The magic of words... by you (66)

Gheorghiev Alexandra ne-a trimis citate din "Fior" de Maggie Stiefvater. Am auzit multe păreri bune despre această carte și sper să reușesc să o cumpăr și eu. Mulțumim mult, Alexandra.

“Îmi amintesc ziua când zăceam în zăpadă,o mică pată de căldura care se răcea,înconjurată de lupi. Mă lingeau,mă muşcau,se agitau în jurul trupului meu,se împingeau.Trupurile lor înghesuite blocau puţina căldura pe care o oferea soarele… Mirosul de mosc al blănurilor lor mă făcu să mă gândesc la câini uzi şi frunze arse, plăcut şi terifiant. Limbile lor îmi topeau pielea, colţii lor puternici îmi sfâşiau mânecile şi îmi smulgeau părul, pătrundeau dincolo de claviculă,spre vena jugulară. Aş fi putut să ţip,dar n-am făcut-o. Aş fi putut să mă zbat ,dar n-am făcut-o. Pur şi simplu,am rămas acolo şi am aşteptat sa se întample,privind cerul lăptos de iarnă,de deasupra mea.”

“Mi-am atins din nou buzele de ale ei şi, de data asta, a fost un sărut complet diferit. Au fost şase ani într-un singur moment, buzele ei prinzând viaţă sub ale mele, cu gust de portocală şi dorinţă.

[...]

Şi apoi, mi-am deschis ochii şi eram doar eu şi Grace – nimic nicaieri, doar eu şi Grace -, ea apăsându-şi buzele una de alta de parcă ar fi vrut să îmi păstreze sărutul în interiorul ei, şi eu agăţându-mă de acest moment care era la fel de fragil ca o pasăre în mâinile mele.”

"Am deschis din nou ochii,privindu-i în oglindă până când culoarea lor n-au mai însemnat nimic.M-am întrebat ce vedea Grace la mine,ce o fascina.Ce sunt eu fără pielea de lup?Un băiat atât de plin de cuvinte,că se scurgeau din mine.Chiar acum,fiecare expresie,fiecare vers pe care îl aveam în cap se termina cu acelaşi cuvânt:dragoste.Trebuia să-i spun lui Grace că acesta era ultimul meu an.Am verificat holul să nu fie parinţii ei acolo şi m-am strecurat înapoi în dormitor,unde Grace era deja în pat,o umflătură lungă şi moale sub pături.Pentru un moment am dat liber frâu imaginaţiei cu privire la hainele cu care era îmbrăcată.Mi-am amintit vag ceva de când eram lup-Grace dându-se jos din pat într-o dimineaţă de primăvară îmbrăcată doar cu un tricou lălâu,cu picioarele lungi la vedere în timp ce le scotea de sub pături.Era atât de sexy,că mă durea.”

“L-am mai văzut după aceea,mereu în frig.Stătea la marginea pădurii din curtea noastră din spate,cu ochii lui galbeni fixaţi asupra mea,în timp ce umpleam tăviţa cu mâncare pentru păsări,sau duceam gunoiul,dar niciodată nu se apropia.”

“În întunecimea de la marginea pădurii se schimba ceva şi l-am văzut pe lupul meu,stând lângă un copac,nările sale adulmecând carnea din mâna mea.Am fost uşurată că l-am zărit,dar mi-a trecut brusc atunci când şi-a mişcat capul,şi pătratul de lumină care venea din uşa glisantă i-a căzut pe faţă.Vedeam acum că pe bărbie avea sânge vechi şi uscat.Uscat de câteva zile.Nările i-au servit:simţea mirosul de carne de vită din mâna mea.Ori vita,ori familiaritatea prezenţei mele a fost suficientă ca el să facă vreo câţiva paşi,pentru a ieşi din pădure.Mai aproape decât fusese vreodată.Am rămas în faţa lui,suficient de aproape încât aş fi putut să mă întind şi să-i ating blana strălucitoare.Sau să-i şterg pata roşie de pe bot.”

“Eram o fantomă în pădure, tăcut, nemişcat, rece. Eram iarna întruchipatş, vântul îngheţat sub forma fizică.”

“Mirosul verii pe pielea ei, cadenţa vocii ei pe care abia mi-o aminteam, senzaţia degetelor ei în blana mea. Fiecare părticica din mine cânta la amintirea apropierii ei.”