cum se sprijină și înțeleg, dar și îndurerați de toate problemele și piedicile de care au parte constant.
De la acel eveniment de acum câțiva ani, Liv a început să se confrunte cu anumite transformări, fizice, dar psihice, ca și modalitate de a percepe lumea și ce e în jurul ei. O teamă profundă o macină constant, și își pune multe întrebări referitoare la ce este ea cu adevărat. Ce i s-a întâmplat când avea treisprezece ani, și când a simțit acea furie necontrolată, o sete de sânge, de ură față de mama ei, descoperind lupul din portbagaj, ucis aceasta? După acel episod, ai ei au dus-o la un psiholog, și de atunci ia constant antidepresive. Dar poate ea fi capabilă să îi rănească pe cei din jur, dacă va mai trece prin asemenea clipe de furie vreodată? 
După cum puteți vedea, o grămadă de întrebări plutesc în aer, și multe răspunsuri sunt necesare, dar nu le veți putea descoperi decât în rândurile romanului ”Frenezia” de Francesca Lia Block :). 
Am auzit atâtea despre această carte, și nu de bine, încât nu știam ce să cred când am început să o citesc. Mi-am propus doar să alung din mintea mea concluziile celorlalți, și să o parcurg cu inima deschisă, să nu mă închid și să o tratez cu indiferență doar pentru că a fost catalogată într-un anumit fel.
Și iată ce impresia mi-a lăsat: e o carte frumoasă! Are, sigur, ca oricare alta, părțile ei nu așa reușite, dar și bune, iar concluzia finală e că mi-a plăcut și nici nu știu de ce am permis vreo clipă înainte de a o descoperi să mă las influențată de părerile altora și să o evit cât de mult am putut. Neajunsurile ei ar fi că nu are așa multă acțiune, suspans, și o problemă mare pentru unii a fost că lipsesc și multe momente de fantasy, supranatural, dar asta nu m-a deranjat pe mine, deoarece eu nu caut numai lupi fioroși, lupte, și puteri extraordinare când citesc o carte, chiar dacă e cu vârcolaci. Ce m-a deranjat e că unele lucruri nu au fost clarificate, cum ar fi povestea lui Pace cu acel Michael, și mi-aș fi dorit să aflu mai multe despre asta, deoarece el a fost personajul meu preferat. Mulți au fost deranjați că finalul a fost lăsat deschis, dar nu înțeleg ce ați fi vrut, să spună unde s-au mutat, câți copii au avut și ce culoare a avut pielea lor, dacă au fost albi sau mulatri? Nu trebuie să ne așteptăm să primim totul mură în gură de fiecare dată, scriitoarea ne-a oferit șansa de a ne imagina propriul nostru deznodământ pentru personaje și poveste. Sfârșitul a fost din punctul meu de vedere bun, doar că mi-aș fi dorit să nu se fi înghesuit așa multe evenimente ale cărții doar în ultimele pagini, să fie mai echilibrată acțiunea pe parcurs. Atât.
Acum, părțile frumoase, și au fost. Am fost  emoționată de cartea aceasta, și m-a surprins plăcut cu stilul ei special, liric, melancolic (ulterior am aflat că scriitoarea a publicat și un volum de poezii, și asta explică multe). Am simțit cu adevărat tristețea din carte, m-am lăsat cuprinsă de drama acestor tineri care nu au greșit cu nimic pentru că sunt diferiți, și acum sunt nevoiți să trăiască o viață dublă, să nu aibă șansa de a fi ei însuși. 
În acest roman veți găsi una dintre cele mai frumoase prietenii posibile, cea dintre Pace, Liv și Corey. Ce n-aș da să am și eu asemenea prieteni băieți, să ne ținem unul altuia spatele, să ne înțelegem doar din priviri, să trecem împreună prin toate greutățile. Moartea unuia dintre cei trei mi-a cauzat o durere mare, și nu mă așteptam. Pentru că citesc zeci de cărți, în majoritatea cineva moare, sau este omorât, dar niciodată nu am trăit suferința propriu zisă, cum a fost aici. Am simțit că am pierdut un prieten bun, un prieten drag, de care mă atașasem și mă făcea împăcată senzația de a-i fi aproape, chiar și doar cu sufletul. 
Părerea mea e că unii au tendința să privească cărțile ca pe o casă, sau un castel frumos, și dacă are anumite crăpături, pânze de paianjen, sau defecte vizibile, nu își mai doresc să intre în ea și să îi descopere dedesubturile. Eu vă sfătuiesc să nu tratați superficial cărțile, să căutați în ele doar acțiunea, ci să însușiți și anumite lecții de viață, exemple, povești din care aveți ce învăța, pentru că acesta e unul dintre rolurile romanelor: unul educativ mai întâi. Și din cartea aceasta sunt atâtea lucruri de învățat, și situații de viață care pot fi reale, traume ale unor adolescenți și cum au reușit ei să treacă (sau nu) peste ele.
Nu am absolut nimic cu cei cărora nu le-a plăcut, fiecare are așteptările lui de la o carte, și le respect părerile. Dar asta nu înseamnă că trebuia să fiu de acord cu ele, sau să mă las influențată. 

