"Pe jumătate moartă" de Kim Harrison - recenzie

Cartea a apărut la Editura CorinTeens şi o puteţi comanda de AICI.

Nu vi se pare interesantă această întrebare constantă a oamenilor dacă există soarta sau liberul arbitru? Dacă deja destinul nostru este scris sau putem decide noi înșine cum trăim viața noastră?

Mi-a plăcut întotdeauna să discut cu prietenii pe tema asta, deși niciodata nu ajungem la o concluzie, însă ne plăcea tare mult cum dezbăteam acest subiect și aduceam argumente pro și contra… . Chiar dacă nu avea niciun sfârșit această conversație, era un mod în care puteam să cunoaștem mai bine gândirea prietenilor noștri și crezurile în care credeau.

Nu cred că eram singurii care și-au pus aceste întrebări fără răspuns. Sunt sigură că și Madison, personajul principal din cartea “Pe jumătate moartă” ( pe care am primit-o de la editura CorinTeens, căruia  îi mulțumesc mult ), și-a pus această întrebare în viața ei…

Acum însă ne pune ea o întrebare și mai interesantă: merită să murim pentru asta? Sincer, nu cred și nici ea.

Chiar dacă pentru noi acest subiect nu are o importanță extravagantă, ci doar  este o conversație complexă, pentru alții aceste două crezuri ce se contrazic categoric înseamnă scopul pentru care trăiesc.

În această bătălie constantă între aceste două “religii”,  întotdeauna există victime colaterale, pentru a demonstra fiecare parte că credința lor e cea corectă. Din păcate, Madison a fost una dintre ele. A fost omorâtă de un spintecător al întunericului, însă a reușit să-i smulgă amuleta și să scape. Astfel, poate să trăiască alături de oameni, chiar dacă e moartă. Macăr nu e dispărută.

În primul moment, nu înțelegea de ce a murit, de ce e posibil ca o fată de doar șapteprezece ani să moară, în timp ce mergea de la balul de absolvire acasă cu un băiat trăsnet. Cel mai rău dintre toate era cum a avut ghinionul ca fix băiatul trăsnet să fie ucigașul ei?

Însă, după ce a venit un spintecător al luminii să o protejeze, a început să îi explice o mică parte pentru a afla în ce a intrat fără voința ei.

Spintecătorii luminii și ai întunericului sunt în esență îngerii decăzuti, însă fiecare luptă pentru un scop anume. Spintecătorii luminii luptă pentru a proteja omenirea, dându-le libertatea de a decide propria viață, iar spintecătorii întunericului sunt cei care îi omoară pe cei ce sunt predestinați să facă rau omenirii după ce cresc.

Din această cauză Madison a ajuns în vizorul spintecătorii întunericului, însă nu știa mai exact de ce. Așa că, dacă tot a murit, măcar atât să afle, nu?

Cu timpul, își va da seama că ea nu este un simplu caz în care un spintecător al întunericului omoară pe cineva, căci, reușind să fure amuleta prin care poate să îi ofere iluzia unui corp,  amuleta ce-i permite să trăiasca la limita dintre viață și moarte, face ceva nemaivăzut până acum. De aceea i s-a oferit un spintecător al luminii ca să o apere, deoarece credeau ca nu o vor lăsa în pace până ce nu va muri cu totul.

În încercarea de a ține-o în siguranță, spintecătorul luminii, pe nume Barnabas, luptă din răsputeri să o învețe cum să își atingă gândurile, pentru a știi întotdeauna când e în pericol, dar multe luni trec, încercând în zadar. Acest eșec începe să i se pară ciudat lui Barnabas, deoarece oricât de prostuț ar fi fost elevul – iar Madison nu era deloc prostuță – ar fi trebuit să învețe de ceva vreme cum să controleze această abilitate. De asemenea, în timpul unei intervenții la care a asistat și Madison, spintecătorul întunericului a recunoscut a cui amuletă o deținea Madison. De aceea a fost chemat cel care avea grijă ca spintecătorii luminii să știe din timp cine va fi următoarea victimă a spintecătorilor: cronometrorul luminii, pe nume Ron. După o discuție din care Madison nu a înțeles mare lucru, a aflat că spintecătorul de care a fost omorâtă ea, nu e un simplu spintecător.

