Book Lovers Challenge (2)

2. Povestește-ne ceva despre prima ta recenzie: la ce carte a fost făcută, dacă ți-a fost greu să o scrii și de ce, dacă erai curios/curioasă sau emoționat/ă de părerea cititorilor blogului tău.

Cine a pus nenorocita asta de întrebare? Ah, da! Noi :))!  Chiar azi vorbeam cu Krisz despre primele noastre recenzii și am rămas surprinsă cât de mult a trecut, și totuși nu simțim cu adevărat timpul care tot merge fără voia noastră. 

Prima mea recenzie a fost făcută la al treilea volum din seria “Anita Black”, numit “Circul damnaților”,scris de L. K. Hamilton. Îmi amintesc că această carte am primit-o de la Editura Tritonic pentru a face recenzie, iar după să o oferim într-un concurs. Eram atâta de emoționată pentru că a fost prima editura care a acceptat să ne sponsorizeze cu cărți și vroiam foarte mult să ne iasă cum trebuie totul, pentru a vedea cât de serioase suntem și pentru că meritam să fim luate în seama de către ei. Am citit pe nerăsuflate cartea , fiind perioada în care orice carte cu vampiri mi se părea Biblia în persoană:)). Însă când a venit momentul în care trebuia să fac recenzia, m-am panicat total. “Cine sunt eu să mă cred destul de bună să spun lumii întregi că aceasta carte este superbă? Nu sunt critic cu diplomă, doar o amărâtă de fetișcană care adoră să citească.”. La astfel de lucruri meditam eu neîncetat, de parcă repetam în gand alfabetul chinezesc. Și totuși, trebuia să o fac, dar mi-a fost atât de teamă să nu spun prostii sau să nu ajung să ating esențialul cărții și valoarea ei. Îmi era frică să nu spun prea puțin sau prea multe. Și totuși, eram nevoită să fac acest pas spre abisul temerilor mele, așa că am alergat prin ele, ca un fulger leneș și am reusit să fac o mică recenzie de care sunt mândra și acum. Și am fost răsplătită cu gânduri bune din partea cititorilor noștri, fapt pentru care le mulțumesc enorm de mult. 

Pentru orice persoană, indiferent de ceea ce scrie - proză, poezie, recenzie, chiar și o frază - conteaza foarte mult părerea celorlalți pentru că noi suntem cei care ne împingem de la spate să excelăm și să devenim cât mai buni, atât de buni încât să spunem într-o zi că eram pe cale să atingem perfecțiunea, chiar dacă cu toții știm că e doar un mit adorabil.

Dacă e să privesc înapoi, simt că nu m-am schimbat deloc. Sunt la fel de emoționată când încep o recenzie, întotdeauna simt acele cuburi de gheață pe șira spinării, reprezetând însăși teama că poate nu sunt îndeajuns de bună să am această obligație de-a vă povesti despre o creație în care s-a pus o mare parte din sufletul scriitorului. Întotdeauna voi simți acei mici fiori în stomăcelul meu când voi primi un comentariu cu părerea voastră despre ceea ce am scris și întotdeauna mă simt euforică când observ ca ceea ce am relatat în recenzie are logică pentru voi și v-a impulsionat să citiți cartea prezentată de mine. Mă faceți să mă simt bine în pielea mea și faptul că apreciați părerea mea îmi dă un sentiment de bucurie și de împăcare. Vă mulțumesc enorm de mult pentru tot.

Vreau să vă spun că am avut un şoc când am văzut data când am scris prima mea recenzie. 23 mai 2011. E data la care am început să vă nenorocesc cu recenziile mele

„minunate”, să vă amuz sau vă scot în sărite cu atâtea recomandări. Ce ciudat, nu? Adică parcă au trecut secole de când sunt pe blog, şi iată că nu e aşa, şi a zburat doar un an şi ceva de când am postat prima recenzie.

