luni, august 20, 2012

Concurs "Jurnalul pierdut"

Nu s-a pierdut niciun jurnal, așa că nu vă panicați, însă dorim să facem în așa fel încât să se piardă unul :D. La ce ne-am gândit? Vă provocam ca printr-un comentariu să spuneți un gând sau o dorință ascunsă, ce nu ați îndrăzni niciodată să divulgați. Aceste frânturi de gânduri scrise de voi vor rămâne sigilate într-un jurnal și îl vom face pierdut. În acest mod, inima voastră va fi descărcată, dar și împăcată. Ce spuneți?
Nimeni nu vă va judeca, noi chiar vă vom premia :D.
Dacă vreți să vă înscrieți în concursul "Jurnalul pierdut", trebuie să împliniți această cerință, chiar dacă jurizarea se va face prin tragere la sorți.
Care sunt premiile?
Premiul I - Jurnalul Bye Bye Kitty oferit de Michikit, admina blogului "Raftul de Jurnale"
Premiul II - un cupon de 30% reducere la orice jurnal de pe blogul "Raftul cu Jurnale"
Premiul III - un cupon de 30% reducere la orice jurnal de pe blogul "Raftul cu Jurnale"

Durata concursului: 19 august - 2 septembrie
Așteptăm cu sufletul la gură să vă împărtășiți gândurile și sentimentele, pentru a putea la final să încheiem acest jurnal plin de secrete și să îl lăsăm să plutească pe mare, spre alte orizonturi.

Mulțumim mult, Michikit!
Raftul cu Jurnale

47 de comentarii:

  1. Un lucru pe care nu l-am spus nimanui ar fi ca mi-as fi dorit sa ma fi nascut in Japonia

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-as fi dorit ca familia sa nu ma critice atat si ca mama sa ma sustina in ceea ce vreau. Stiu ca nu sunt cine stie ce talent, dar mi-ar place, mi-as dori din suflet sa pot deveni scriitoare, dar este dureros cand mama ta nu te sustine si te descurajeaza. As vrea sa plang saptamani, sau macar...sa taca dracului din gura. Nici nu mi-a citit un singur rand din toate scrierile care le-am facut si se trezeste sa isi bage coada in visele mele. Macar sa ma lase sa visez, daca destinul mi-o fi altfel...

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-e frică să rămân singură. Mi-e frică că nu sunt destul de bună. Mi-e frică că lumea va călca în picioare visele care-mi sunt atât de dragi şi-mi va lua în derâdere cele mai iubite lucruri.
    De aia şi sunt cum sunt. Pentru că mi-e frică. Şi nu e nimeni să o risipească.
    Mi-aş dori să fiu mai recunoscătoare pentru ceea ce am. Să înţeleg mai bine ce se întâmplă în jurul meu şi să nu mai fiu aşa egoistă.
    Aş vrea să spun tot ce simt şi cred. Ar fi mai uşor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cand eram mica, ma intrebam adesea ce am facut pentru ca tatal meu sa nu ma vrea, cu ce am gresit, ce e "stricat" la mine. Uneori, ma mai bantuie gandul asta si acum, dar il alung repede, ajungand la concluzia ca e el un idiot.
    Poate ca nu e cine stie ce gand secret, dar nu l-am mai spus nimanui, niciodata.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cea mai mare dorința a mea este să dau timpul înapoi. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Imi vine sa urlu cand ma gandesc la cele mai negre timpuri din viata mea. Cand colegii si persoanele cararora le spuneam prieteni m-au calcat in picioare fara ca macar sa se uite in spate. Au plecat razand lasandu-ma sprijinita de un copac plangand in suspine si sughituri. M-au lasat cu niste ganduri negre si macabre. Si sufeream intr-un mod cumplit. Eram batjocorita de toata lumea. De ce? Nu stiam. Dar acum m-am schimbat. Inca imi aduc aminte,nu cred ca am sa uit vreodata. Ma plimbam pe strazi catre statia de autobuz ca o fantoma si nu-mi pasa de privirile oamenilor care ma priveau cu mila.Eram constienta de culoarea cadevrica a fetei mele.Ma faceau sa ma simt si mai rau. Iar in autobuz imi muscam de geaca si urlam dar nu se auzea deoarece nu mai aveam nevoie de alti oameni sa ma faca ,,nebuna" Cand am ajuns acasa pur si simplu m-am bagat in pat asa rece si inghetata cu o durere de cap extraordianara. Si desi vroiam sa plang ,nu puteam deoarecepur si simplu cred ca-mi consumasem rezerva de lacrimi.Nimeni din familia mea nu si-a dat semaa ce s-a intamplat cu mine, defapt nici nu au observat ca am patit ceva si prefer sa ramana asa in secret, poate si ei o sa-mi arunce o privire de mila.