Nu o să recomand acest roman celor care vânează doar acțiunea, firul narativ, sau alte elemente mai simple, deoarece vor fi dezamăgiți de el, nu o să le placă și îl vor cataloga prost, și asta pe nedrept. Ci celor care pot percepe profunzimea unei cărți, pot învăța din greșelile și lecțiile de viață, pot fi emoționați și interesați și de elemente realiste, nu doar de supranatural. Aceea cred că îi vor aprecia latura educativă, dacă cea fantasy nu predomină, și nu îl vor pune la colț din prima, fără să îi acorde nicio șansă. :)


~Mulţumesc Editurii Corint Junior deoarece mi-a dat şansa să citesc această carte!~

9 comentarii:

  1. Mie mi-a placut povestea in sine, doar ca nu mi-a placut maniera in care e scrisa, faptul ca autoarea nu a pastrat misterul si structura personajelor, de care eu una nu am simtit ca ma pot apropia, in sensul ca nu sunt descrise suficient de bine incat sa pot empatiza cu ele.

    RăspundețiȘtergere
  2. Aceasta carte am citit-o datorita blogului vostru. Am avut sansa sa o castig la un concurs. Si pot sa zic doar ca autoarea are un stil aparte de a scrie. Trateaza totul de la o distanta rece. Insa, lasa loc printre randuri pentru a ne crea propriile ganduri.
    Eu am fost foarte atrasa de felul in care a creat personajul principal. Am simtit alaturi de Liv transformarile ce au loc in trupul si mintea ei. Si am fost un pic dezamagita de moartea lui Pace. El era, dupa parerea mea, pata de culoare a acestui roman.
    Si, Krisz, ai dreptate, acest roman poate fi citit doar daca iti deschizi larg ochii sufletului. Mersi pentru aceasta recenzie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamne, scrii atat de frumos despre carti incat aproape de fiecare data raman fara cuvinte. E ca si cum nimic din ce as vrea sa spun nu ar putea sa arate de fapt cat de tare imi plac recenziile tale. Sunt atat de incantata cand vad ca exista oameni ce iubesc cartile asa de mult incat simt chestia asta extrem de personal. Ca si cum eu as fi inventat lectura sau ca si cum eu as fi scris fiecare carte despre care vorbesti :)))

    RăspundețiȘtergere
  4. @Ramona: Probabil e si greu sa empatizezi cu ele daca nu ai trecut prin probleme asemenatoare. Eu pe Liv am inteles-o totusi, iar referitor la misterul personajelor, mie mi se pare ca a existat prea mult chiar :)). Adica mi-as fi dorit sa aflu mai multe despre Pace si povestea lui..
    @Veronica(experimentul): Multumesc pentru comentariul frumos. Eram convinsa ca o persoana cu un suflet asa frumos ca al tau va intelege aceasta carte, care e mult mai profunda si greu de inteles decat pare la prima vedere.

    RăspundețiȘtergere
  5. @roxtao: Comentariul tau cu siguranta mi-a facut saptamana mai frumoasa! Multumesc din suflet, si mai ales venind din partea ta, a caror recenzii le iubesc si le citesc cu mare drag. Imi pare rau ca nu am timp mereu sa iti las o parere, dar mereu sunt alaturi de tine si de blog.
    Parerea ta mi-a produs si un zambet mai larg, deoarece eu mereu am impresia ca nu reusesc sa transmit ce vreau, si nu imi ies recenziile asa cum trebuie. Ma gandesc de multa vreme sa nu mai fac eu acel rezumat(in care povestesc in alte cuvinte tot sinopsisul cartii, pentru ca nu pot dezvalui mai multe), sa pun descrierea cartii, cum faci si tu, si sa las astfel loc sa sciu mai mult la impresii si personaje.
    Imi doresc mereu sa dau mult mai mult, din gândurile, ideile mele, ca sa conving persoanele care imi citesc cuvintele sa ia in consideratie o anumita carte data viitoare cand vor intra intr-o librarie. Sau orice carte. Sa citeasca, de fapt. Asta e esential.
    Si da, poate in acest moment ar trebui sa fiu la acel stadiu de cititor mai nazuros, mai cu pretentii, dar ori carte prind in mana, chiar si una simpla la prima vedere, cu o poveste ca aceasta, tot imi face o deosebita placere sa o citesc. Multumesc inca o data!

