”Mai las-o moale cu fantomele” de Megan Crewe - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Leda și o puteți comanda de AICI.

În fine, eu am citit ediția de chioșc, dar îmi place mult mai mult titlul de la volumul cartonat – nu știu, e mai inedit și interesant, zic eu, de aceea îl folosesc pe acesta. Țin să vă anunț de la început că această recenzie va fi una ”de criză” :)) pentru că ..să zicem că timpul nu îmi e cel mai îngăduitor prieten.  Ce înseamnă asta? Că voi încerca să fiu cât mai concisă și scurtă și la obiect, fapt care îmi e imposibil de obicei. Chiar sper să îmi iasă de data asta.

Să vă dau întâi câteva motive pentru care fantomele ar putea fi niște prieteni mai loiali și buni ca oamenii. Nu, nu vă uitați ciudat, nici mie nu îmi place ideea de ”fantome”, dar cele din cărți sunt chiar drăguțe și nu ai cum să nu le îndrăgești. Păi de ce? Sunt mai mult decât bucuroase să te vadă, sunt sincere, deoarece nu le folosește cu absolut nimic să fie false, te ajută atunci când ai nevoie de ele, și chiar se simt norocoase să te aibă în viața existența lor. Da, da, știu, în marea lor majoritate, fantomele sunt înfiorătoare și răzbunătoare, dar când veți citi cartea aceasta vă veți da seama că unele spirite pot fi chiar amuzante și simpatice.

Faceți cunoștiință cu Cassandra McKenna. Ciudată și de ocolit pentru majoritatea celor din școală, de parcă ar avea un mare semn roșu de ”Pericol” lipit pe frunte,  singură și cu o viață destul de grea - cu o mamă plecată de acasă mai mereu, fără niște prieteni reali cu care să se înțeleagă, cu o soră care-nu-prea-mai-trăiește acolo, gata să îi critice alegerile vestimentare, lucrurile nu stau prea plăcut pentru Cass. Am menționat că poate vedea fantome? Poate cu asta ar fi trebuit să încep.

Rănită de cea mai bună prietenă în trecut, atacată de toți din jur, marginalizată, toate din cauza unei răzbunări nefondate și prostești a cuiva în care avea încredere, e de înțeles că acum Cass nu vede deloc oamenii cu ochi buni. Oamenii sunt răi și egoiști, capabili să distrugă pe oricine dacă nu le convine ceva, dar au și secrete. Secrete murdare, pe care fantomele le pot afla cu ușurință. Secrete de care ea se poate folosi împotriva lor.

Doi cei mai buni prieteni ai lui Cass nu sunt nicidecum vii, ci două fantome simpatice care o ajută cu drag să îi pună la punct pe cei din jur. Și ea nu iartă pe nimeni. Ai un secret? Pregătește-te să fie aflat de ceilalți din jur în curând!

Cassie era destul de fericită cu modul ăsta de a trăi. Pedepsindu-i pe cei care i-au greșit și făcându-i să le fie teamă, de ea, asta până când va fi pusă în față cu o împrejurare nouă.

Tim, vicepreședintele consiliului elevilor, și cel care răvășește cele mai multe inimi pe acolo, îi descoperă abilitatea. Și îi cere ajutorul. Cu gândul de a afla chiar de la el, care e în grupul persoanelor în care Cass vrea să lovească, niște mizerii de care s-ar putea folosi, aceasta acceptă să îi intermedieze legătura băiatului cu fantoma mamei lui, care decedase de curând. 

Totul super simplu, la prima vedere, dar nu va fi deloc așa. Tim are o viață varză, și e cam distrus din toate punctele de vedere, deși Cass credea că e doar o fațadă pentru a atrage mai multe fete. Lucrurile încep să îi iasă de sub control, iar dacă fata e expertă în fantome, e cam vraiște când vine vorba de cei care încă trăiesc. În curând se va confrunta cu o situație neprevăzută și nedorită: trebuie să îi fie alături unui om, să învețe din nou cum să te comporți în preajma unuia, și cum să îl ajuți, până nu e prea târziu pentru el.. Hm, la asta nu te-ai fi așteptat, nu, Cassie ?

Am citit destule păreri nu așa pozitive despre cartea asta, care să mă facă să mă simt ciudat pentru că mie mi-a plăcut. Da, chiar mi-a plăcut! Nu știu dacă contează și faptul că am citit-o în sesiune, în pauzele de la învățat, atunci când orice frază ce nu are legătură cu seminarele și cursurile e ca o gură de aer proaspăt, ideea e că m-a impresionat într-un mod plăcut și am savurat fiecare pagină cu drag. :))

E un subiect care a mai fost folosit și de alții, și poate veți găsi asemănări cu alte cărți pe care le-ați citit. De exemplu faza cu sora ei, care acum e o fantomă, mi-a amintit de Riley din ”Evermore” de Alyson Noel. 

 De asemenea, era mai frumos, cred eu, dacă Cassie nu doar se folosea de avantajele de a vedea fantome, și de ajutorul lor, ci încerca și ea la rândul ei să le ajute. Să afle ce îi reține pe pământ, să ..nu știu, să facă ceva pentru ele. Mi s-a părut puțin egoist modul ei de a acționa.