    In scurt am insistat eu sa fiu mutata la o alta scoala. Care a fost de mii de ori mai buna. Si totusi nu am spus absolut nimanui de intamplarea asta, chiar daca acolo am cei mai buni prieteni din lume pe care mi as fi putut dorii vreodata.

    RăspundețiȘtergere
  7. Unul din lucrurile pe care nu am vrut sa il spun nimanui este faptul ca... imi e frica de propriul meu viitor. "Cum va fi?"/ "Ce sacrificii va trebui sa fac?" / "Daca imi voi alege gresit cariera?" ... Si multe alte intrebari care ma macina... Stiu ca viitorul eu mi-l fac si stiu ca nu ar trebui sa imi fie frica, dar imi e! Mai mult, e frica sau emotie? :-ss x_x

    RăspundețiȘtergere
  8. Un lucru pe care nu obisnuiesc sa-l destainui este ca mi-e frica de oameni, de a fi eu insami si de a iesi in evidenta. Am impresia ca voi fi judecata indiferent de ceea ce fac, asa ca nu reusesc sa comunic cu adevaat cu adolscenti de varsta mea. Mi-as dori sa pot fi mai relaxata in preajma lor, dar am fost dezamagita cum niciun copil de 15 ani nu ar trebui sa fie, iar acum incredere nu am decat in jurnalul pe care il tin de ani buni.

    RăspundețiȘtergere
  9. Un lucru pe care nu il spun si pe care mi-l doresc din tot sufletul este acela ca uneori mi-as dori sa plec departe, intr-un loc unde nimeni nu ma cunoaste, sa incep o viata noua. Nu stiu de ce imi doresc acest lucru pentru ca duc o viata fericita. Dar uneori aceste sentimente, pur si simplu ma coplesesc. As vrea sa scap de toti si de toate.

    RăspundețiȘtergere
  10. Stiti.. sunt multe persoane care iti vor raul. .. Eu de multe ori mi-as dori sa le fac rau , sa uit de ei, sa nu ii mai vad. Nu am zis asta la nimeni, am pastat in mine si am tacut, am mers mai departe..

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu, sincer, mi-as dori cel mai mult sa pot sa zbor, cu toate ca nu am mai spus asta nimanui. Este un sentiment minunat sa fii liber, si cum l-ai putea gusta altfel?
    Kisses.

    RăspundețiȘtergere
  12. E ciudat să spun asta. Am o obsesie pentru moarte.
    Când merg pe stradă, mintea mea începe să vizualizeze maşini mergând spre mine, şoferi care-şi pierd controlul, viteza lor incontrolabilă, apoi trupul meu zăcând pe şosea. Când călătoresc, munţii par că pot cădea peste maşina familiei mele în fiecare secundă. Îmi imaginez zgomotul, pot auzi ţipetele mamei, şi stau cu privirea în pământ, încercând să-mi alung gândul.
    Apoi mai e şi frica aceea de fiecare dată când folosim maşina. Văd în minte cum tata pierde controlul volanului sau un alt şofer intră în noi, pur şi simplu, când zâmbim şi ne aşteptăm să nu se întâmple nimic. Nu i-am mai spus nimănui până acum.
    De asta poate că nu mă uit la filme horror. Sunt deja destul de paranoică.
    Aş vrea să scap de frica asta prostească. Ştiu că nimic din acele lucruri nu se poate întâmpla, sau că sunt foarte puţine şanse, dar nu pot să gândesc normal. Pur şi simplu.

    Ah, şi ar mai fi o dorinţă micuţă :3 Evan Peters.

