The magic of words .. by you (30)

După ce ne-a trimis Oanaaa. citate din "Vremea ingerului", volumul 1 din seria "Cântele serafimului", Carla ne-a trimis citate din volumul 2 al acestei serii, "Dragoste și Răul", scris de Anne Rice. Îți mulțumim mult, Carla, pentru că ne-ai ajutat să ne facem o idee despre următorul volum.

 ”Am avut un vis cu îngeri. I-am văzut și i-am auzit într-o superbă și nesfârșită noapte glaciară. Am văzut luminile, care erau acești îngeri, zburând ici colo, în străfulgerări de irezistibilă strălucire, iar uneori luminile erau mari cât niște comete și păreau atât de aproape încât flacăra lor m-ar fi putut mistui, dar cu toate acestea nu am simțit căldură. Nu am simțit pericol. Nu m-am simțit eu însumi.”

”Am ridicat privirea și am văzut un tânăr alunecând,pe lângă perete,strecurându-se dincolo de ușa apartamentului Amistad și apoi făcându-se nevăzut. Era același tânăr pe care îl zărisem lângă ușa din hol, cu un costum identic cu al meu, cu aceiași claie de păr blond-roșcat și aceiași ochii atenți și captivanți

Nu le voi face rău!

- Ai spus ceva? a întrebat Liona

- Nu, iartă-mă, am șoptit. Adică vorbeam singur, cred, îmi pare rău.”

”Încotro mă îndreptam? Ce trebuia să fac? Vroiam să mă rog, să intru într-o biserică,să cad în genunchi și să mă rog, dar cum aș fi putut, cu semnul acela galben pe care-l aveam cusut pe haină? Cum să fi îndrăznit să fac semnul crucii, fără ca altcineva să creadă că-mi bat joc de credința lui?”

”Eram stupefiat. N-am spus nimic. M-am uitat numai la el, la buclele moi ale pletelor sale lungi, la ochii lui hotărâți. Nu mă îngrozea el, ci doar ceea ce spusese. Dacă așa stăteau lucrurile, atunci lumea nu avea niciun înțeles și eram pierdut. Am simțit-o acut și imediat

- Ce vrei să spui?

- Că ai fost mințit, Toby.Nu există îngeri, există numai spirite, spirite fără trup și spirite ale celor trăitori în carne al căror trup nu mai este în viață.”

“Eram furios, furios pentru că mă urmărise, furios că mă salvase din fața taxiului. Eram furios că nu se temea de mine. Că se lasă văzut fără frică.

Mă scotea din minți de-a binelea.

- De când mă urmărești? l-am intrebat.

Încercam să mă stăpânesc să nu scrâșnesc din dinți, atât eram de furios.

Nu mi-a răspuns. Tremura și el, rău. Îi citeam spaima pe chip, în felul cum i se mișcau buzele fără să rostească niciun cuvânt, în felul în care îi jucau pupilele în timp ce mă privea.

- Ce vrei de la mine? l-am întrebat.

- Lucky Vulpoiul, a spus incet. Vreau să stăm de vorbă. Vreau să îmi spui cine te-a trimis să-l omori pe tata.”