vineri, martie 23, 2012

The rest is still unwritten (20)

Oanaaa. a trimis citate din "O picătură într-un ocean" scris de Ramo. Ne bucurăm să primim cât mai multe citate din cât mai multe povești scrise de fetele noastre. Contează foarte mult atât pentru scriitorul ei, cât și pentru cititorii următori. Mulțumim, Oanaaa.

“Au trecut 10 ani de la moartea parintilor Bellei. Aceasta fiind distrusa a fost gazduita de familia Cullen un an. S-au petrecut foarte multe pe parcursul acestui rastimp : Bella a incercat sa se sinucida de mai multe ori, nereusind insa. Era supravegheata in permanenta de un membru al familiei mai putin Edward. Acesta isi petrecea majoritatea timpului cu iubita sa, Irina, o blonda superba. Revenind la Bella, ea locuia acum la Phill, o ruda din Pheonix, Arizona. Ea s-a mutat la el deoarece nu mai suporta oraselul, nu mai support amintirile si cel mai important nu mai putea vedea zilnic persoana care a injunghiat-o in inima, pe Edward. Isi amintea constant de plecarea lui in momentul in care avea nevoie de el. De atunci au trecut multi ani, dar Bella nu a uitat niciodata si nu l-a putut ierta pentru ce i-a facut. In plus, o ura pe Irina, persoana care « i-l furase » pe baiatul pe care il iubea. Avand 25 de ani, acum personajul nostru principal lucra la politie, in cadrul spionajului. Azi a fost chemata de seful departamentul pentru a-i da o veste.”

“Ajungand acasa, mi-am aruncat pantofii unde am nimerit si m-am aruncat pe patul din dormitorul mare si luminos, cu perdele albe contrastand cu draperiile negre. Cam asa era toata camera mea, black&white. Aceasta combinatie mai reprezenta, asa eram si eu, un amestec ciudat de lucruri total opuse, dar care in ansamblu alcatuiau o combinatie unica. Lacrimile au inceput sa curga siroaie pe obrajii mei. Am incercat sa mi le sterg, dar m-am murdarit de rimel in combinatie cu fard de pleoape apropiat de nuanta pielii mele.”

“-Multumesc… Am pornit catre scari destul de confuza, nu mai stiam exact unde era camera lui Alice. Am urcat repede cele 3 etaje, pana cand am ajuns in ultimul hol si am inceput sa scanez cele trei usi : una era a dressing-ului lui Alice –probabil era cea mai mare camera din casa, intrecand poate si livingul- , una era de la camera lui Alice, iar cealalta, cu pete sangeri pe ea era usa fostei mele camere. 

Genuchi incepura sa mi se inmoaie si simteam ca nu mai am stabilitate, un sentiment de greata cuprinzandu-ma cand amintirile legate de acele pete mi-au venit in cap.”

“Fa pasi, Irinuca, ca ocupi spatiu. Du-te si aseaza-te pe vitrina, o sa se joace Edward mai incolo cu tine.
-Iubi ! Tu nu zici nimic ?!
-Vorbeai cu mine ? O, Doamne, fata Irinei in acest moment este de neinlocuit.
-Nu erai atent la mine ? Te uitai cumva la Soricaru’ asta imbracat in piele si cu platforme in labe ?
-Ai invatat ce inseamna un Soricar ? Sau ai auzit la TV ?”

“Timpul a trecut repede, nu stiam cand apa se racise, probabil adormisem in cada. Stomacul incepu sa isi faca recitalul, scotand sunete groaznice de foame. Mi-am uscat parul si m-am imbracat cu un tricou lung si rosu, pe care scria mare “LIVE your LIFE” cu litere negre, stralucitoare. Mi-am prins parul intr-o coada de cal si am coborat desculta scarile. Ceasul arata ora 18.09. Adormisem, asta era clar. Alice gatea ceva in bucatarie, paste cred.
-Exista pe acolo si o portie pentru mine? Am intrebat privind cratita cu sos de pe aragaz.
-Pa! Am spus iesind din masina. Soarele stralucea mai tare azi, stratul de nori fiind mai subtire. Am intrat in casa goala, pustie. M-am asezat pe un scaun din bucatarie si am mancat repede un bol cu cereale, apoi l-am spalat. Am urcat in camera mea si mi-am spalat dintii, incercand sa scap de gustul amar pe care mi-l lasau saruturile lui Aro. 
Mi-am prins parul intr-o coada si mi-am luat o alta geanta, alba, care se potrivea mai bine cu outfitul, mi-am schimbat pantofii cu uni cu platforma, negri. Mi-am aruncat in geanta telefonul, portofelul,pachetul cu tigari -de care nu ma puteam lipsi, credeam ca reusisem sa ma las de fumat acum trei ani, dar se pare ca nu sunt chiar atat de puternica- si portfardul mic care il aveam pentru astfel de situatii. 
Nu am stat prea mult in camera, m-am grabit la parter unde mi-am facut repede cateva sandvisuri pe care le-am impachetat si le-am aruncat in geanta.”

“-Newton, a sunat naiba, zicea ca te asteapta.
-Sa te duci…
-Aloo! Ce Doamne iarta-ma aveti? Am spus cand i-am vazut pe Jacob si Mike la un centimetru de bataie. M-am asezat intre ei, despartindu-i.
-Nu vezi ca asta se da la tine?! Eu am fost primul! La naiba. Mike, tipul mic si blond, avea impresia ca sunt iubita lui de cand venisem.
-Mike?
-Da, iubito?”

“Destinul nu era decât o mască, cum mască este tot ce nu e moartea. Si moartea, in fine, nu este chiar atat de fioroasa. Nu simteam durere, nici tristete, nici iritare: nimic. Probabil asta este moartea, mi-am zis. Am rasuflat usurata, asteptand sa ma izbeasca lumina cea alba si stralucitoare asa cum era in filme, numai ca nu se intampla.”

7 comentarii:

  1. Ah...am citit acum ceva vreme acest fic...si ce-i drapt mi-a placut la nebunie si sincer sunt sanse sa-l mai citesc inca o data acum:))

    RăspundețiȘtergere
  2. mailul cu citatele de la mine l-ai primit

    RăspundețiȘtergere
  3. Si mie mi-a placut enorm fic'ul ;x chiar merita

    RăspundețiȘtergere
  4. Hey.
    Am ramas placut surprinsa cand am vazut postarea.
    Oanaaa, iti multumesc foarte mult, mi-ai creat o cale prin care am putut revedea ca cititorii imi sunt alaturi. Ma bucur foarte mult ca v-a placut fan ficul, tie si Adinananei. Conteaza enorm pentru mine.
    Kisses, Ramo.

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi plac mult citatele si cu siguranta voi citi ficul, imi place mult ideea :D

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunt frumoase citatele, voi citi se eu ficul ei :d.

    RăspundețiȘtergere
  7. Inca de la inceput am vrut sa citesc ficul , dar cand am citit in rezumat ca e actiunea de la parasirea Bellei , nici nu am incercat sa vad daca e fain am zis ca e prea dramatic pt mine . Sa citesc tot timpul despre cum se plange Bella ca a parasit-o si cum o doare inima si , bla , bla , bla , dar ma gandesc ca poate am judecat gresit ...

    RăspundețiȘtergere

Vă mulțumim pentru că ne vizitați blogul și pentru comentariile voastre. Contează foarte mult pentru noi să vă aflăm gândurile :). Dacă ați pus o întrebare, reveniți, cu siguranță vă vom răspunde!