    Succes tuturor! :*

    RăspundețiȘtergere
  13. Ceea ce nu spun nimanui e ca ma doare.Ma doare sufletul si cateodata simt ca toate ma sufoca.Imi vine sa plec,sa las totul in urma.Dar unde sa merg?Cine are sa ma iubeasca pe mine in lumea asta?Simt ca nu e de-ajuns.Simt nevoia de mai multa afectiune,pe care nu stiu cine ar putea sa mi-o dea.Si mai simt ca...nu sunt sigura cine sunt .De ce nu pot lua viata de la capat?
    ...
    Urasc lucrurile la care ma gandesc atat de intens ,incat nu mai scap de ele .Foarte greu,cred.
    Si cred ca toate lucrurile pe care le-ati spus voi mai sus sunt adevarate si pentru mine.Poate ca asa suntem noi,adolescentii.Sau poate ca avem si noi dreptate.Poate ca lumea asta a devenit o jungla din care numai cei mai puternici reusesc sa scape :).
    Dar cine suntem noi sa judecam aspectele astea?
    "Doar niste copii" 8-|...

    RăspundețiȘtergere
  14. Un lucru pe care nu vreau sa-l las sa se vada este faptul ca imi este dor de Vlad - fostul meu prieten. Am trait o poveste extrem de frumoasa impreuna. Au trecut doua luni de cand totul s-a terminat, dar il vad in fiecare zi ignorandu-ma, purtandu-se cu prietenii mei de parca i-ar fi cunoscut dintotdeauna. Nu las pe nimeni sa vada ca ma doare ignoranta lui. Stiu ca ma vorbeste pe la spate. Si eu o fac, insa doar ca sa-mi ascund adevaratele sentimente. Nu pot sa mi-l scot din cap, desi cred ca asta este cea mai mare dorinta a mea. Si ce este mai rau, este ca incepe scoala, iar eu va trebui sa il privesc mereu, mergand pe coridor si privind inainte, ca si cum nici nu as fi acolo. Mi-as dori sa-i pot spune cat de mult ma doare, dar nu ii pasa. Si, daca exista cumva persoana care este capabila sa ma faca sa-l urasc, fara sa mai simt niciun strop de iubire pentru el, atunci nu am altceva de facut decat s-o astept.

    RăspundețiȘtergere
  15. Hey, fetelor, da, voi, Krisz si Alexya!! Voi nu scrieti un gand secret in jurnal?

    RăspundețiȘtergere
  16. Un lucru pe care multi nu il stiu este ca mie imi place sa stau mai mult cu baietii. Pur si simplu ma inteleg mai bine cu ei..:D

    RăspundețiȘtergere
  17. un secret....mi`as fi dorit tare mult sa fiu baiat...pe mine parintii ma critica mai mult decat pe fratele meu, orice ar face el gresit nu e certat asa rau, pe cand eu....nu sunt deloc multumiti de mine....si tare mult mi`as fi dorit sa ma fi nascut in America...mi se pare ca ei au alta mentalitate decat noi, si asa e....
    mereu ma intreb, oare cum eram eu ca baiat..???...

    RăspundețiȘtergere
  18. Una dintre cele mai mari dorinte ale mele este sa reusesc sa nu provoc suferinte celor din jur, ci dimpotriva, sa le fac bucurii mereu! :)

    RăspundețiȘtergere
  19. Ceea ce nu am spus nimanui niciodata, nici macar celei mai bune prietene este ca mi-e frica de singuratate. Nu vreau sa fiu in centrul atentiei, dar nici singura. Am primit odata o leapsa care m-a intrebat "Ce te-ar face sa te sinucizi" iar eu am raspuns dupa mult timp de gandire : Singuratatea.
    Singuratatea este acel moment cand iti dai seama ca nu ai pe nimeni care sa te sprijine, sa te ajute cand ai nevoie. Singuratatea, pentru mine, este o femeie imbracata in negru, ceva gen Moartea, care ma invaluie treptat treptat si ma face sa-mi dau seama ca niciodata n-am avut vreun prieten adevarat.

    RăspundețiȘtergere
  20. Ceea ce am ascuns in mine... e faptul ca imi doresc sa nu fi existat. Intr-o lume atat de cruda, in care totul mi se pare fara sens... mi-as fi dorit sa fi fost invizibila. Nimeni sa nu ma cunoasca sau sa ma vada... sa fiu un suflet ratacit care sa nu fie inconjurat de nimeni. Poate ca singuratatea pare pentru unii infricosatoare, insa pentru mine pare un drum sigur, in care nu exista batjocura, ura si nesimtire. Poare pare cinic, insa asta este fantezia mea.

