Book Lovers Challenge (1)

1.      Cum a început pasiunea ta pentru cărți? Ce romane te-au făcut să iubești lectura și de ce?

Pasiunea pentru cărţi în ceea ce mă priveşte nu cred că a apărut deodată, nu m-a lovit în moalele capului cu o săgeţică cu tuş un Cupidon mic şi dolofan şi de atunci m-am trezit că sunt dependentă de cărţi, respir cuvinte, sunt obsedată să cumpăr cât mai multe romane. Cred că totul e pe principiul “Pofta vine mâncând”..sau în acest caz..citind. 

Dacă la început întorci o pagină cu viteza melcului, şi ăla ameţit, simţi că miroase a fum în jurul tău pentru că sărmanul creier ia foc, sau că trece un secol până termini un capitol, încât te şi duci la oglindă să vezi dacă ai părul cărunt..lucrurile se vor schimba treptat. Te vei considera un retardat, mai mult ca sigur, la primele tale experienţe, dar când vei ajunge să citeşti uşor şi fără probleme un roman de sute de pagini la care alţii îşi fac cruce când îl văd cât e de gros, crezând că vine Apocalipsa o dată cu el, şi tu nici nu simţi când zboară paginile şi ai şi ajuns la capăt, te vei simţi un freakin’ genious !

Părerea mea e că iubirea pentru cărţi e ceva ce creşte în sufletul tău treptat.  Rodeşte ca o floare..sau ca un copăcel mai bine zis. Primele sămânţe ale ei au fost plantate în sufletul meu de mama, de vocea ei angelică care mă introducea în lumea magică a basmelor în fiecare seară, când nu mă culcam până nu o rugam: „Spune-mi o pobete” (neah, nu e greşit, chiar aşa ziceam). 

Apoi, a început să crească încet, şi primii muguri au apărut datorită cărţilor copilăriei pe care le-am citit şi care m-au fermecat, până la un moment dat când unele extrem de triste, cum e şi „Singur pe lume”, m-au marcat şi mi-au clătinat universul meu cu Fifty Shades of Pink (get the irony?), încât am luat o pauză de la citit, deoarece nu puteam concepe că lumea poate fi şi altfel decât perfectă.

Treptat, copăcelul a tot crescut şi a început să înfrunzească şi chiar să apară primii boboci de floare datorită romanelor lui Jane Austen, scriitoarea mea preferată din toate timpurile, fiindcă a reuşit să mă facă să mă îndrăgostesc prima dată de un personaj - Domnul Darcy din „Mândrie şi Prejudecată”, iar mai apoi a cărţilor lui John Fowles precum „Colecţionarul”, „Magicianul”, „Iubita locotenentului francez”, care mi-au stimulat curiozitatea şi mintea foarte mult.

Cred însă că în explozia de flori şi pasiune pentru cărţi a avut un cuvânt foarte important de spus seria „Amurg” de Stephenie Meyer, de care am fost de-a dreptul obsedată, la care am visat luni, ani întregi cu ochii deschişi, şi datorită căreia inima mea bubuia mai să-mi iasă din piept doar auzind cuvintele magice: Edward Cullen, gata să o ia la goană după el ca o mică trădătoare. Oh, great times!
De atunci, copacul veşnic, şi care nu se va ofili niciodată, numit „Krisz’s Uncondittional Love for Books” tot creşte, tot înfloreşte, se face din ce în ce mai frumos. Fiecare floare din el e o carte care m-a impresionat, multe dintre ele sunt cele pe care le iubesc, iar majoritatea sunt romane care vor rămâne în sufletul meu pentru totdeauna. :)

Părinții mei au avut ceva probleme cu mine, când eram micuță. Nu știam să vorbesc corect, nu știam să scriu corect. Ce să mai spun de citit, unde eram varză. Problema era că nu eram o fetiță de grădiniță, ci una de clasa întâi, iar acest lucru era puțin grav. 

Desigur, au încercat amândoi să găsească o soluție la această problemă. Îmi amintesc că m-au dus la un specialist pentru a mă ajuta să îmi dau drumul și să încep să vorbesc corect. Nu știu cât de mult m-a ajutat asta, dar știu că adoram să merg acolo pentru că la fiecare sfârșit de ședintă, îmi dădea un puzzle :)). Știu doar că în clasa a doua, deja puteam citi corect, chiar dacă mă mai încurcam la scris și vorbit. Îmi amintesc cum am rămas singură acasă, pentru că fratele meu a ieşit afară. Era seară deja și mă plictiseam. Așa că m-am dus la bibliotecă și am luat cartea Frații Grimm. În acea seară am și terminat-o, atât de mult mi-a plăcut. Când eram pe la sfârșitul cărții, a venit tata acasă și a început să râdă de mine. Și acum mai face mișto pe seama mea, când mă vede că citesc, și îmi amintește de acele vremuri când nu știam nici să vorbesc corect, dar acum citesc foarte mult :)). Pe parcurs am început să citesc tot mai multe cărți, cărți pe care mi le recomanda tata din bibliotecă, cărți ce au fost citite de mama mea. Eram atât de mândra de mine deoarece simțeam că urmez pașii ei și era un sentiment plăcut. Am citit foarte multe cărți de Sandra Brown ( nu-mi săriți în cap :)) ), multe cărți de dragoste. După ce am terminat biblioteca noastră, am dat atacul la biblioteca mătușii mele, o mare cititoare la rândul ei. Nu știu momentul când am realizat că cititul a ajuns pasiunea mea. Adoram și ador să citesc, să mă scufund în alte lumi visate de creatorii lor. Câteodată mă puneam în postura personajului feminin și in mintea mea se derula povestea,  eu fiind parte din ea - nu ca nu aș face și acum câteodată acest lucru :)). Cărțile m-au ajutat mult, m-au învățat multe. 
Cuvintele precum iubire, suferință, ură, pasiune, curaj, au ajuns să îmi fie familiare și să înțeleg semnificația lor reală. Cărțile au devenit învățătoarele mele și le adoram, deoarece pe cea de la școală nu o aveam la inimă :)).
În concluzie, cred că pasiunea mea s-a născut de când am început să citesc, nu pentru că am fost obligată de mama sau tata, ci pentru că am vrut.
Romanul care m-a făcut să iubesc lectura a fost "Amurg" de Stephenie Meyer. A fost prima carte cumpărată din banii mei și de atunci am început să îmi fac propria bibliotecă. Cred că pentru mulți această carte a fost motivul pentru care iubesc să citească, așa cum a fost în cazul meu. Stephenie Meyer a fost prima scriitoare care mi-a demonstrat că raul nu înseamnă tot timpul ceea ce credem. Vampirii au fost considerați de toți niște creaturi malefice, subordonate de diavol. Însă Stephenie, ca un înger răzbunător, a intrat in iad și a arătat tuturor păcătoșilor adevărul. Ne-a arătat că în orice rău există bine, și viceversa. Ne-a arătat să nu ne lăsăm înșelați de aparențe, ci să privim mai de aproape ca să descoperim esența. Ea a fost cea care mi-a deschis ochii să văd pentru prima dată lumea ce mă înconjoară. Ea a fost cea care mi-a dat o nouă pasiune: cunoașterea oamenilor și a sinelui meu. 

NEXT TIME:

2.      Povestește-ne ceva despre prima ta recenzie: la ce carte a fost făcută, dacă ți-a fost greu să o scrii și de ce, dacă erai curios/curioasă sau emoționat/ă de părerea cititorilor blogului tău.