The magic of words... by you and me

Se pare că nu sunt singura care a citit recent cartea "O zi" de David Nicholls, pentru că Addicted a scos la fel ca mine câteva citate. De aceea le voi pune într-un post pe toate, sper că e în regulă. Îți mulțumesc mult, Addicted. Poate așa vom stimula pe mai mulți să citească cartea pentru că merită.

"Dincolo de ei cuplul continuă să se sărute.

- Uită-te la ăia doi - nu te holba.

Dexter aruncă o privire peste umăr.

- Pot chiar să-i şi aud. De la distanţa asta, pot să aud sunetul de aspirare. De parcă desfundă cineva o chiuvetă. Ţi-am zis să nu te holbezi!

- De ce nu? E un loc public.

- De ce te-ai duce într-un loc public ca să te porţi în felul ăsta? E ca un documentar despre animale.

- Poate că se iubesc.

- Si aşa arată iubirea - numai guri ude şi fusta ridicată până la brâu?

- Uneori da.

- Arată ca şi cum ea încearcă să-i ia tot capul cu gura. O să-şi disloce maxilarul dacă nu e atentă.

- Pare totuşi să se simtă bine."

" - Nu te aşteaptă Naomi pe undeva? Cu gura plină de droguri, ca un mic hamster drogat?

Îşi umflă obrajii, şi Dexter izbucni în râs, iar ea începu să se simtă mai bine."

"- Ce e chestia aia? o întrebă el.

- Factor 30.

- Ai putea la fel de bine să stai sub o pătură.

- Nu vreau să exagerez din a doua zi.

- Zici că e vopsea de pereţi.

- Nu sunt obişnuită cu soarele. Nu sunt ca tine, globetrotter. Vrei şi tu?

- Nu mă împac bine cu crema de plajă.

- Dexter, eşti atât de dur."

" O poveste amuzantă? Emma împunge butonul de parcă ar scoate un ochi. Nu vrea o poveste amuzantă, vrea o schimbare, o şansă, nu anecdote. Viaţa ei e plină de anecdote, un şir nesfârşit de ticăloşi, acum vrea ceva care să meargă bine, măcar o dată.

Vrea succes sau măcar o speranţă de succes."

" Orchestra cânta "It’s Raining Men", şi amândoi ascultară atenţi sunetul înăbuşit, de parcă acolo se află cheia ieşirii din labirint.

- Ar trebui să ne întoarcem, zise Emma. Înainte să înceapă să plouă cu bărbaţi.

- Bună idee."

"- Jean-Pierre. E drăguţ. Foarte frumos, foarte încântător. Un bucătar nemaipomenit, ştie tot despre mâncare, vinuri, artă şi arhitectură. Ştii, e foarte, foarte… francez.

- Adica bădăran?

- Nu…

- Jegos?

- Dexter!

- Poartă un şirag de ceapă, merge pe bicicletă…

- Doamne, uneori eşti insuportabil…

- Atunci ce naiba vrea să însemne « foarte francez»?

- Nu ştiu, doar foarte calm şi relaxat, şi…

- Sexy?

- Nu am spus « sexy »."

"În sfârşit, iubea pe cineva şi se simţea destul de încrezătoare că era iubită la rândul ei. Dacă cineva o întreba, cum se întâmplă uneori la petreceri, cum se cunoscuseră ea şi soţul ei, le răspundea: « Am crescut împreună »."

"Durerea pare acum ca mersul pe un râu înghetat - de cele mai multe ori, se simte destul de sigur, dar există mereu pericolul de a se cufunda. Acum aude gheaţa crăpându-se sub el, iar senzaţia e atât de intensă şi de înfricoşătoare, încât trebuie să se ridice, să-şi ascundă faţa în mâini şi să-şi recapete suflul "

"«Ce faci cu viaţa ta?» Într-un fel sau altul, se pare că oamenii îi puseseră mereu această întrebare: profesorii, părinţii, prietenii la ora trei dimineaţa, dar întrebarea nu păruse niciodată atât de presantă, şi tot nu se afla mai aproape de răspuns. Viitorul se înălţa în faţa ei, o succesiune de zile goale, fiecare mai înfricoşătoare şi mai necunoscută decât cea dinaintea ei. Cum o să şi le umple pe toate?"

"- De ce? Ce vrei să faci? întrebă ea, deşi ştia răspunsul.

El o apucă uşor de ceafă cu o mână, şi imediat ea îşi puse o mână pe şoldul lui, şi se sărutară în stradă, în timp ce în jurul lor oamenii se grăbeau spre casă în seara de vară, şi acela a fost cel mai dulce sărut pe care fiecare dintre ei avea să-l simtă vreodată."

Următoarele citate sunt scoase de către mine:

"- Tove, trebuie să plec.

Ea gemu, protestând.

- Mă întâlnesc cu părinții mei, trebuie să plec acum.

- Pot să vin și eu?

El râse.

- Nu prea cred, Tove. În plus, luni ai un test la gramatică. Du-te și repetă!

- Tu mă testezi. Testează-mă acum!

- OK, verbe. Prezentul continuu.

Ea își înfășură un picior în jurul lui, folosindu-se de el ca să se ridice deasupra.

- Eu te sărut, tu te săruți, el se sărută, ea se sărută...

Dexter se ridică pe coate.

- Acum serios, Tove...

- Încă zece minute, îi șopti la ureche, și el se lăsă la loc pe podea."

"[...] cum să încheie? "Toate cele bune" era prea formal, "tous mon amour", prea afectat, "cu toată dragostea", prea sentimental, și acum Gary Nutkin apăruse iar în ușă.

- Ok, toată lumea la locuri!

Cu o expresie îndurerată, le ținu ușa deschisă, de parcă îi conducea spre plutonul de execuție, și rapid, înainte să apuce să se răzgândească, Emma scrise:

Doamne, mi-e dor de tine, Dex!

"- [...] Acum, spune-mi repede, cât nu e tatăl tău aici... Se apropie de el, conspirativ. Povestește-mi despre viata ta amoroasă.

- Nu!

- Haide, Dex. Știi că sunt obligată să trăiesc prin intermediul copiilor mei, iar sora ta este așa de virgină...

- Te-ai îmbătat, bătrânico?

- Nu o să înțeleg niciodată cum a făcut doi copii...

- Te-ai îmbătat.

- Eu nu beau, nu știi?"

"- Așadar, ce-i cu Emma?

- Emma e doar o prietenă.

- Oare? Nu sunt foarte sigură. De fapt, cred că te place.

- Toata lumea mă place. E blestemul meu."

"Eu cred că meriți mai mult. Ești deșteaptă, amuzantă și bună (prea bună, după părerea mea), și de departe cea mai inteligentă persoană pe care o cunosc. Și (acum mai beau din bere - inspir adânc) da, vreau să spun și "sexy", desi simt că mi se face cam rău când scriu asta. Dar nu am de gând să șterg asta doar din cauză că e incorect din punct de vedere politic să-i spui cuiva că e "sexy", fiindcă este, de asemenea, și ADEVĂRAT. Ești minunată, bătrânico, și, dacă ți-aș putea face doar un singur dar pentru toată viața ta, asta ar fi. Încredere. Ar fi darul Încrederii. Ori asta, ori o lumânare parfumată."