    RăspundețiȘtergere
  21. Mi-am dorit intotdeauna sa ma razbun(macar un pic) pe persoanele acelea care sunt manga de bani, si care se lauda mereu cu ultimele haine luate din Milano,e tc. Pur si simplu...

    RăspundețiȘtergere
  22. Anul trecut am trecut la liceu ,si toti copiii de varsta mea au fost foarte entuziasmati ,fericiti ,bla bla ,numai eu nu ...De ce ? Pentru ca tocmai mi-am pierdut cele mai bune prietene,le cunosc de 13 ani pe fetele alea doua.Ele s-au mutat la alt liceu ,parintii(cam severi) mei nu m-au lasat,au spus ca e prea departe ,iar din cauza asta ,noi nu prea mai vorbim ,nu mai e cum a fost ,nimic !Mi-as fi dorit sa nu plece ,sau sa ma mut si eu acolo,sau macar sa nu ma fi atasat asa tare de ele , dar in 13 ani...mai greu ...Acum cand o sa incepem scoala o sa-mi fie si mai greu,alti prieteni au plecat ...e foarte greu ,mai ales cand noii colegi se comporta ca niste oameni primitivi !High school sucks!

    RăspundețiȘtergere
  23. Ceva ce nu am spus nimanui e ca desi zic la toata lumea ca imi urasc tatal pentru ca m-a parasit cand eram mica in sinea mea imi doresc sa se intoarca si sa ajung sa-l cunosc.

    RăspundețiȘtergere
  24. Cum toate părţile rele din viaţa nu sunt nişte secrete, cum majoritatea sunt puse atât pe blogul meu, cât şi prin poezii, cât şi sunt cunoscute de prieteni...nu prea am ce să spun.
    M-am gândit totuşi bine şi vă pot spune ceva, sper totuşi să nu râdeţi prea mult :( :
    IUBESC CLANUL RUS! :)))))

    RăspundețiȘtergere
  25. Nu inteleg de ce parintii trebuie mereu sa ma compare cu fratele meu mai mare si mereu sa-mi spuna ca nimic din ce fac eu nu este bine ca de ce nu sunt si eu ca fratele meu.Recunosc nu sunt ca el ,mie imi place sa scriu dar ei sau deranjat macar sa-mi citeasca lucrarile si povestile?Nu,normal ca nu.De ce trebuie sa fiu criticata ca sunt eu?De ce nu ma accepta asa cum sunt?Multi mi-au spus ca trebuie sa fiu eu sa nu incerc sa devin ca fratele meu ca ma voi pierde atunci ei de ce continua sa-mi puna aceasi intrebare:De ce nu poti sa fi si tu ca fratele tau?Nu inteleg.Daca incep sa le zic realitatea prin care trec zilnic ei imi spun ca nu-i adevarat si iar ajung sa fiu criticata asa ca m-am inchis in mine dar nu voi renunta la ce sunt eu doar pentru ca lor nu le convine.Sa se duca unde-or vrea si sa ma lase pe mine in pace sa fiu eu.

    RăspundețiȘtergere
  26. Pai daca n-am indraznit pana acum sa duvulgam... de ce am face-o acum... adica un secret ramane un secret... :)

    RăspundețiȘtergere
  27. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  28. Mi-as fi dorit sa ma nasc cu un secol mai devreme. Nu stiu de ce, dar acum nu imi mai gasesc locul... Desi sunt inca tanara, am trecut prin multe lucruri. Rememorez perioada mea de slabiciune, in care am vrut sa imi inchei socotelile cu viata. Acum sunt increzatoare, merg mai departe, orice ar fi, intr-o lume nebuna, nebuna, care nu e facuta pentru mine...

    maill- musat_cristina92@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  29. sa merg prin roua, la rasarit,intr-o gradina fermecata,cu miros de arbusti de zmeura , gutui parguite si flori de nu ma uita. acolo sa ma opresc in miezul ei, sa strang la pieprt cea ma draga carte mie si sa sarut dimineata pe gura,copilareste.

    RăspundețiȘtergere
  30. Un gand care ma bantuie cateodata,desi nu sunt foarte mandra de el,este ca mi-as dori sa traiesc singura.Cateodata ma satur de toti cei din jurul meu,inclusiv familie,si as vrea sa stau singura, sa fac tot ce vreau si cand vreau,sa nu mai fiu judecata si sa nu dau socoteala nimanui.Sa fiu doar eu si cu mine!