    RăspundețiȘtergere
  6. Krisz, si eu comentez rar, desi citesc fiecare articol nou pe care il postezi. Asa ca stiu cum e sa fii un cititor fidel, insa nu foarte..vorbaret ^_^ Si iti sunt recunoscatoare pt ca ma incurajezi mereu. Mai ales la inceput, cand am vazut ca ai inceput sa imi urmaresti blogul m-am simtit atat de onorata! Eu urmaream Walking on Letters de mult timp si il vedeam ca pe unul dintre blogurile acelea..de baza asa, un fel de autoritate in domeniu :) Alaturi de inca..stai sa ma gandesc. Cred ca inca 3 bloguri (din care unul s-a inchis) mai erau pe aceeasi treapta, undeva sus, sus de tot!
    Cat despre "planul" recenziilor...cred ca poti incerca si asa, sa pui descrierea oficiala, sa vezi daca ti se pare mai ok. Oricum, am vazut ca tu spoilere nu dai, asa ca din punct de vedere al dezvaluirilor, ar fi cam acelasi lucru. Dar cred ca ti-ar fi mai usor. Mie mi se pare ca cel putin in cazul cartilor publicate in ultimii ani, descrierile editurilor spun indeajuns de multe despre actiune, asa ca nu mai e nevoie neaparat de un rezumat separat. Poate doar daca citesti o carte al carui sinopsis e prea sumar..
    Se observa ca iti doresti cu adevarat sa faci oamenii sa citeasca! Si nici o grija, chiar ajunge tot ce trebuie la cei care iti citesc blogul :D
    Si eu ma gandeam adesea ca e ciudat ca pot numara pe degetele de la o mana cartile care chiar nu mi-au placut absolut deloc. Dar, la fel cum ai spus si tu, de cele mai multe ori, indiferent de cat de usurica ar fi o poveste, tot gasesc ceva ce imi place, tot are o parte care ma atrage. De aceea am uneori o retinere sa recomand carti cu prea mare entuziasm, pentru ca nu stiu daca intr-adevar cartea aceea e minunata si o sa fie pe gustul majoritatii cititorilor sau daca e vorba doar de chestia asta a mea, de faptul ca imi plac majoritatea povestilor :) Si mi-e sa nu ma injure lumea apoi ca au cumparat ceva la recomandarea mea si nu le-a placut ^_^

    RăspundețiȘtergere
  7. @roxtao: Da, nu dau spoilere, detest sa fac asta. Prefer sa ma concentrez si sa ma gandesc de doua ori cum sa spun o idee ca sa nu dezvaluie ceva, decat sa dau un spoiler. E firesc ca mi-ar fi mult mai usor sa fac asta, si nici nu ar trebui multa munca, dar ma intreb cum as mai reusi sa atrag cititorul spre o anumita carte, daca ii spun eu mare parte din ce s-a intamplat acolo? Cred ca ti-am mai zis ca am patit-o..am citit recenzii pe unele bloguri la diverse carti, pline de spoilere, si cand am citit si eu respectivele romane deja interesul meu era considerabil diminuat, pentru ca stiam cam tot :))
    Eu nu am o problema sa fac si acel rezumat, eu pot sa scriu si pana maine despre o carte, mai ales la una care mi-a placut mult, dar ma gandesc la schimbarea asta pentru ca imi ies kilometrice recenziile, pur si simplu nu pot sa scriu mai putin (creierul meu e defect :)) ) si sunt convinsa ca vizitatorii se sperie de lungimea unei recenzii si nu o citesc. As reusi astfel sa ma desfasor, ca sa spun asa, la impresii, pentru ca ele conteaza mai multe, cred eu.

    RăspundețiȘtergere
  8. :))) te inteleg perfect, in privinta ambelor aspecte! Si eu urasc spoilerele (mai ales cand gasesc recenzii pline de ele de la un cap la altul!), si eu am patit asa ceva. Am citit cateva "recenzii" de astea la Eve 2 si cand am citit cartea stiam absolut tot ce se intampla, fiecare detaliu! Am fost furioasa de atunci, m-am si dezabonat in ziua aia de la o multime de bloguri.
    Cat priveste lungimea recenziilor...we have the same problem. Chiar imi spunea cineva ca poate ar trebui sa le fac mai compacte, insa eu deja incerc sa fac doar un rezumat la tot ceea ce as vrea sa scriu de fapt :)) Oricum, cred ca depinde de stilul fiecaruia. Fata aceea care mi-a spus ca le fac prea lungi prefera opiniile foarte succinte, are un stil mai..jurnalistic asa, posteaza in general o parere de ansamblu, fara sa detalieze. Noi probabil suntem croite din alt material, de asta nu ne mai putem opri din scris :D La mine e oricum o tendinta generala asta, mereu scriu mult, nu doar cand e vorba de recenzii. Dupa cum se vede foarte clar si din comentariile astea nu tocmai scurte :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Recenzia ta m-a lasat fara grai. Ziua mea se apropie (31 octombrie) si stiu ce-mi doresc. Este pacat ca unul din personaje moare, dar nicio carte nu este absolut perfecta. Nu vroiam cartea asta foarte mult, dar dupa ce am citit cele scrise de tine am ramas masca. Pare exact genul meu de carte. Eu nu sunt in cautare de carti neaparat numai SF , fantasy... P.S. : O prietena mi-a zis ca mi-o da cadou. Mda, nu e chiar o surpriza, dar daca o s-o am in biblioteca... <3

    RăspundețiȘtergere

Vă mulțumim pentru că ne vizitați blogul și pentru comentariile voastre. Contează foarte mult pentru noi să vă aflăm gândurile :). Dacă ați pus o întrebare, reveniți, cu siguranță vă vom răspunde!