The magic of words... by you (55)

Sandy mi-a trimis citate din "Blestemul din Swoon" de Nina Maikin. Știu că lui Krisz i-a plăcut mult cartea, iar acum știu și de ce. Mulțumim, Sandy.

„Vroiam. Puteam. M-am uitat. Când am deschis ochii, lumina lunii străpunsese norii. Și iată-l. Ținându-mă de mâini, parcă ridicând un pod între mâinile noastre – cel mai frumos băiat pe care-l văzusem vreodată.”

„Replici răsuflate din scenariul unei telenovele. Nu trebuia să mă întorc să știu că radarul lui Kurt pentru detectat fete trăsnite era pornit. Am mai țipat un pic, am dat din mâini. Și nici nu trebuia să mă uit ca să știu că venea Kurt, cu prietenii săi în urma lui, mergând cu toții leneș, greoi.”

„Soarele apunea fără grabă, cum făcea de obicei în septembrie, aruncând nuanțe puternice de violet și rosu. N-avea să revină imediat, așa că am făcut un duș. Mi-am strâns părul în coc. Mi-am dat cu puțină vaselină pe față – boxerii dac asta, și luptătorii de stradă. Nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce mă așteaptă, dar nu vroiam să fiu speriată de moarte. M-am îmbrăcat ca un spărgător ( maletă neagră cu guler, blugi negri, teniși negri ).”

„- Care-i treaba?

- Nimic nou. Tu cum o duci?

- Bine, bine,

Corpul lui subțire și lung s-a proptit în ușă.

- Am venit s-o văd pe mama ta.

Nu am spus de ce. Nu știam de ce.

- Da? Nu pe mine?”

„În dimineața următoare, am simțit durerile căpătate în ziua de Halloween. Le simțeam pretutindeni. Răsucindu-mă în pat, simțind dureri peste tot, am ajuns față-n față cu iubitul meu. Încă un centimetru, și nasul meu i-a atins bărbia, bucuria indusă de această atingere dizolvând durerea așa cum zahărul se dizolvă în apă.”

- „Bătaie între puicuțe !!!

Nu era un idiom cunoscut în a doua jumatate a anilor 1700. Ceea ce putea să însemne o reîntoarcere în Swoon-ul din prezent. Anume, Taverna Glutonului, unde nu trecuse mult timp. O sfadă feminină trebuie să fie reprezentat o noutate distractivă, cu toate șuierăturile și ovațiile din orașul de mai târziu. Una dintre combatante era a dumneavoastră, sincera Dice. Cealaltă – adversara mea blondă, pieptoasă și palidă – mă țintuise de vechiul bar din stejar. Asta era de așteptat. Atacul ninja pe care-l oprisem între mesteceni l-ar fi împiedicat pe Sin să-și salveze iubirea vieții - firesc avea să fie enervat la culme.”

„ - Bună seara, mi-a spus el.

Era în amurg, destul de întuneric, când l-am văzut la ușa, dar lumina din casă se revărsa ca un bun-venit limpede și strălucitor.

- Pentru tine.

Florile de dantela-reginei-Ana creșteau din belșug de îndată ce vara era treptat înlocuită de toamnă. Dar acest buchet cules cu grijă, cu fire lungi de iarbă și un ciuline violet în mijloc, era special.”

„- Acum. Mulțumită ție, exist. Sunt aici.”

„-Salut, scumpo

-Ruby?

(...)

-Nu, Paris Hilton. Cine credeai? Doamne, ce supărată sunt pe tine în clipa asta!”

„Diagnosticul, pus când aveam treisprezece ani, fusese epilepsie. O formă rară ( nu-i așa că era specială?) care putea sau nu să reacționeze la medicamente. Însă măcar știam.”