    RăspundețiȘtergere
  31. Mi-as fi dorit sa ma fi nascuta intr-o alta tara sau macar alt oras din Romania si sa nu am aceleasi persoane in jur si poate sa fiu si eu putin altfel .Sa fiu o alta cred..din multe puncte de vedere..

    RăspundețiȘtergere
  32. Mi-as dori sa devin din nou persoana care eram, acea Oana pe care toti o cunosc, acea Oana care zambeste indiferent de situatie, acea Oana carei nu-i pasa ce i se intampla, care stie intotdeauna cum sa depaseasca situatiile prin care trece, acele situatii de adolescenta normala.

    RăspundețiȘtergere
  33. mi-as dori sa traiesc intr-un loc plin de copaci,iarba si apa..

    RăspundețiȘtergere
  34. Mi-as dori sa fi putut ramane mereu un copil, sa traiesc in lumea aceea lipsita de griji a copilariei.

    RăspundețiȘtergere
  35. Mi-as dori sa fiu mai indrazneata !!! Sa vorbesc mai mult , sa-mi fac prieteni mai usor si sa ma integrez cu cei de varsta mea. Dar de obicei asta este foarte greu , eu nu ma amuz la glumele lor si nici nu stiu cum sa ma comport in preajma lor. Singurul loc unde ma sint ca nu ma judeca nimeni si pot sa fiu asa cum sunt se afla in lumea cartilor , unde incerc sa ma integrez cu personaje si sa "fur" putin din personalitatea lor !

    RăspundețiȘtergere
  36. unul din gandurile mele si dorinta pe care o am este sa pot ajunge sa traiesc intr-un loc unde nimeni nu ma cunoaste unde pe nimeni sa nu ii intereseze de mine fara barfe fara ura fara invidie undeva unde sa pot sa fac ce imi taie capul fara ca eu sa fiu criticata judecata cum se intampla zi de zi in viata fiecaruia dintre noi!sper ca intr-o zi dorinta sa se indeplineasca

    RăspundețiȘtergere
  37. Hmmm, unul din multele mele secrete, ar fi, sa am o casnicie fericita alaturi de Taylor Lautner. Da, da sunt nebuna, stiu, iar chestia asta e practic imposibila, am voie sa visez, nu? Si sa zicem ca si un copil ar fi o binecuvantare.
    Cred ca mi se trage de la prea mult "Twilight". Si visele mi se par afectate de dorinta asta...

    RăspundețiȘtergere
  38. Daca as putea sa dau timpul inapoi si sa schimb ceva as face-o!

    RăspundețiȘtergere
  39. Mi-as dori ca lumea sa ma accepte pentru ceea ce sunt, sa-mi inteleaga deciziile si sa ma sprijine in realizarea lor.

    RăspundețiȘtergere
  40. Interesanta idee, foarte interesanta.
    Cel mai mare secret al meu...ei bine, ar fi acela pe care nu asi permite nimanui sa il afle.Acela ca sunt atat de vulnerabila in interior, pe cat sunt de dura pe dinafara. Toata viata am fost incadrata in tot felul de stereotipuri, clasificata cu o multime de etichete si condamnata inainte de a vorbi.Cred ca de aici mi se i-a atitudinea intepata pe care o am acum.Desi arat de parca asi putea avea lumea la degetul mic, pun tot la suflet si ma intristez din orice rahat.Chiar daca spun ca nu imi pasa, inima mi se strange de pe dinauntru.Desi spun ca urasc, nu asi fi capabila sa port acest sentiment vreodata.Desi arunc cuvinte in van, le cantaresc intotdeauna de doua ori inainte de a le scuipa.
    Asi vrea...asi vrea ca lumea sa incerce sa ma cunoasca inainte de a ma judeca.Asi vrea sa nu ma eticheteze inainte de a apuca sa le arat cine sunt.Asi vrea ca parintii mei sa lase laoparte toate rahaturile societatii si sa ma asculte macar o secunda.Sa lasase mistourile si restul porcariilor, sa vada ce copil au, sa isi dea seama ca nu poti sa oferi respect daca nu primesti respect.Sa nu ma mai faca din cuvinte si sa aiba astptarea de a nu le raspunde inapoi.Sa nu mai arunce cuvinte taioase, sa arate ca ma iubesc, nu sa pomeneasca de asta de craciun si de paste.
    Asi vrea sa nu imi pese si sa fiu de piatra atunci cand vreau.
    Mi-asi dori sa am prieteni adevarati, nu unii care m-au vandut, si care continua sa ma injunghie pe la spate cu fiecare ocazie.Mi-asi dori sa ma pot razbuna fara sa pun la suflet, mi-asi dori sa port pica asa cum le arat ca o fac.
    Asi vrea sa fac rahatul asta de confesiune mai des, cu speranta ca ma va auzi cineva.
    Ok, gata, deja m-am lungit prea mult cu dramele vietii mele. Zici ca m-am confesat la preot.
    Partea ciudata e ca nimeni cunoscut nu va citi asta, dar oricum, ma simt mai bine acum :)