După ce a rămas singură, Barnabas și Ron fiind plecați pentru a afla mai multe răspunsuri și pentru a vorbi cu serafimii – șefii tuturor îngerilor – despre situația ei, s-a pricopsit cu un bodyguard pe cinste: un heruvim. Știți acei bebeluși zburători și dezbrăcați, cu arcuri și săgeți? Da, acela e un heruvim, un îngeraș foarte simpatic, pus de Ron pentru a o proteja de răul care o țintește din toate părțile.

Împreună cu sfera strălucitoare enervantă care e însuși micul heruvim, Madison a început să afle pe pielea ei că pericolul încă dăinuie în jurul ei, fiind capabilă să vadă lucruri ce omul nu ar fi fost în stare să o facă.

Își va da seama că multe lucruri nu i s-au spus, lucruri ce trebuia să le cunoască înainte să fie lăsată singură doar cu un bebeluș pe post de cavaler gata să o salveze. De asemenea, va realiza că din cauza ei, multe persoane pot fi în pericol, una dintre ele fiind un băiat pe nume Josh, cel care inițial a fost cel care a dus-o la bal, chiar dacă nu a plecat acasă tot cu el.

Ce credeți că se va întâmpla cu Madison? Va afla de ce e așa de importantă, încât a reușit să dețină o amuleta foarte importantă? Va reuși să îl țină în viață pe Josh până ce Barnabas se va întoarce? Va reuși să afle de ce spintecătorii întunericului doresc  să o omoare cu orice preț? Doar citind veți afla.

De obicei, zic prima dată despre personajul principal câteva cuvinte, însă de data asta vă voi spune câte ceva despre personajul de care am prins drag: este heruvimul simpatic de care v-am spus mai devreme.

La început, ea nu are un nume propriu, ci un nume de cod: G.R.A.Ț.I.I. o-sută-șaptezeci-și-șase. Cu timpul, Madison îi spune Grace, iar ea își acceptă cu draga inimă botezul iminent. Este foarte simpatică și drăgălașă, gata să sară în ajutor, chiar dacă este o ființă mică și firavă. Îi place să compună poezii cu rime, așa cum fac bebelușii înaripați atunci când vor să binedispună îndrăgostiții. Așa făcea și micuța noastră Grace, deși Madison nu avea statutul de îndrăgostită, ci de îngrozită din cauza situației ei.  Este o mică zvăpăiată, întotdeauna fericită, dar în același timp își ia în serios treaba pe care trebuie să o îndeplinească: să aibă grijă de Madison.

Madison este personajul principal din carte. Atunci când trăia, era privită ca fata ciudată care se îmbracă foarte extravagant, ca o păpușă punk. Chiar dacă a murit, asta nu o determină să facă schimbări de vestimentație. Din contră, rămâne la fel, deși o supăra în continuare modul în care este privită de cei din jur. Încearcă de nenumarate ori să se integreze printre adolescenții populari, dar întotdeauna eșuează.

Cei care au reușit să treaca de exterior, și-au dat seama că este o fată foarte simpatică, deloc ciudată. Desigur, înafară de lucrurile bizare de care e capabilă să le vada, în rest este o fată destul de normală, care e în stare să își riște viața încă o dată pentru a îl salva pe băiatul ce era în pericol din cauza ei. Dacă tot e moartă, ce poate să pățească mai rău de atât? Nu cred că vrem să aflăm...

Mă bucur că cei de la leda au păstrat coperta. Sper din suflet să păstreze și la următoarele volume coperțile pentru că sunt frumoase și interesante.  

O carte foarte originală și interesantă, cu noțiuni diferite în ce privește întunericul și lumina. Mi-a făcut plăcere să citesc aceasta carte deoarece a avut ceva nou, față de alte cărți. Credeți-mă că o veți îndrăgi de la bun început, atât pe Madison, cât și pe celelalte personaje. Iar subiectul pe care a construit scriitoare cartea este fascinant și neexplorat îndeaproape de nicio carte pe care am citit-o până acum.