Prima dată am scris agitată şi oarecum emoţionată părerea mea despre cartea “Plăceri interzise” de Laurell K.Hamilton, şi nu, nu am avut parte de nicio plăcere interzisă când am făcut asta :)). De ce spun asta? Pentru că mi-a fost îngrozitor şi nu puteam scoate ideile din capul meu nici cu cleştele, deşi cartea mi-a plăcut foarte mult. Mă simţeam stingheră, nu ştiam cum să încep, ce să spun şi ce nu, îmi era atât de teamă să nu deconspir nimic. Cred că am recitit recenzia după ce am terminat-o de zece ori pe puţin, înainte de a-i da “Publicaţi” cu mâna tremurândă. Probabil acum vă gândiţi “Hey, ce era cu tine?” şi poate sună incredibil de comic ce vă spun, dar aşa a fost :)). Per total, recitind acum recenzia, am constatat că sunt mândră de mine. Adică am scris frumos şi concis, mi-a ieşit, deşi atunci mi se părea că e jalnică. Păi dacă nici eu nu mă laud, atunci cine? :))

Dacă eram emoţionată de ce va crede lumea? Îmi era groază. Da, aţi citit bine. De ce, vă veţi întreba. Nu, nu era ca şi cum aveam ca cititori pe blog vampiri pregătiţi să îmi ia jugulara dacă greşesc ceva, sau vrăjitoare care să mă transforme într-un dovleac. Nicidecum, ci persoane minunate, însă ele erau obişnuite să găsească pe blog doar creaţii ale tinerilor, ficuri, romane, ş.a.m.d. De abia hotărâsem să promovăm şi cărţi, şi nu ştiam cum vor primi cititorii schimbarea. Dacă vor arunca cu roşii virtuale în mine că am îndrăznit eu să vin să le recomand ceva ?

Pe parcurs lucrurile s-au mai liniştit, am devenit mai relaxată şi dacă la început nu ştiam cum să lungesc părerile mele, acum nu mă mai pot opri din scris, după cum probabil aţi observat deja :)). Aş dori să vă mulţumesc din suflet celor care aveţi răbdarea să citiţi complet ce scriu, şi vă asigur că nu dezvălui nimic, dacă unii aşa au senzaţia. Sunteţi nişte eroi :)).

Ştiu că mă înjuraţi în tăcere când vedeţi ditamai recenzia, mare cât o zi de post, dar ce să fac dacă asta e plăcerea mea vinovată? Cărţile sunt ca aerul pentru mine, şi fiindcă nu am cu cine vorbi despre ele, pentru că prietenii mei mi-ar şterge numărul şi m-ar renega dacă le-aş turui toată ziua de ele, mă descarc vorbindu-vă vouă, cititorilor mei dragi, care ştiu că sunteţi la fel de pasionaţi ca mine de lumea această magică. Nu am primit niciodată un comentariu negativ, deşi e evident că nu sunt perfectă şi nu scriu mereu foarte bine, chiar dacă îmi dau silinţa. Când fac recenzii nu tocmai pozitive, mi-aţi arătat că sunteţi dispuşi să acceptaţi părerea mea, deşi uneori nu sunteţi de acord cu ea. Ce mai, you rock!

Nu aveţi idee câtă bucurie îmi faceţi atunci când îmi arătaţi că aţi devenit interesaţi de o carte, sau vă doriţi să o citiţi pentru că v-am recomandat-o sau ceva din recenzia mea v-a convins că merită. Vă mulţumesc pentru toate cuvintele frumoase şi aprecieri. 

Dacă tot am făcut comparaţia cu florile data trecută, o să o continui pe aceeaşi idee şi o să vă spun că noi, cei care facem recenzii în general, suntem ca florăresele. Toate cărţile sunt frumoase şi atractive, ca nişte flori minunate, colorate în atâtea nuanţe, dar noi vă prezentăm calităţile fiecăreia, vi le descriem, vă acomodăm cu parfumul lor, şi vă ajutăm să alegeţi buchetul ideal pentru voi, cel care vi se potriveşte cel mai bine. :)

NEXT TIME:

3.      Cu care personaj din cărțile citite te asemeni cel mai mult (aveți calități, defecte comune, același mod de a acționa în unele situații etc.) ? Dacă nu ai găsit doar un personaj, poți face un mix de 2-3 și să ne spui ce ai asemănător de la fiecare.

Uh, asta care vine e una grea! :-s