    RăspundețiȘtergere
  41. Un secret:Ma tem ca persoana de langa mine o sa inceteze sa ma mai iubeasca intr-o zi

    RăspundețiȘtergere
  42. Imi e frica de moarte.
    Mereu am zis ca,cand va veni,o voi astepta impacata cu ideea,dar ma gandesc..voi fi vreodata impacata cu asta?
    Imi e frica de cum am sa mor,nu cand.Nu vreau sa mor in apa,asta e singura mea dorinta.E cea mai oribila moarte,dupa parerea mea.
    Cand ma gandesc la viitor,ma gandesc si la diferite scenarii ce mi s-ar putea intampla,cum ar fi:'As putea sa mor anul viitor,ce am facut in viata asta??'
    Si de asta incerc sa-mi traiesc viata cat mai bine...nu stii niciodata cand iti este sortit sa mori..Si asta urasc eu la moarte:ca este imprevizibila.Sper din toata inima ca moartea sa nu fie sfarsitul,sa fie doar un nou inceput,intr-o alta viata.Asta mi-ar placea mie...Suna cam ireal,dar sunt libera sa cred in ce vreau.
    Mereu o sa-mi fie frica sa mor...O sa-mi fie frica de necunoscut.Dar n-am ce face.

    RăspundețiȘtergere
  43. Un secret pe care nu l-am spus nimanui :-? Imi este putin frica de inaltimi si cel mai frica imi este sa nu-i pierd pe cei dragi mie..

    RăspundețiȘtergere
  44. Un secret ?
    Stiti , am citit multe comentarii de aici , si in unele ma regasesc si eu .Dar , stand sa ma gandesc ce mi-e cel mai frica sa stie lumea despre mine este ca ... ei bine am o imaginatie prea bogata . Poate vi se pare ceva banal , insa cand ajung sa imi imaginez fel de fel de scenarii in timp ce ma plimb pe strada , sa ma uit in oglinda si sa ma imaginez ca fiind altcineva , si chiar sa vorbesc cu propria mea constiinta ...
    Suna ca cineva dereglat mental ? Oare asta sunt ?
    Am temeri . Multe . Prea multe ca sa le enumar . Insa cel mai frica imi este de mine . De mintea mea care se poate schimba de la o secunda la alta . Ganduri malefice sau sadice ,imi umplu capusorul , dorindu-mi sa fiu altcineva . Un spion ? Un criminal ? Sau doar o persoana ce incearca sa nu innebuneasca luptandu-se cu propriile ganduri .

    Nu am mai spus asta nimanui , si mi-e prea frica sa o spun .Defapt imi este frica de cum vor reactiona .
    Ei bine ... asta da secret ?

    RăspundețiȘtergere
  45. MI-AS FI DORIT SA FIU BAIAT

    RăspundețiȘtergere
  46. Mi-as dori sa nu mai fiu atat de des criticata si comparata cu sora mea mai mare. Nu sunt des laudata pentru ceea ce fac, iar cand e vorba de vre-o disputa cu sora mea tot timpul eu sunt cea vinovata, chiar daca nu e mereu asa. Uneori am impresia ca are puteri magice si ca le foloseste pentru a-i influenta pe parinti sa o considere perfecta :))

    RăspundețiȘtergere

Vă mulțumim pentru că ne vizitați blogul și pentru comentariile voastre. Contează foarte mult pentru noi să vă aflăm gândurile :). Dacă ați pus o întrebare, reveniți, cu siguranță vă vom răspunde!