”Urâții” de Scott Westerfeld - Recenzie

Cartea a apărut la Editura CorinTeens și o puteți comanda de AICI

Nici nu aveți idee cât mi-am dorit să citesc această carte de când i-am citit descrierea și am devenit intrigată de titlul ei sugestiv. Nu știu dacă de vină a fost faptul că atunci când eram un bebeluș am ales de pe platoul cu obiecte pe lângă carte, pix, bani.. și o oglindă, dar frumusețea a fost un aspect foarte important pentru mine cândva. Obișuiam să mă uit adesea în oglindă, chiar și înainte de culcare, admirându-mă sau căutându-mi defectele. Desigur, acest lucru s-a schimbat, deoarece consider că m-am mai maturizat și am învățat anumite lecții importante, pe care și personajul principal din cartea ”Urâții” de Scott Westerfeld le va primi.

Tally Youngblood așteaptă cu nerăbdare ziua ei de naștere, când va împlini șaisprezece ani, și va primi cel mai frumos cadou, pe care îl dorește de foarte mult timp : acela de a deveni frumoasă. Să nu vă imaginați acum că ea are trei ochi, e cheală, sau mai știu eu ce minunăție. Nu, nicidecum. E o fată normală, un om obișnuit, cum suntem toți. Însă în lumea ei, să fii așa, e o adevărată tragedie, deoarece ești considerat urât. În societatea aceasta distopică, toți oamenii sunt operați pentru a avea trăsături perfecte, dimensiuni ideale, și astfel, datorită egalității dintre ei, viața lor să fie cât mai pașnică și fericită.

În una din călătoriile ei nepermise în Orașul Noilor Frumuseți, în care merge să îl viziteze pe prietenul ei cel mai bun Peris, proaspăt tunat operat, pentru a-i descoperi noua față, o întâlnește pe Shay, o tipă urâtă ca și ea, de aceeași vârstă, nonconformistă și aparte. Se apropie ușor una de alta, deoarece noua ei prietenă o învață o mulțime de lucruri noi, se distrează împreună, încalcă mai multe reguli, și astfel se mai destinde și uită de nerăbdarea de a împlini o dată șaisprezece ani și de a deveni frumoasă. Dar în timp ce Tally visează în continuarea la ziua de 9 septembrie când va fi operată, se gândește la viața minunată pe care o așteaptă și la toată distracția, Shay e reticentă, atacă mereu beneficiile de a deveni frumoasă, e convinsă că acum nu e urâtă și o tot duce la Ruinele ruginite (ce a mai rămas de pe urma fostei civilizații) promițându-i că i-l va prezenta pe David – un tip care i-ar putea schimba percepțiile asupra viitorului. Desigur, Tally consideră că Shay nu e întreagă la minte, că David există doar în imaginația acesteia, din moment ce niciodată nu apare,  și o combate de câte ori poate, aducând aceleași argumente : că după operație vor fi văzute și apreciate, că vor petrece în Orașul Noilor Frumuseți, că viața lor se va schimba radical.. că e groaznic să rămâi urât.

Dar în apropiere de data operației, Shay fuge în Ținutul de Fier, unde spune că o va aștepta David, lăsându-i lui Tally un bilet cu niște indicații criptice, dacă se hotărăște să meargă și ea acolo. Bineînțeles, nici prin cap nu-i trece lui Tally să facă asta, dar nu prea are de ales când Circumstanțele Speciale (niște frumuseți mai aparte, autorități cu anumite abilități neobișnuite) o amenință că dacă nu se va duce la Ținutul de Fier (un loc pe care aceștia în caută de mult timp, deoarece acolo sunt urâți care s-au răzvrătit, au fugit de operație), va rămâne urâtă întreaga viață, deoarece i se va refuza operația de înfrumusețare. Ori încearcă ajungă acolo, să demaște locul și să-și trădeze prietena, ori va rămâne urâtă pe viață.