Ce nu mi-a plăcut, a fost finalul, cam aglomerat, și puțin lăsat în aer, după mine, având în vedere că nu e o serie. Mi-aș fi dorit sincer să fie o apropiere mai mare între Cass și Tim, să ne fie clar că ei încep să aibă sentimente unul pentru altul..adică au fost împreună în așa de multe faze, ea practic i-a salvat viața, i-a fost alături, erau toate motivele din lume ca ei să se îndrăgostească.

Deoarece Cass folosea asta în carte, când dorea să argumenteze ceva, o să fac și eu la fel și o să vă zic de ce mi s-a părut o carte drăguță și ce mi-a plăcut:

1. Stilul de a scrie e frumos, nu e superficial, axat doar pe acțiune, ci bogat în descrieri și comparații reușite.

2. Personajul principal feminin nu e obișnuit, ci are o personalitate și un mod de a vedea viața diferit, ceea ce o face aparte.

3. Am dat de unele momente emoționante, de citate frumoase, de situații neprevăzute. De multe ori am gândit..”o să se întâmple asta”, și m-am înșelat.

4. Situația cu Tim a fost chiar..neaștaptată pentru mine, profundă. Am simțit suferința lui, cât e de pierdut și distrus e.

5. Două persoane aparent extrem de diferite, vor descoperi cum se pot ajuta unele pe altele: Cass va descoperi ce înseamnă să ajuți pe cineva care are nevoie disperată de asta, să îți faci un prieten adevărat, iar Tim o va ajuta să vadă oamenii cu alți ochi, să își dorească să se integreze din nou în mijlocul lor.

6. Și cel mai important, cred eu, e că mi-a dat mult de gândit. Te face să meditezi la unele aspecte. Să îți dai seama, de exemplu, cât contează să ai un frate sau o soră mai mare capabilă să te asculte, să te ajute, să îți fie prieten. Mulți care au frați mai mici îi văd pe aceștia doar ca niște părâcioși mici, niște piedici în calea distracției sau liniștii lor. Eu sunt singură la părinți, ceea ce e trist. Cred că legătura care se poate forma între frați e indestructibilă, e minunată. Să știi că ai pe cineva acolo important, și aproape, în afară de părinți.

De asemenea, vom descoperi încă o dată cât de înșelătoare sunt aparențele, cum poți judeca greșit felul unei persoane, capabilitatea ei de a suferi cu adevărat, profunzimea sau superficialitatea. Doar pentru că ești popular, nu înseamnă că nu ai și un suflet.

Senzația mea când am terminat cartea? Mi-e dor de mama! Aș fi alergat într-un suflu la ea să o iau în brațe și să îi spun încă o dată cât de importantă e pentru mine și că o iubesc. Voi când i-ați spus mamei voastre ultima dată că o iubiți? Când ați făcut-o să simtă că e centrul Universului vostru, că ea e totul pentru voi? Vă sfătuiesc să faceți asta mereu, să vă bucurați de prezența ei, de faptul că sunteți norocoși că o aveți.

Personajele sunt foarte bine conturate și diferite ca personalități.

Cass nu e adolescenta tipică, cred că reiese destul de clar asta. Nu doar că are abilitatea asta deosebită, dar și personalitatea ei e aparte. E curajoasă și directă, capabilă să înfrunte pe oricine, fără să îi fie teamă de consecințe. E justițiară, vrea să facă dreptate, și să îi facă să plătească pe cei care greșesc. Nu e feminină, interesată de aspectul exterior, de haine, de lucruri superficiale, din contră. 

E acolo pentru sora ei, și o ascultă, o consolează, face tot ce aceasta nu a făcut pentru ea când trăia. Are nevoie de mama ei cu disperare, dar aceasta e prea critică cu ea, neînțelegătoare, și absentă, în majoritatea timpului.

Tim a fost o surpriză plăcută pentru mine. Deși am avut tendința să cred că e doar un tip popular, deloc profund, m-am înșelat complet, ca și Cassie. E cu bun simț, e amabil, și cu un suflet frumos. Moartea mamei lui l-a răvășit complet, suferă incredibil de mult, e pierdut, nu îi mai pasă de ceva pe lume, de așa ziși prieteni, de viață, de nimic. Are un tată pe care îl detestă, deoarece i-a întors spatele mamei lui când avea nevoie, și dorința incredibilă de a crede că ea e încă acolo, că deși nu e fizic, e lângă el mereu. Vă va emoționa cu siguranță caracterul și povestea lui, și veți avea de învățat din ea.

Și așa s-a dus naibii și încercarea asta de a face o recenzie mai scurtă :)). Mda.

Nu știu ce aș mai putea adăuga, dacă citiți cartea cu sufletul, și nu doar cu dorința de a da de o poveste fantasy super tare și cu o grămadă de acțiune, sunt convinsă că vă va plăcea. Mie chiar mi-a lăsat un gust plăcut, nu m-a dezamăgit povestea, deși are și neajunsurile ei. Cred că pentru un roman de debut, pentru adolescenți, e o carte  frumoasă!