Ajunge acolo, deși e o complicată călătorie plină de aventuri și de pericole. Totuși, își va da seama că nu asta era partea cea mai grea, ci a-și duce misiunea până la capăt. Pentru că acolo acei oameni, deși urâți, sunt drăguți și muncitori, Shay o așteaptă cu brațele deschise, fericită că prietena ei i s-a alăturat, și îl cunoaște și pe David.. misteriosul băiat despre care a auzit atâtea.

David, deși nu e frumos, e agreabil și plăcut, îi acordă încredere lui Tally din prima clipă, și o învață o mulțime de lecții importante, esențiale, de care a fost privată. O face să înțeleagă că frumusețea adevărată e cea din interior, o ajută să se cunoască mai bine pe ea însăți, să se accepte așa cum este ea, cu adevărat. Începe să înțeleagă motivațiile lor, modul de a vedea lucrurile, de a păstra într-o bibliotecă urme ale fostei civilizații, iar când îi cunoaște pe părinții lui David, doi foști doctori care se ocupau de operații și care au fugit, din cauza adevărului crunt legat de aceste intervenții, adevăr pe care i-l vor spune și lui Tally, aceasta își schimbă complet părerile.

Dar, e nevoie de o sigură greșeală a ei, chiar atunci când se hotărâse să facă ce e corect, și să aducă cu sine o adevărată catastrofă..

Mi-am propus de acum să vă vorbesc mai puțin despre acțiunea cărții, și mai mult despre impresia pe care mi-a făcut-o, dacă și-a lăsat amprenta asupra mea și în ce fel.

Ca să încep cu o glumă, cred că această lumea distopică e visul oricărei pițipoance domnișoare doritoare de perfecțiune și obsedată de frumusețe. O lume în care la o anumită vârstă toată lumea e operată,  se repară orice defect și este adusă la perfecțiune cred că sună minunat. A, și am uitat să menționez că e totul pe gratis, dacă stați să vă gândiți cât de scumpe sunt operațiile plastice acum. Chiar le-aș recomanda cartea, să o citească, dar nu știu dacă au timp între o manichiură, o bârfă cu fetele, și o sedință de înfrumusețare la spa.. :))

Nu știu ce să vă spun despre lumea distopică a lui Scott Westerfeld. Ideea de bază de la care s-a pornit în construirea ei, aceea că societatea din trecut a greșit deoarece inegalitatea dintre oameni îi făcea mai răi, mai nefericiți, că cei mai frumoși erau privilegiați și primeau locuri de muncă mai ușor decât ceilalți.. etc. pare destul de realistă. Trăim într-o lume în care s-a ajuns să se pună excesiv de mult accent pe frumusețea exterioară, și nu e greu să își dai seama că cei cu un aspect fizic plăcut au o viață mai ușoară din anumite puncte de vedere, dacă știu să profite de asta. Dar nu cred că distrugerea eminentă a noastră ar putea veni din asta, adică indvidia există, răutatea, și nu consider că totul pornește de la lipsa de egalitate fizică a oamenilor, ci din alte izvoare mai adânci. Cred că e în natura oamenilor să existe și un strop de răutate, mai mic sau mai mare, și motive se găsesc destule care aduc asta la suprafață.

Nu aș spune ”nu” cu siguranță dacă aș trăi în acea lume, și ar veni momentul de a mă opera. Cred că oricine s-ar simți îngrozitor să trăiască printre, sau în apropierea unor oameni perfecți din punct de vedere fizic, și el să fie doar..normal, comun. Gândiți-vă cât de mulți oameni își fac complexe și în zilele noastre, dacă au nasul mai mare, sau sunt mai plinuți, sau mai știu eu ce, când în jurul tău poate mai sunt nu știu câți la fel. Dar dacă oriunde ai întoarce capul ai vedea numai păpuși Barbie umane, corpuri mlădioase, fețe superbe ? Ar fi crunt. Dar nu sunt de acord cu faptul că operația îți schimbă și personalitatea, modul de a vedea viața. Asta e de neconceput.

Poate de aceea m-am strecurat ușor în pielea lui Tally și am înțeles-o și sprijinit-o din multe puncte de vedere. Empatizez cu ea și i-am împărtășit modul de a percepe lucrurile, chiar dacă mulți veți spune că e unul superficial și poate pueril. Nu, nu e. În lumea ei cel puțin. 

 E un roman distopic care e construit pe aceeași idee ca celelalte : o lume ciudată, complet diferită de a noastră, eronată din unele puncte de vedere și oameni fericiți cu asta, ca și cum ar fi perfect. Apoi intervine ceva care distruge această iluzie, adică conștientizare realității, că nu e bine, că e greșit, și oameni care încep să se răzvrătească, să vadă dincolo de ce li s-a impus să vadă.

M-am lungit cu recenzia și impresiile, deci o să fiu mai scurtă aici. :)) Mi-au plăcut personajele, ca un tot unitar.

Tally e o tipă hotărâtă și sigură pe concepțiile ei, cel puțin la început. Mi-a plăcut că nu e genul de fată care poate fi influențată, sau care își schimbă părerile după cum bate vântul. E ceva de admirat la ea, și la oricine e așa. Cel mai mult m-a impresionat în ultima parte a cărții, atunci când ia contactul cu oamenii din Ținutul de Fier. Frământările ei interioare dintre a face ce e bine în general, sau ce e bine pentru ea și viitorul ei, sunt impresionante. Mi-a plăcut că e curioasă, și nu e genul care să se arunce cu capul înainte ușor. A stat să a analizat totul acolo, și-a format o părere, a cunoscut lumea lor întâi, nu s-a grăbit să anunțe autoritățile și să îi dea în vileag. Iar lecțiile pe care le acumulează ca un burete, faptul că începe să vadă lucrurile cu alți ochi, să își dea seama că frumusețea unui om pornește din interior, e atât de interesant și te face să o admiri.

David e genul de băiat care îți poate intra foarte ușor în inimă din cauza felului lui de a fi. E inevitabil să nu vezi ce suflet mare are, cât de special e în interior, cât de pasionat e de locul unde stă, de solidar cu ceilalți oameni. El nu a cunoscut lumea Noilor Frumuseți, și a crescut printre urâți – sau mai bine să le zic oamenii normali, așa că e cel mai apropiat de gândirea noastră și de modul de a vedea lucrurile.

E un prieten minunat pentru Tally, are încredere în ea din primul moment, o ajută să se integreze, să îi cunoască pe ceilalți, și, cel mai important, pe ea însăși. El o vede cum e cu adevărat: frumoasă. 

”Ceea ce faci tu, felul în care gândești, toate astea te fac frumoasă.”

Shay e personajul meu preferat, cel puțin în această carte. E curajoasă și entuziasmată, te molipsește cu felul ei de a fi. Ar risca orice ca să rămână ea însăși, și nu se teme de nimic. Nu pot să explic de ce mi-a plăcut atât de mult de ea.. doar mi-a plăcut :). O să vă las un video mai jos despre ea, poate veți înțelege mai bine.

 Mi-a plăcut extraordinar de mult o frază din acest trailer:

”Frumusețea e un pat din trandafiri - plin de spini. Iar prețul e sufletul tău.”

 E o carte complexă, din punctul meu de vedere, chiar dacă uneori nu dă impresia asta. Ca de obicei, m-am simțit rușinată dându-mi seama ce răi suntem cu mediul înconjurător, cât de materialiști suntem, cât depindem de petrol, de politică. 

Mi-a plăcut cel mai mult la această carte că are o puternică simbolistică, că te învață niște lecții importante, sau ți le aduce aminte, dacă le-ai uitat :)